Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.75/CA/2008-
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ declarat de pârâtulPRIMARUL COMUNEI - -din,-, jud.B în contradictoriu cu intimații reclamanți,din,-32, jud.B și INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B, cu sediul în O, Parcul, nr.5, jud.B împotriva sentinței nr.283/CA din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 7 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 14 februarie 2008, pentru când recurentul pârât a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.283 din 28 iunie 2007, Tribunalul Bihora admis, în parte, acțiunile, conexate, introduse de reclamanții,.în,-, jud.B, și INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B, cu sediul în O, Parcul, nr.5, în contradictoriu cu PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în,-, și în consecință a anulat dispoziția nr.78 din 5 iunie 2006.
A dispus reintegrarea reclamantului în funcția de al Ocolului Silvic Privat și a obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale dintre drepturile salariale pe care le-ar fi primit în funcția de șef al Ocolului Silvic, în perioada 5 iunie 2006 și data reîncadrării, și drepturile salariale primite în funcția de inginer Silvic la Ocolul Silvic, în aceeași perioadă, actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății.
Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 504,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 10.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este inginer silvic și a fost numit, cu respectarea cerințelor legale, al Ocolului Silvic începând cu 1.03.2003 (fila 31).
Conform Regulamentului de organizare și funcționare al Ocolului Silvic, numirea șefului de ocol se face prin dispoziția primarului comunei și cu avizul Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și S (fila 15).
Șeful ocolului silvic își desfășoară activitatea conform fișei postului și obiectivelor stabilite de comun acord între acesta și consiliul local (filele 15, 35-37).
Potrivit art.1 alin.(1) din OUG 59/2000, privind Statutul personalului silvic, personalul silvic este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscute în România și care exercită profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii.
Alineatul (2) al aceluiași articol definește domeniul silviculturii.
Instanța a constatat că reclamantul îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile legale sus citate și, în consecință, face parte din personalul silvic și că astfel îi sunt aplicabile prevederile Statutului personalului silvic.
Conform art.3 din OG nr.59/2000, în exercitarea atribuțiilor pe care le are personalul silvic de toate gradele este învestit cu exercițiul autorității publice.
Conform art.20 din Statutul personalului silvic, personalul silvic de toate gradele, angajat pentru administrarea fondului forestier, indiferent de natura proprietății acestuia, are drepturile și obligațiile care decurg din legislația în vigoare, din prevederile statutului, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă, în unitățile în care acestea se încheie.
Potrivit art.48 din Statutul personalului silvic, personalul care încalcă legile și regulamentul specifice domeniul silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii, răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura și gravitatea faptei săvârșite.
2 al aceluiași articol enumără sancțiunile ce pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare, între care, la litera g), este prevăzută desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Constatarea abaterii și stabilirea sancțiunii disciplinare se face în condițiile și cu respectarea prevederilor alin.(3) al art.48 și numai în urma anchetării și analizării împrejurările în care s-a comis abaterea și a audierii persoanei în cauză.
În cazul abaterilor disciplinare pentru care se propune sancționarea disciplinară prevăzută de art.48 alin.(2) lit.g), consiliul de disciplină analizează fapta/faptele săvârșită/săvârșite, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a sancțiunii.
Consiliul de disciplină propune sancțiunea disciplinară ce trebuie aplicată personalului silvic vinovat de abaterile săvârșite.
Art.52 din Statut prevede că faptele supuse analizei se vor dezbate și se vor finaliza numai în baza unei cercetări prealabile din care trebuie să rezulte fără echivoc dacă cel anchetat este vinovat sau nu. Consiliul de disciplină este obligat să asigure celui anchetat posibilitatea de a lua cunoștință de acuzațiile ce se aduc, astfel încât acesta să își poată susține în cunoștință de cauză punctul de vedere în ședința de dezbatere a cazului său.
Conform art.52 alin.(2) din Statut, prevede că împotriva hotărârilor consiliului de disciplină se poate face plângere la instanța de contencios administrativ.
Numai după judecarea plângerii, hotărârea rămasă definitivă se transmite conducerii instituției/unității silvice la care își desfășoară activitatea cel în cauză, pentru a aplica sancțiunea propusă.
