Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 777/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 777/
Ședința publică din 09 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 34 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . Târgu - M, consilier juridic, cu delegație la dosar (21), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursurile sunt declarate în termen și motivate. Pârâtul recurent Ministerul Justiției face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei prin chitanța aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Pârâtul prin M este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Cauza fiind în stare de judecată instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și cererea pârâților-recurenți de a se judeca și în lipsă, conform disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul pârâtului Penitenciarul Târgu Mureș solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, iar, pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.34 din 18 ianuarie 2008 Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea reclamantei - împotriva Ministerului Justiției și a B în sensul obligării acestora, în solidar, la plata drepturilor bănești echivalente primelor de vacanță pe anii 2004 - 2006, actualizate la inflație. Prin aceeași sentință s-a admis în parte și cererea de chemare în garanție în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor respective.
Sentința s-a motivat în drept pe dispozițiile art.34 lit.f din Legea nr.293/2004 și deciziile Curții Constituționale nr.414/2005, 37/2005, 148/2005, care statuează că suspendările succesive nu echivalează cu abrogarea drepturilor, întrucât ar contraveni prevederilor constituționale. S-a mai arătat că Ministerul Justiției, ca structură publică centrală, veghează, în calitate de ordonator principal de credite, la repartizarea acestora către ordonatorii secundari și terțiari din sistem, în subordinea căruia se află și Administrația Națională a Penitenciarelor, calitatea procesuală fiind dată de nr.HG1849/2004. Admiterea cererii de chemare în garanție s-a motivat cu aceea că, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de formarea, angajarea, administrarea și utilizarea fondurilor publice din sistemul bugetar, obligații față de care chematul în garanție are calitate procesuală pasivă.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie atât de către Ministerul Justiției cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu privire la recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M se constată invocat motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în a cărui dezvoltare se susține că recurentul nu are raporturi obligaționale decurgând din contracte de muncă, că Ministerul Justiției este și el ordonator principal de credite, ale cărui obligații (plata salariilor) nu pot fi impuse altui ordonator principal de credite, cum este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recursul este nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu este conferită de existența vreunui raport juridic obligațional în cadrul relațiilor de serviciu în care sunt implicați reclamanții și angajatorul, ci de rolul pe care îl are în asigurarea plății sumelor cuvenite reclamanților, sume de care nici măcar ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, cu atât mai puțin angajatorul, Penitenciarul cu regim închis Târgu M, nu poate dispune în mod direct. Astfel, instanța de fond în mod justificat a avut în vedere la soluționarea excepției faptul că plata drepturilor salariale se poate face numai după deschiderea de credite și după alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției, aceasta presupunând rectificarea bugetară, operații în care este direct implicat Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care asigură executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, aspect pe care, de altfel, l-a avut în vedere și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor B, care a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. În calitatea sa de ordonator principal de credite, Ministerul Justiției ar fi în imposibilitate de a pune la dispoziție fonduri pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți de la angajator, deoarece plata se poate realiza numai după deschiderea de credite și alimentarea cu fonduri a conturilor de către Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin urmare, prin prisma atribuțiilor conferite Ministerului Economiei și Finanțelor de Legea nr. 500/2002, precum și de nr.HG208/2005, i se conferă calitate procesuală pasivă recurentului.
Referitor la recursul Ministerului Justiției, se constată invocarea motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că s-au încălcat dispozițiile art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002, cele ale art.2 alin.4 din Legea nr.293/2004 și art.7 din nr.HG1849/2004.
Recurentul susține că Administrația Națională a Penitenciarelor este ordonator secundar de credite și că Ministerul Justiției doar centralizează proiectele de buget, aprobarea acestora fiind de competența Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel încât recurentul nu are atribuții nici în formarea și nici în utilizarea fondurilor destinate ordonatorilor secundari și terțiari de credite. Susținerea este nefondată, întrucât cel care asigură executarea obligațiilor de plată în cazul Administrației Naționale a Penitenciarelor B este tot Ministerul Justiției, singurul în măsură a propune și justifica o rectificare bugetară care să fie însușită de Ministerul Economiei și Finanțelor, altminteri, punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile împotriva celor doi ordonatori principali de credite (Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor) ar deveni imposibil de realizat. Potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.500/2002, în cazul majorării cheltuielilor bugetare, elaborarea proiectului de act normativ și a fișei financiare anexate la nota de fundamentare revine ordonatorului principal de credite, în cazul nostru Ministerul Justiției.
Nici susținerea potrivit căreia recurentul doar ar centraliza proiectele bugetare de la ordonatorii secundari nu este reală prin prisma dispozițiilor art.27 - 29 din lege, potrivit cărora politicile, strategiile sectoriale și prioritățile se stabilesc de ordonatorii principali de credite, împreună cu programul și propunerile de cheltuieli cu destinație precisă și limitată, inclusiv cele salariale (cazul din speță), care se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că, potrivit art.34 din aceeași lege, propunerile pentru proiectul de buget se depun la Ministerul Economiei și Finanțelor numai de către ordonatorii principali de credite, iar, în caz de divergențe între Ministerul Economiei și Finanțelor și ordonatorii principali, hotărârea aparține Guvernului.
In consecință, ambele recursuri se apreciază ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M, str.-.-, nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 34 din 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
2 ex.
26.11.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
