Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 763/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.763/ Dosar nr-
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții B, împotriva sentinței civile nr.531/CA/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 11 decembrie 2008.
curtea
Prin sentința civilă nr. 531/CA/18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B potrivit adeverinței nr.3785/22.04.2008.
Art. 1 alin. 1 din legea nr. 142/1998 prevede că " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumit în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator ".
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajați".
Din dispozițiile susmenționate rezultă că tichetele de masă se acordă doar personalului angajat cu contract individual de muncă, respectiv salariaților, iar nu funcționarilor publici.
Pe de altă parte aceste dispoziții au un caracter supletiv, neimpunând angajatorilor obligația de a acorda aceste tichete de masă.
Acordarea tichetelor de masă, potrivit dispozițiilor de mai sus se acordă în limita prevederilor bugetare anuale.
În legile bugetare anuale nr. 511/2004 și nr. 379/2005 s-a prevăzut că în "în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de funcționare și de subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 14/18.02.2008 a statuat, în mod obligatoriu pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, că " dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate șifuncționarilor publici".
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții B, -, -, -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurenții au arătat că dispozițiile Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt aplicabile recurenților. Ele se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor și nu tuturor categoriilor de funcționari publici. Solicită ca instanța să observe că recursul în interesul legii înregistrat sub nr.436/C- vizează doar funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor. Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând cauza s-a pronunțat prin Decizia nr.14/2008 în sensul admiterii acestuia, dar evident doar raportat la cererea cu care a fost investită. A interpreta dispozițiile acestei decizii prin extindere și la alte categorii de funcționari publici din afara instanțelor de judecată sau a parchetelor este de neacceptat, este o încălcare flagrantă a legii, a dispozițiilor constituționalitate coroborate cu practica Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin pronunțarea Sentinței civile nr.531/CA/18.06.2008 de către Tribunalul Brașov în sensul respingerii acțiunii s-a înregistrat o evidentă discriminare față de salariații Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenții au mai arătat că prin cererea introductivă au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în perioada 2001 până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, sume actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâtei la acordarea pe viitor a tichetelor de masă către reclamanți. Prin adresa nr.3670/31.03.2008 intimata pârâtă le-a adus la cunoștință că nu poate efectua plata drepturilor salariale solicitate cu adresa nr.12335/14.03.2008 din lipsa sumelor, nefiind alocate fonduri bănești cu această destinație de către ordonatorul principal de credite. Consideră că Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pârâta în cauză a manifestat pasivitate, nu și-a respectat obligațiile legale de protecție socială față de angajații săi, cauzându-le astfel prejudicii în raport de alte categorii de funcționari publici ai altor instituții bugetare. Având în vedere răspunsul primit din partea instituției au înțeles să se adreseze instanței de judecată în temeiul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
2 - Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori." Din conținutul textului de lege citat, rezultă că recurenții reclamanți fac parte din categoria de personal care trebuie să beneficieze de acordarea tichetelor de masă.
Pentru a fi aplicabilă această reglementare legală din actul administrativ cu caracter special, intimata pârâtă în virtutea atribuțiilor ce le are, trebuia să depună diligențe necesare pentru aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat, respectiv ca pârâta să prevadă și să asigure în buget fondurile necesare însă nu s-a procedat în acest mod. Legea nr.142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, însă în mod neechitabil, s-a ocolit acordarea lor, motivat prin faptul că sumele necesare nu au fost prevăzute de legea bugetului de stat, dar pentru că nu s-au făcut demersuri legale pentru prevederea acestora. Întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariați, în unele instituții aceste tichete fiind acordate, s-a ajuns la o gravă discriminare și nerespectare flagrantă a legii.
Neacordarea tichetelor de masă recurenților reclamanți constituie o inechitate și o discriminare în raport cu alte categorii de salariați care au beneficiat de aceleași drepturi.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că intimata - angajatoare era obligată să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a legii nr.142/1998, obligație pe care însă angajatorii nu și-au respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde că recurenții reclamanți nu pot solicita aceste drepturi.
