Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 78/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.78
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Baban
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamanți și intervenienți, A, G, -, A, -, G, -, G, G, -, G, G, HG, G, G, G, -, G, G, -, G, G, G, G, G, și de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12, județul B, ȘI MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINSITRATIVE B, împotriva sentinței nr. 148 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra procesului în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul sub nr- reclamanții:, -, -, -, -A, -, -, G, -, -, -, -, A, --, -, -, -, -, -, G-, -, Stănel, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -el, -, -, -, -, -, G, -, -, -, reclamant -, reclamant HG, reclamant -, -, G, G, G, -, -, -, -, G, G, -, G, -, aș, G, și intervenienții în interes propriu:, G, G, G, cheamă în judecată pe pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și. Finanțelor Publice pentru a fi obligați la plata sporului de 30-40% din indemnizația de încadrare lunară pentru anul 2003 și până în prezent în raport cu timpul lucrat de fiecare și dobânda legală, plata pentru viitor și alocarea de fonduri de către. Economiei și Finanțelor.
Reclamanții susțin prin acțiune că sporul îl solicită în calitate de polițiști cu atribuții asemănătoare polițiștilor detașați la. și care beneficiază de sporul de 30%, reglementarea contravenind disp. OG. nr. 137/2000.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare arătând că sumele sunt prescrise pentru perioada de 3 ani anterior introducerii acțiunii. Pe fondul cauzei a arătat că reclamanții și intervenienții sunt polițiști ce sunt salarizați în baza OG. nr. 38/2003, pe când DNA - ul e salarizat în baza OUG. nr. 43/2002. Mai mult,art. 28 al.4 OUG. nr. 43/2002 în cauză a fost abrogat la 01.04.2006 prin OG. nr. 27/2006. În consecință diferențierile nu sunt discriminatorii, ci se are în vedere criteriul obiectiv. A solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive. Argumentul acestei susțineri îl constituie lipsa oricărui raport juridic cu reclamanții. De asemenea respingerea ca inadmisibilă pentru că nu poate aloca nici o sumă de bani fără prevedere bugetară.
La termenul din 19.12.2008 Ministerul Economiei și Finanțelor a fost considerat o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, neavând raporturi juridice cu reclamanții și intervenienții.
Tribunalul, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și susținerilor părților, a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B și desfășoară activitate de cercetare penală.
Potrivit art. 28 OUG. nr. 43/2002 ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA primeau un spor de 30% din salariul de bază lunar.
Conform art. 6 Codul muncii, tuturor salariaților ce prestează o muncă egală le este recunoscut dreptul la retribuție egală. Acest principiu este în acord cu art.23 Declarația. a Drepturilor Omului, preluat de OG.137/2000.
Rezultă că din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, reclamanții și intervenienții au dreptul la sporul în cauză.
În consecință apărările pârâților cum că sunt dispoziții speciale, au fost îndepărtate, discriminarea fiind evidentă, unii polițiști încasând o indemnizație mai mare doar ca detașați, iar cei nedetașați fiind defavorizați.
Excepția prescripției a fost admisă, potriv. art. 1 și 3 Decret nr. 167/1958 reclamanții și intervenienții putând solicita drepturile doar pe o perioadă de 3 ani retroactiv - respectiv de la 20.12.2004.
Legiuitorul conștient de injustețea acestor dispoziții legale le-a abrogat la 01.04.2006, aceasta fiind data până la care se poate acorda sporul în cauză.
La aceste sume se va adăuga conform art. 2, 5 OG nr. 9/2000 dobânda legală.
Așa fiind acțiunea a fost admisă în parte, cu privire la perioada neprescrisă și au fost obligați pârâții la plata sporului de 30 % pentru fiecare reclamant și intervenient raportat cu perioada lucrată.
Celelalte capete de cerere vizând plata pentru viitor (dreptul a fost abrogat), obligația de a prevedea în buget și alocarea de fonduri au fost respinse ca nefondate fiind chestiuni ce privesc executarea.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de reclamanți s-a arătat că în mod greșit acțiunea a fost respinsă pentru perioada 2003 -20 decembrie 2004, excepția prescripției fiind neîntemeiată.
La pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere că situația discriminatorie a fost constatată prin hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării conform dispozițiilor art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv în cazul de față, la 1 august 2007.
Deși a admis capătul 1 și 2 din acțiune instanța nu a dispus obligarea la plata dobânzilor în mod corect.
