Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 76/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 76/
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta -DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ H cu sediul în municipiul M C,-, jud.H, împotriva Sentinței civile nr. 2688 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și cererea de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ.,o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2688 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamantul împotriva Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.2. din cadrul H și în consecință a fost anulată decizia nr.176/8.05.2007 emisă de pârâtă.
Prima instanță a reținut că reclamantul a cerut stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 2. pentru perioada 23 septembrie 1956 - aprilie 1959, motivat de împrejurarea că tatăl său a fost declarat chiabur în perioada respectivă și i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea nr.252. Cererea i-a fost respinsă prin decizia atacată în instanță, pe considerentul că în perioada stabilită cu domiciliu obligatoriu, reclamantul nu figurează ca membru de familie.
S-a avut în vedere faptul că prin decizia contestată pârâta recunoaște indirect că sen. a fost declarat chiabur și că familiei acestuia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în perioada septembrie 1956 - aprilie 1959. Totodată s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul s-a născut la 22 septembrie 1956, că tatăl este sen. Astfel, instanța a concluzionat că la data și în perioada în care tatăl său a fost declarat chiabur iar familiei acestuia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, reclamantul făcea parte din familia și prin urmare i se aplică prevederile Decretului-lege nr. 2. republicată.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta H, care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că în mod corect Comisia a respins cererea, deoarece în tabelul anexat reclamantul nu figurează ca membru al familiei și în raport de prevederile art. 8 din Decretul-lege nr. 2. au prioritate actele oficiale față de celelalte mijloace de probă.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare și a arătat că făcea parte din această familie, fapt dovedit cu doi martori care au dat declarație în fața notarului, actele aflându-se la H, depunând și copie de pe acte de stare civilă.
Recurenta a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat.
Instanța de fond a reținut starea de fapt conformă actelor depuse la dosar și probelor administrate în cauză.
Potrivit actului de la fila 7 dosar fond, sen. a fost șters de pe lista chiaburilor la 9 aprilie 1959, iar actul de la fila 6 dovedește faptul că aceeași persoană, născută în 1914, fost considerat chiabur la 1 iulie 1952. Deși în acest document reclamantul nu figurează printre cei menționați ca fiind copiii chiaburului, în cartea de identitate a reclamantului (fila 27 dosar fond) se menționează numele și prenumele părinților și, precum și locul nașterii ca fiind com. - jud.
Faptul că în perioada indicată familia reclamantului a avut domiciliu obligatoriu din cauza faptului că au fost considerați chiaburi, rezultă și din declarații extrajudiciare aflate la dosar.
Prin urmare, reclamantul intimat a făcut dovada dreptului conferit de Decretul-lege nr. 2. republicată, prin actele oficiale coroborate cu depoziții ale martorilor, probațiune conformă cu cea admisă de textul art. 8 din Decretul-lege nr. 2.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2688 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
fiind plecat, semnează
VicePREȘEDINTE: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehn.
2 exemplare
25.02.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