Art.55 din Statut prevede că dispozițiile acestuia se aplică personalului silvic și membrilor Corpului silvic din întregul sistem de administrare și gestionare a fondului forestier național.
Prin dispozițiile art.58 din statut se prevede că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999, în măsura în care ordonanța nu prevede altfel.
Legea nr.188/1999, în art.66, prevede că sancțiunea disciplinară se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisiei de disciplină și că sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea celui în cauză. Audierea trebuie consemnată în scris sub sancțiunea nulității.
Modul de constituirea, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, componența,atribuțiile, modul de sesizare și procedura de lucru ale acesteia sunt stabilite prin HG nr.1210/2003.
S-a constatat că pentru emiterea dispoziției nr.78 din 5 iunie 2006 (filele 56-57), pârâtul Primarul Comunei, prin adresa nr.1184/31.05.2006, l-a invitat pe reclamant să se prezinte la sediul Primăriei, pentru a da unele explicații în legătură cu activitatea desfășurată în calitate de șef al Ocolului Silvic Privat (fila 50).
La adresa de mai sus, a fost anexat un proiect de notă explicativă cu 7 întrebări (fila 52).
În preambulul proiectului notei explicative s-a făcut mențiunea că aceasta a fost luată cu ocazia cercetării disciplinare a reclamantului.
Răspunsurile la întrebările puse de pârât au fost date de către reclamant prin înscrisul de la filele 53-55.
În dispoziția nr.78 din 5.06.2006 privind încetarea activității reclamantului ca șef al Ocolului Silvic Privat, s-a menționat că la emiterea acesteia a fost avut în vedere referatul nr.1216 din 6 iunie 2006 (filele 56-57).
Din registrul intrări-ieșiri vol.II 2006, rezultă că referatul nr.1216 a fost întocmit de pârât și înregistrat în data de 6 iunie 2006 (filele 176, 160-161).
S-a constatat că dispoziția nr.78 din 6 iunie 2006 este un act administrativ nelegal, întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.48-53 din OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, a prevederilor art.65-68 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și a prevederilor art.24-38 din HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină.
Drept consecință, în baza art.18 alin.(1) din Legea nr.554/2004, să s-a admis în parte acțiunile reclamantului și Instituției Prefectului - Județul B și s-a dispus anularea dispoziției nr.78 din 5.06.2006 și reintegrarea sa în funcția avută anterior, de șef al Ocolului Silvic Privat.
Întrucât prin emiterea dispoziției nr.78 din 5.06.2006, veniturile reclamantului au fost diminuate cu diferența dintre veniturile pe care le-ar fi obținute în funcția de șef al Ocolului Silvic Privat și cele obținute în funcția de inginer silvic la Ocolul Silvic, s-a dispus obligarea pârâtului la plata acestor diferențe de drepturi salariale, care se vor calcula pe perioada 6 iunie 2006 și data reintegrării și se vor actualiza cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății.
S-a reținut că, dacă admisibilitatea cererii de daune morale nu este condiționată de existența unui prejudiciu material, ea este însă condiționată de dovedirea acestora prin probe concludente, ceea ce în cauză nu s-au propus și nici produs.
Tribunalul a apreciat că reclamanții au dovedit pe deplin consecințele directe, vătămătoare, ale dispoziției nelegal emisă de pârât și că totodată sunt îndeplinite cerințele legale pentru acordarea despăgubirilor materiale.
Pe baza circumstanțelor concrete ale cauzei, în sensul că dispoziția nelegală a fost anulată, iar reclamantul reintegrat în funcția avută anterior emiterii dispoziției nr.78/5.06.2006 și că i s-au acordat despăgubirile materiale solicitate, care în sine reprezintă o reparație corespunzătoare și pentru repararea oricărui prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit reclamantul, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de taxa de timbru a formulat recurs, primarul comunei, jud. B, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunilor celor doi intimați.
În drept sunt invocate prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că, cele două excepții invocate de el în fața instanței de fond și respinse de către aceasta, trebuiau să conducă însă la respingerea acțiunii reclamantului.
Astfel, prima viza neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamantul, în opinia sa adresa făcută de acesta, purtând nr.1262 din 12.06.2006, neputând fi considerată o plângere prealabilă.