În motivarea recursului declarat Inspectoratul de Poliție al Jud. Baa rătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și printr- defectuoasă apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, nu toți reclamanții au avut calitatea de angajați ai B în perioada de 20.12.2004 - 01.04.2006, aceștia fiind salarizați în baza unor norme juridice distincte, respectiv nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, acest temei legal fiind diferit de cel în baza căruia sunt salarizați polițiștii detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Din moment ce nu au îndeplinit nici un moment calitatea de polițiști detașați în cadrul DNA, reclamanții nu pot beneficia de un drept salarial specific doar acestei categorii de personal, acordat în considerarea specificului muncii acestora, respectiv activități specializate de combatere a influențelor de corupție.
Ca atare, nu este vorba de nici o discriminare în sensul art. 3 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Prin sentința pronunțată instanța de fond a schimbat sensul lămurit și neîndoielnic al prevederilor art. 28 din nr.OUG 43/2002 în ceea ce privește incidența acestuia referitor la polițiștii din cadrul poliției judiciare.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative B s-a arătat că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond substituindu-se Curții Constituționale și Parlamentului României, adăugat la lege.
Salarizarea reclamanților în perioada respectivă se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002.
Pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamanții trebuiau să fi fost detașați în cadrul DNA și să aibă competența de cerceta fapte de corupție.
În cauză nu sunt întrunite condițiile stării de discriminare, nefiind vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 republicată.
Prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul MIRA se încalcă atât prevederile OG nr. 38/2003.
Diferențierea de testament aplicată polițiștilor detașați la DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă precum și criterii obiective conexe pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activități de urmărire a infracțiunilor de corupție ca și specificul acestor activități.
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Dispozițiile Codului muncii stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament urmare a detașării unei persoane, justificat de modificarea raporturilor de muncă.
Astfel, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
De altfel, și practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este în același sens.
Nu este permisă contestarea legilor în fața instanțelor de judecată sub aspectul oportunității emiterii lor, indiferent de nemulțumirile pe care le produc.
Singura autoritate în măsură să se pronunțe cu privire la conformitatea unei legi cu Constituția, este Curtea Constituțională.
Decizia este nelegală și sub aspectul acordării dobânzilor, fiind încălcate prevederile nr.OG 9/2000 cu modificările aduse de Legea nr. 356/2002.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, formulată în temeiul art. 49 Cod procedură civilă, intervenientul a solicitat în contradictoriu cu MIRA B și IPJ B, obligarea la plata drepturilor salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, lunar, aceste sporuri și până la data achitării efective a sumelor respective.
Intervenientul a mai solicitat obligarea la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate, calculată de la data când trebuiau acordate lunar până la data achitării efective a acestor sporuri.
În motivarea cererii de intervenție s-au invocat aceleași motive ca în cadrul acțiunii principale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție parțial temeinică și legală pentru următoarele motive:
Conform actelor existente la dosar si recunoasterii pârâtilor, reclamantii îndeplinesc functia de ofiteri de politie în cadrul B, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă J, în baza disp. art. 201 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea si functionarea Politiei Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie cu modificările și completările ulterioare, ofiterii de politie judiciară detașati la Departamentul National Anticoruptie, primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege si pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii si pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie si mentinut la nivelul de 30% în cazul ofiterilor de politie judiciară detasati la
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului de corupție si a instituirii unor măsuri imediate pentru reiterarea institutiilor specializate în combaterea infractiunilor de coruptie.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantii cât si intervenientii care au îndeplinit functia de ofiteri de politie în cadrul B, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, functie în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru solutionarea infractiunilor de coruptie, ceea ce înseamnă că acestia nu au fost detasati de Departamentul National Anticoruptie si deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară conform art. 28 din nr.OUG 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofiterii de politie judiciară detasati la au beneficiat de un spor de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalti ofiteri de politie judiciară din cadrul G care nu au fost detasati desi îndeplinesc, în virtutea functiei pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că si reclamantii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalti ofiteri de politie judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce priveste toate sporurile cu caracter general, caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalitătii între salariati si anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofiterilor de politie judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozitiile legale în materie si anume: art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, modificată si completată privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din nr.OG 137/2000, în România principiul egalitătii între cetăteni, al excluderii privilegiilor si discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi printre care si cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală.
Ordonanta nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau performantă pe bază de rasă,nationalitate,etnie,limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditiile de egalitate a drepturilor si libertătilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vietii publice.
