Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 776/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 776
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.136/CA/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 04.06.2008 care face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.136/CAF/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, obligând pârâtul să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru anul 2005 în sumă de 6.767 lei și prima de concediu aferentă anului 2006 în sumă de 3.574 lei, actualizate la data plății efective cu indicele de inflație, respingând celelalte pretenții.
Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecata împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât împotriva Ministerului Finanțelor Publice
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 498 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat la.A până la data de 31.10.2006 când s-a pensionat, având gradul profesional de consilier juridic și respectiv șef serviciu, calitate în care a prestat ore peste durata normală a timpului de lucru în perioada 2004 - 2006, respectiv 239 ore în anul 2004, 432 ore suplimentare în anul 2005 și 307 ore suplimentare în anul 2006, ore suplimentare necompensate cu timp liber și neplătire, însă neexistând dispoziție dată de către șeful inspectoratului pentru efectuarea orelor suplimentare conform prevederilor art.16 din nr.OG38/2003 aceste ore suplimentare nu pot fi plătite, astfel că această cerere se impune respinsă.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul conform prevederilor art.37 și art.6 din nr.OG38/2003 avea dreptul să beneficieze de prima de concediu și spor de fidelitate.
Din actele dosarului și expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă că la data de 11.07.2007 i s-a plătit reclamantului 1.598 lei reprezentând c/val primelor de concediu pentru anul 2004, suma de 1.885 lei prima de concediu pentru anul 2005 și 2.841 lei prima de concediu aferentă anului 2006, până la data pensionării.
Diferența de actualizare ținând seama de data plății efective a primelor de vacanță și data când era datorată a fost stabilită la 524 lei pentru anii 2004 și 2005 și la 3.050 lei pentru prima de vacanță aferentă anului 2006, datoria totală actualizată fiind de 3.574 lei, sumă pe care pârâtul o datorează.
În ce privește sporul de fidelitate, prima instanță a reținut că prin art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, plata sporului de fidelitate a fost suspendată, însă suspendarea nu echivalează cu stingerea acestui drept, astfel că după expirarea perioadei de suspendare, obligația legală de plată a sporului de fidelitate trebuie îndeplinită și ca urmare sporul de fidelitate cuvenit pe anul 2005 este în sumă de 5.870 lei, iar actualizată la zi cu indicele de inflație este de 6.767 lei.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul prin precizarea depusă la data de 10.05.2006 a renunțat la judecată împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, astfel că se va lua act de această renunțare, iar ca urmare cererea de chemare în garanție se impune a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului și la plata orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2006 în sumă de 31.481 lei, cât și la cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță în sumă totală de 1.989 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că orele suplimentare efectuate au fost evidențiate în documentele întocmite lunar, denumite "Situația orelor prestate pentru acordarea sporurilor în baza - Anexa 48 și Anexa 6 pct.3 a Ordinului nr.275/2002", document aprobat lunar de către șeful ierarhic, așa cum a constatat și expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul, astfel că în mod greșit prima instanță a făcut aplicațiunea art.2 din Anexa 8 Ordinului nr.132/2004 și a respins acest capăt de cerere privind plata drepturilor bănești pentru orele suplimentare, ignorând prevederile art.41 și 42 din Constituția României, art.154 raportat la art.117 - 120 Codul muncii, art.1 alin.1 - 3 și art.16 din nr.OG38/2003, art.44 din Legea nr.360/2002 și art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Reclamantul mai arată că deși a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1.989 lei, prima instanță a obligat pârâtul doar la 498 lei, aplicând astfel greșit prevederile art.274 Cod pr.civilă.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 raportat la art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Aas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, precizând din nou că nu există dispoziție emisă de șeful inspectoratului pentru acordarea de ore suplimentare și nici raportul șefului direct al petentului care să cuprindă persoanele ce pot efectua ore suplimentare în plafonul prevăzut de lege, respectiv Ordinul nr.132/2004.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este fondat, urmând să fie admis, iar sentința modificată în parte, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind plata orelor suplimentare, pentru considerentele ce se vor arăta.
Instanța de fond a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească suma de 31.481 lei reprezentând drepturi bănești pentru orele suplimentare efectuate în perioada 1.01.2004 - 31.10.2006, apreciind că această sumă nu i se cuvine, deoarece efectuarea orelor suplimentare nu a fost dispusă în scris de șeful ierarhic așa cuzm se prevede în Ordinul nr.132/2004 emis în aplicarea dispozițiilor nr.OG38/2003.
