Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 76/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 76/CA
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta, domiciliată în V, str.- cel M, bloc 90,.A,.7,.7, județul V, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect-litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- reclamanta a solicitat în contradictor cu Curtea de Conturi a României, ca ordonator principal de credite, obligarea la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001, 2002 și 2006, în sumă de 1653 lei, cu actualizarea ei în raport de rata inflației sau dobânda de referință a la data efectuării plății.
Arată reclamanta că este funcționar public la instituția pârâtă din anul 2000, în calitate de referent, fiindu-i aplicabile prevederile art.34 al.2, republicat ca art.33 al.2, în care se prevede că "funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Acest text a fost suspendat însă succesiv, respectiv prin Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002 și Legea nr.507/2003 având efecte temporare, aplicabilitatea lor încetând la datele de 31.12.2002, 31.12.2003 și 31.12.2004, în raport cu care invocă excepția de nelegalitate.
Consideră reclamanta că prin actele normative menționate nu a fost anulat, așa cum susțin reclamanții, dreptul câștigat și nu s-a adus atingere existenței dreptului, ci doar a fost suspendat exercițiul acestuia, astfel cum s-a stabilit prin art.44 din OUG nr.92/2004, aprobată prin Legea nr.76/2003, act normativ a cărui aplicabilitate a încetat, potrivit art.44, la data de 31.12.2005.
Așa fiind, dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază este un drept actual, al cărui exercițiu nu a mai fost suspendat și că nr.OG2/2006, care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006, nu mai suspendă aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, în condițiile în care la art.44 din actul normativ mai întâi citat s-a prevăzut că ordonanța în cauză se completează cu prevederile Legii nr.188/1999.
Pârâta Curtea de Conturi prin întâmpinare invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, întrucât Ministerul Finanțelor nu i-a asigurat fondurile necesare plății primei de vacanță angajaților proprii, iar în lipsa unei prevederi bugetare nu putea angaja vreo cheltuială cu titlu de drepturi salariale.
Prin sentința civilă 45/CA/11.02.2008 Tribunalul Vaslui și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei curți, cauza fiind înregistrată la nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este fondată, având în vedere că, atât prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, cât și prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii promovat de procurorul general, au stabilit că suspendarea dreptului la prima de concediu, drept consacrat prin lege în favoarea funcționarilor publici, suspendat prin legile de aprobare a bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006, nu a fost înlăturat pe timpul suspendării și că el poate fi solicitat, pe întreaga perioadă, de îndată ce cauza de suspendare a încetat, termenul de prescripție a dreptului la acțiune calculându-se de la data încetării suspendării.
Având în vedere că dezlegarea problemei de drept ce face obiectul și al cauzei de față, referitoare la condițiile acordării dreptului consacrat de Legea 188/1999 este, conform dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțele judecătorești, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează să admită acțiunea reclamantei, problema alocării resurselor necesare plății dreptului recunoscut reclamantului urmând a se rezolva în cadrul prescris de Legea nr.500/2002 și Legea nr.110/2007.
Mai mult, prin OUG146/2007 Guvernul a aprobat plata primelor de vacanță pentru perioada 2001-2006, acordate și în temeiul Legii 188/1999 a funcționarilor publici, stabilind în acest scop trei tranșe de plată în cursul anului 2008.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta, în contradictor cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1653 lei cu titlu de primă vacanță aferentă anilor 2001, 2002, 2006, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației de la data efectuării plății.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
24.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