Susține în continuare recurentul că, în urma stabilirii naturii juridice a cauzei, ca fiind o cauză de contencios administrativ, reclamantul, trebuia să își precizeze acțiunea motivată inițial pe dispozițiile codului muncii, pe dispozițiile Legii nr.544/2004, dar nu a făcut- Așa fiind, instanța apreciază că s-a pronunțat asupra unor chestiuni juridice nesolicitate, acordându-se un plus petit, motiv de recurs prevăzut la art-304 pct.6 Cod procedură civilă.
Mai arată recurentul că, deși judecat în procedură de contencios administrativ, hotărârea pronunțată de prima instanță are la bază dispozițiile OUG 59/2000, ce nu se pot aplica în litigiile judecată în această procedură, deoarece potrivit art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, dispozițiile acestei legi se completează doar cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Apreciind că, dispoziția primarului trebuie privită și înțeleasă ca un act administrativ și nu ca o sancțiune disciplinară, instanța de fond trebuia să verifice doar dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr.554/2004 și aspectele invocate în referatul ce a stat la baza dispoziției atacate.
În continuarea recurentul se referă la două probleme pe care în opinia sa s-a axat probațiunea, respectiv data emiterii dispoziției atacate în raport cu data întocmirii referatului ce a stat la baza acestei dispoziții.
În e privește pretențiile solicitate de reclamantul, ele au fost acordate generic.
În finalul motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond reproduce dispoziții ale codului muncii, ce nu sunt incidente în cauză, câtă vreme litigiul se judecă în procedură de contencios administrativ.
Se invocă și faptul că, prin admiterea acestei contestații, se ajunge în situația ciudată ca, Ocolul Silvic Privat, să fie condus de trei șefi, câtă vreme atât reclamantul a fost reintegrat,cât și alte două persoane care și-au încetat activitatea prin dispoziția primarului și care la rândul lor au fost reintegrate în alte cauze. Se subliniază aspectul potrivit căruia cele trei contestații ale persoanelor destituite de primar, au fost judecate două în procedura contenciosului administrativ, iar una ca litigiu de muncă.
Prin precizarea de la fila 16 din dosar, recurentul Primarul Comunei, apreciază că natura juridică a litigiului este cea de contencios administrativ, invocând dispozițiile art.71 alin.1 și 68 alin.1 pct.9 din Legea nr.215/2001
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și cheltuieli de judecată. În considerentele întâmpinării sunt combătute punctual motivele de recurs arătându-se că, atât excepțiile invocate cât și acțiunea pe fond au fost soluționate în mod corect de către prima instanță. Nu s-a acordat un plus petit, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, în raport cu petitul acțiunii, dimpotrivă instanța a admis doar în parte acțiunea, respingând despăgubirile solicitate.
Susține intimatul că în mod greșit recurentul apreciază că legea contenciosului administrativ se completează doar cu prevederile Codului d e procedură civilă, nefiind aplicabilă în speță OUG 59/2000, privind statutul personalului silvic, care este de fapt legea specială aplicabilă speței. Potrivit art.58 din acest statut, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999, respectiv statul funcționarilor publici ce atrage competența instanței de contencios, în soluționarea litigiului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Instituția Prefectului Județului B, se solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate.
Se apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul ar fi săvârșit o abatere disciplinară gravă care să justifice demiterea sa din funcție.
În ce privește problema invocată de recurent vizând existența a trei șefi pentru Ocolul Silvic Privat se arată că, potrivit art.3 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, prin atacarea dispoziției 78/2006 în instanță, de către Prefect, aceasta este suspendată de drept astfel că, nu putea produce efecte juridice. Șeful de ocol putea fi eventual numit cu delegare de atribuții către o altă persoană pe perioada determinată,m până la finalizarea litigiului astfel că situația invocată de recurent nu este reală.
Prin concluziile depuse în termenul de pronunțare de recurentul, primarul Comunei, se reiau în întregime problemele deja invocate în motivele de recurs.
Pentru prima dată cu ocazia depunerii concluziilor, recurentul solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei către instanța competentă în soluționarea acesteia, în cazul în care instanța va aprecia că natura litigiului nu este contencioasă, ci este de dreptul muncii, neexcluzând și de această dată ca fiind un litigiu de muncă.
