Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 772/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 772/
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul G împotriva sentinței nr.277 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul - INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLIȚIE G, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, și intimatul - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic în baza delegației nr. 37362/05.10.2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul și intimații INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatului INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLIȚIE G, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, consideră că sentința recurată este legală și temeinică. Solicită respingerea pretențiilor reclamanților motivat de faptul că actul normativ care acordă un astfel de drept polițiștilor, nu poate fi aplicat retroactiv pentru perioada solicitată 22.08.2002-15.10.2005, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimatului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 277/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 364/2009, s-a respins ca nefondata acțiunea în contencios administrativ înregistrata la TRIBUNALUL G - SECTIA COMERCIALA, MARITIMA ȘI FLUVIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV sub nr- din 28 ianuarie 2008, formulata de reclamantul cu domiciliul în com., jud. G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIV B cu sediul în B, P-ța - nr. 1A, INSPECTORATUL GENERAL DE POLITIE B cu sediul în B,--6, INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE G cu sediul în G,- și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B cu sediul în B,-. și s-a luat act de renunțarea paratului Inspectoratul de Politie al Județului G la cererea privind introducerea în cauza a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata, înregistrata la Tribunalul Galați - SECTIA COMERCIALA, MARITIMA ȘI FLUVIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV sub nr- din 28 ianuarie 2009, reclamantul G - în temeiul disp. art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificata și art. 2 al. 1-3 și art. 6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 137/2000 - a chemat în judecata civila pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Politiei Române, Inspectoratul de Politie al Județului G și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa oblige pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de baza lunar, pentru perioada 22 august 2002 - 15 octombrie 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În subsidiar, daca nu este posibila actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, reclamantul a solicitat obligarea primilor trei parați la plata dobânzii legale aferente, calculata de la data când trebuia acordat sporul și pana la data achitării efective.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea paratului Ministerului Finanțelor Publice să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării drepturilor bănești solicitate.
Prin cererea introductiva, reclamantul a solicitat și obligarea acelorași parați la plata cheltuielilor de judecata efectuate în cauza.
În fapt, așa cum reiese din adresa nr. - din 31 octombrie 2007 (fila 16) și Decizia nr. 1422 din 23 noiembrie 2005 (fila 4), reclamantul a desfășurat activitate de politie în cadrul Inspectoratului de Politie al Județului G în perioada 1 octombrie 1994 - 15 octombrie 2005, când s-a pensionat.
În calitate de funcționar public, reclamantul a considerat ca a fost în mod nejustificat exclus de la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de baza lunar pentru perioada 22 august 2002 - 15 octombrie 2005 și a formulat acțiunea de fata.
Insă, așa cum a recunoscut prin acțiunea introductiva, pentru reclamant - ca funcționar public cu statut special din 22 august 2002 - nu exista norma juridică care să dispună acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada menționata.
Astfel, dreptul polițiștilor la plata sporului de confidențialitate a fost recunoscut prin Legea nr. 444/2006, fiind emis Ordinul MAI nr. 122/2007 pentru modificarea și completarea Ordinului MAI nr. 132/2004, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, act normativ care a stabilit procentele și condițiile acordării sporului de confidențialitate pentru polițiști, care nu poate fi aplicat retroactiv pentru perioada solicitata de reclamant, respectiv 22 august 2002 - 15 octombrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G, cu următoarea motivare:
Instanța a reținut faptul că nu există normă juridică care să dispună acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada menționată. A solicitat acest spor de confidențialitate deoarece legiuitorul prin diferite dispoziții legale prin care a înțeles să acorde acest spor diferitelor categorii de funcționari ce au în sarcină păstrarea datelor de care au luat la cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
A arătat că acest spor a fost acordat în 1997 salariaților de la Camera deputaților, în 1999 salariațilorANL, în anul 2003 celor din aparatul de lucru al Guvernului, în anul 2004 personalului Consiliului Concurenței.
În art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală. Acest drept este considerat prin Convenția nr. III privind discriminarea în domeniul forței de muncă și profesiei adoptată în anul 1958 de Generală a dar și prin legislația internă, Legea nr.53/2003 stabilind în art.6 al.2 dispoziția de principiu conform căreia, tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru munca egală,
Pe de altă parte conform art.1 Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că, orice persoană fizica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale a dreptului internațional.
Un drept salarial este un drept de creanță și este un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO.
Potrivit art.20 al.2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele din tratativele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legii interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Toate persoanele din unitățile bugetare, sunt parte a unui raport juridic de munca guvernat de codul muncii, toate prestează o muncă și ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate indiferent de categoria socio- profesională.
Într-adevăr conform art.26 rap.la art.1 si art.295 al.2 din codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoana prestează o muncă îi revine obligația de confidențialitate.
Recurentul a fost discriminat in sensul art.2 al.1-3 art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul ca aparține unei anumite categorii socio-profesionale, criteriul declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Prin întâmpinare, Inspectoratul de Politie al Județului Gas olicitat ca recursul să fie respins ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Așa cum susține și intimata, dispozițiile legale ce prevăd acordarea sporului de confidențialitate unor anumite categorii sociale, sunt diferențiate, în funcție de activitățile desfășurate și a volumului de muncă prestat, precum și de alte criterii, ce țin de specificul fiecărei funcții.
Recurentul, se consideră discriminat față de alte categorii de salariați, invocând Declarația Universală a Drepturilor Omului și Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, dar așa cum a reținut instanța de fond, acesta este pensionar din data de 15 octombrie 2005, iar în prezent dreptul polițiștilor, ca funcționari cu statut special, la sporul de confidențialitate este recunoscut prin Legea nr.444/2006 în baza căreia s-a emis. MAI nr.122/2007, care nu poate fi aplicat retroactiv, pentru perioada cât recurentul a fost în activitate 22.08.2002-15.10.2005.
Ca atare, Curtea constatând că nu există o discriminare în cazul de față și având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 pr. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul G împotriva sentinței nr.277 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.12.2009
Tehnored./2 ex./14.12.2009
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