Recurenții au mai arătat că la data de 20.11.2006 Guvernul României a emis OG nr.88/2006 act normativ care la art.III stipulează că nu se acordă tichete de masă în anul 2006. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, cât timp nu i-a fost înlăturată existența pentru anii de referință. Pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2001 - 2008, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare, ori suspendarea nu poate opera la nesfârșit, perpetuu.
În atare situație, dreptul la acțiune pentru calculul și plata tichetelor de masă s-a născut în momentul în care a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor legale în materie. Pe cale de consecință, suspendările au întrerupt cursul prescripției extinctive a dreptului la acțiune, cu toate consecințele juridice ce decurg din această împrejurare.
Deși prin efectul legilor bugetului, nu au fost alocate fonduri pentru realizarea dreptului prevăzut de art.1 din Legea nr.142/1998, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea acestuia.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria drepturilor câștigate", astfel care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Acordarea tichetelor de masă doar salariaților unor unități bugetare creează o situație discriminatorie mai ales când persoanele angajate au aceleași profesii, funcții, atribuții de îndeplinit și același program și condiții de lucru.
Intimata DGFP B reprezentată de DGFP Sad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a susținut că potrivit dispozițiilor art.l alin.l) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unităților cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, pot primi o alocație individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral de către angajator.
Potrivit alin.2) din același articol, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Astfel, din textul de lege rezulta in mod indubitabil 2 aspecte esențiale si determinante in soluționarea litigiului dedus judecații:
-acordarea tichetelor de masa nu constituie o obligație a angajatorului ci o facultate, o posibilitate a acestuia de a recompensa munca prestata nu numai in bani ci si prin acordarea tichetelor de masa;
-tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Cu alte cuvinte, din interpretarea art.l din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa rezulta pe de o parte faptul ca, nu suntem in prezenta unei obligații in ceea ce-1 privește pe angajator, iar pe de alta parte ca, acordarea tichetelor de masa este condiționata de existenta prevederilor bugetului de stat in acest sens.
Astfel, potrivit art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, in bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, infiintate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masa, întrucât in buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație.
Potrivit art.40 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, in bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, infiintate pe langa unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masa, intrucat in buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație.
Potrivit art.24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, in bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, infiintate pe langă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masa, intrucât in buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație.
Potrivit art.3 din OUG nr.88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acorda drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul cheltuielilor de personal, aprobata cu completări prin Legea nr. 120/2007, instituțiile publice centrale si locale, asa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr.500/2002, cu modificările ulterioare si prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv activitățile finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 531/CA/18 iunie 2008 este nefondat.
Curtea, constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici nu sunt îndreptățiți la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă având în vedere decizia nr.14/2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii.
Susținerile recurenților potrivit cărora dispozițiile acestei decizii nu le sunt aplicabile sunt eronate având în vedere că ICCJ nu a făcut o diferențiere între funcționarii publici din cadrul instanțelor și Parchetelor și ceilalți funcționari publici din alte instituții, în considerentele acestei decizii.
Astfel s-a reținut că "funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr.188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare, normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii".
Pe cale de consecință, solicitarea recurenților privind acordarea tichetelor de masă este neîntemeiată.
Susținerile acestora că tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială și că intimata era obligată să le acorde de la data intrării în vigoare a Legii nr.142/1998 sunt de asemenea neîntemeiate având în vedere faptul că acest act normativ nu stabilește în mod imperativ această obligație, ci lasă la latitudinea angajatorului acordarea acestora și în funcție de fondurile pe care le are la dispoziție.
Faptul că salariați ai unor instituții bugetare beneficiază de tichete de masă nu creează, astfel cum susțin recurenții, o situație discriminatorie deoarece așa cum am arătat anterior, aceste tichete se acordă în funcție de fondurile de care dispun instituțiile bugetare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat recurenții B, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.531/CA/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții B, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.531/CA/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.CC 10.12.2008/dact.VP 16.12.2008/2 ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