Cu toate acestea, în mod contradictoriu, solicită trimiterea cauzei la instanța de fond, cu îndrumarea de a se aplica dispozițiile Legii nr.554/2004.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a actelor de la dosar, curtea de apel costată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Atât din motivele de recurs cât și din concluziile formulate de recurentul, primarul Comunei, rezultă că acesta face o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în speță, contrazicându-se chiar în susținerile sale. Astfel, dispoziția nr.78 din 5 iunie 2006 atacată de reclamanți, ce vizează încetarea activității și desfacerea contractului de muncă a reclamantului este emisă în temeiul art.61 lit."a" și 264 alin.1 lit."f" din Codul muncii.
În atare situație, criticile vizând faptul că, în considerentele hotărârii primei instanțe sunt invocate dispozițiile acestui act normativ, sunt nefondate, deoarece instanța avea obligația să analizeze legalitatea actului atacat, în raport cu temeiurile în care acesta a fost emis.
Pe de altă parte, chiar dacă potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, aceasta vizează doar aspectul de procedură și nu aspecte de fond, în sensul că nu ar fi supuse procedurii de contencios, analiza unor alte acte emise pe baza unor legi speciale.
În speță, reclamantul intimat, chiar dacă a avut contract individual de muncă, având în vedere funcția sa de șef de ocol silvic, potrivit art.3 din OUG 59/2000 este investit cu exercițiu autorității publice, ceea ce face acesta să se supună dispozițiile OUG 59/2000, respectiv statutului personalului silvic. Potrivit art.58 din acesta, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999, privind funcționarii publici, această dispoziție coroborată cu cea mai sus arătată atrăgând natura contencioasă a litigiului, chiar dacă sunt atinse aspecte legate de raporturile de muncă, potrivit art.93 din statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii.
În consecință, instanța de fond a soluționat în mod corect cauza ca fiind un litigiu de contencios administrativ, iar invocarea textelor de lege prevăzute în Codul muncii, la care aceasta s-a raportat, este perfect și legal justificată, deoarece așa cum am arătat mai sus, legile invocate se completează reciproc.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unui plus petit, deoarece așa cum rezultă din dispozitiv judecătorul s-a pronunțat în limitele obiectului cererii deduse judecății, admițând în parte acțiunea, respectiv respingând doar capătul de cerere privind plata daunelor morale.
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată atât în primă instanță cât și în recurs de către recurent, se reține că în mod corect instanța de fond a respins-o susținerile din recurs nefiind justificate, câtă vreme recurentul, după primirea dispoziției atacate, s-a adresat organului emitent criticând dispoziția. Critica nu s-a făcut în mod steril, ci în ideea desființării actului pe care reclamantul intimat l-a etichetat ca fiind abuziv. Chiar dacă nu s-a cerut în mod expres revocarea actului, este de necontestat că, adresa nr.1263 din 12 iunie 2006 adresată organului emitent de către reclamantul, întrunește condițiile legale prevăzute de legea contenciosului administrativ cu privire la efectuarea procedurii prealabile.
Este de necontestat faptul că, dispoziția primarului este un act administrativ, dar așa cum rezultă din conținutul său acest act administrativ este o dispoziție de desfacere a unui contract individual de muncă, ca o sancțiune disciplinară, câtă vreme în conținutul său face referire la prevederile art.61 lit."a" din Codul muncii, potrivit cărora se poate dispune concedierea salariatului pentru abatere gravă sau abateri repetate, ca o sancțiune disciplinară.
În atare situație, în mod corect prima instanță a reținut pe fondul cauzei că actul administrativ emis de recurent, respectiv dispoziția nr.78/5.06.2006 este profund nelegală, câtă vreme s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.49 din OUG nr.59/2000, potrivit cărora în cazul abaterilor disciplinare de la art.48 alin.2 lit."g", adică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, cel care are competența analizării faptei este doar consiliul de disciplină, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a sancțiunii respective,doar de această autoritate.
În ce privește motivele de la punctul 7 din recurs ele vizează aspecte străine cauzei, ce pot fi însă soluționate doar prin respectarea dispozițiilor legale de către recurent.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a recurentului acesta va fi obligat la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, justificate cu delegația avocațială, în cuantumul indicat în dispozitivul hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr.283 din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - Gh.
- dact. - 2 ex.
- 28.02.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