Din actele dosarului și prevederile legale aplicabile în cauză, rezultă că sub acest aspect sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul în perioada 1.01.2004 până la data pensionării 31.10.2006 a îndeplinit în cadrul A funcția de consilier juridic, precum și funcția de șef al Serviciului management organizatoric, comunicare publică și relații internaționale.
În aceste funcții, reclamantul avea atribuțiunea de reprezentare a pârâtului în fața instanței în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, coordonarea, controlul și îndrumarea lucrătorilor de la Camera de serviciu, dispecerat, compartiment apeluri de urgență, activitate care se executa atât în cursul programului normal de lucru, cât și în afara acestuia, având caracter de permanență.
De asemenea, reclamantul a executat pe baza unei planificări care se întocmea lunar serviciul de permanență la conducerea unități între orele 8 - 22 în zilele lucrătoare și între orele 8 - 14 în zilele nelucrătoare, planificarea lunară fiind aprobată în scris de șeful inspectoratului.
În baza actelor existente la sediul pârâtului, expertiza contabilă efectuată în cauză a constatat că în perioada 1.01.2004 - 31.10.2006 reclamantul a efectuat în total 978 ore suplimentare, din care 239 ore în anul 2004, 432 ore în anul 2005 și 307 ore în anul 2006, ore care au fost evidențiate în documentul lunar denumit "situația orelor prestate pentru acordarea sporurilor în baza - Anexa nr.48 și Anexa nr.6 pct.3 a Ordinului nr.275/2002".
Acest document a fost aprobat lunar de către șeful ierarhic, respectiv șeful A, așa după cum a constatat și expertul contabil în raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de către pârât.
Pârâtul susține doar că efectuarea orelor suplimentare nu a fost dispusă în scris de către șeful ierarhic conform Ordinului nr.132/2004, iar în afară de aceasta numărul orelor suplimentare reținute ca fiind prestate de reclamant depășesc plafonul maxim de 120 ore și respectiv 360 ore muncă pe an.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor Art.16 din nr.OG38/2003 sunt plătite doar un număr limitat de ore suplimentare peste durata normală a muncii și că nu s-a emis o dispoziție scrisă de către șeful ierarhic al reclamantului pentru prestarea orelor suplimentare, însă realitatea orelor prestate este dovedită cu documentele întocmite și aprobate de către șeful ierarhic, astfel că față de prevederile art.41 și 42 din Constituția României și art.117 - 120 și 154 Codul muncii, orele prestate suplimentar nefiind compensate cu ore libere sau în bani, cererea reclamantului de plată a acestora este întemeiată.
Ca urmare, în cauză este îndeplinit motivul invocat de reclamant, respectiv art.304 pct.9 raportat la art.304/1 Cod pr.civilă, astfel că sentința atacată va fi modificată, în sensul admiterii și acestui capăt de cerere, cu obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 31.481 lei cu titlu drepturi bănești reprezentând orele suplimentare prestate în perioada 1.01.2004 - 31.10.2006, sumă din care va fi reținut impozitul și -ul legal.
Examinând al doilea motiv de recurs, respectiv cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța având în vedere actele depuse la dosar, din care rezultă cuantumul total al acestora la 1.950 lei reprezentând onorariu de expertiză, onorariu avocațial și taxa de timbru, se constată că acordarea doar a sumei de 498 lei cu titlu cheltuieli de judecată este greșită și ca urmare prin aplicarea prevederilor art.274 Cod pr.civilă, se impune obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 1.950 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond.
Întrucât recursul va fi admis, se impune obligarea pârâtului intimat să plătească reclamantului și cheltuielile de judecată efectuate în recurs, justificate cu actele de la dosar în sumă de 595 lei reprezentând onorariu avocațial (fila 8).
(continuarea deciziei civile nr.776/11.06.2008)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.136/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite și capătul de cerere privind plata orelor suplimentare.
Obligă pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A să plătească reclamantului suma de 31.481 lei drepturi bănești.
Modifică cuantumul cheltuielilor de judecată la fond de la suma de 498 lei la suma de 1.950 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâtul A să plătească reclamantului suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./03.07.2008
Jud.fond -,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