În spetă, prin sporurile de 30% si apoi de 40% nu s-au făcut decât să se creeze o discriminare între ofiterii de politie care participă la cercetarea unei infractiuni de coruptie numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toti ofiterii din politie judiciară.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul a constatat în mod legal și corect că actiunea reclamantilor este fondată în sensul că, în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
Potrivit art. 21 din Legea privind prevenirea si sanctionarea tutror formelor de discriminare,˝persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proportional cu prejudiciul suferit si restabilirea situatiei anterioare discriminării˝ sau anularea situatiei create prin discriminare.
Apărarea pârâtilor că nu a existat nici o discriminare ci pur si simplu dispozitii legale speciale, care instituie drepturi în privinta anumitor categorii de ofiteri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglemantate, este neântemeiată deoarece, în realitate prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofiteri de politie judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferentiat în ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, situatiile fiind analoage si comparabile.
În baza dispozitiilor legale precitate, a fost admisă acțiunea principală, cât și cererea de intervenție accesorie si pârâtii, obligați să plătească reclamantilor si intervenientilor despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, sume ce vor fi actualizate în raport cu coeficientul de inflatie la data plătii efective.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentelor pârâte în sensul că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, sau că s-ar fi substituit Parlamentului sau Curții Constituționale, în realitate, dispozițiile legale aplicabile în materie, fiind corect interpretate și aplicate.
În ceea ce privește momentul acordării acestor drepturi, în mod greșit a apreciat prima instanță că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamanților luând naștere la data solicitării.
La pronunțarea hotărârii instanței de fond nu a avut în vedere că situația discriminatorie a fost contestată prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și de asemenea, nu a avut în vedere nici art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000 care stabilește data de la care începe să curgă termenul de prescripție.
În mod corect prima instanță a dispus obligarea și la plata dobânzilor, o justă și integrală reparare a prejudiciului suferit de reclamanți neputându-se realiza decât în acest mod.
De asemenea, Curtea constată că se impune obligarea pârâților la plata sumelor respective și în continuare, pentru reclamanții care încă au calitatea de angajați ai instituției pârâte, acesta nefiind un drept câștigat și protejat ca atare de lege.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanți și intervenienți, cât și cererea de intervenție în interes propriu, și va modifica sentința atacată în sensul acordării sumelor respective începând cu anul 2003 în raport de intervalul de timp efectiv lucrat de fiecare reclamant și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, cu dobânda aferentă din 2003.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței recurate și în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanți și intervenienți, A, G, -, A, -, G, -, G, G, -, G, G, HG, G, G, G, -, G, G, -, G, G, G, G, G, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură -a din B,. nr.10, -.4,.31, sectorul 3, împotriva sentinței nr. 148 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Modifică sentința nr.148/2008 a Tribunalului Brăila în sensul că dispune plata sumelor respective începând cu anul 2003 în raport de intervalul de timp lucrat efectiv de fiecare reclamant și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, cu dobânda aferentă începând din 2003.
Respinge recursul declarat de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,--12, județul B, ȘI MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINSITRATIVE B, împotriva aceleași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VD/09.03.2009
Tehno ZE/16.03.2009
ex.2
Fond:
CU OPINIE SEPARATĂ
de recursurile declarate de recurenții -reclamanți etc. și, etc. intervenient in interesul reclamanților cit si de recursul declarat de recurentii- parați Inspectoratul de Poliție al Județului B, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Curtea va constata următoarele:
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002,ofițerii de politie judiciară detașați la DNA primeau un spor de 30% din salariul de bază. Ulterior,această dispoziție a fost abrogată de OUG nr. 27/2006,la data de 29 03 2006.
Este cert că la acordarea acestui spor,legiuitorul a avut in vedere natura activității prestate,respectiv instrumentarea si judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție,singura condiție care trebuia respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află in condiții identice.
Criteriul discriminării reținut de instanța de fond,nu se aplică in speță,deoarece activitățile desfășurate de polițiști,deși in aparentă sunt asemănătoare,sunt diferite,raportat la nivelul structurii in care polițiștii isi desfășoară activitatea,complexitatea dosarelor penale in care se întocmesc acte de procedură penală.
Pe de altă parte,instanța de fond a adăugat la lege si astfel principiul separației puterilor in stat,consfințit de art. 1 alin 4 din Constituție, a fost încălcat.
In acest sens este si decizia nr. 819/3 07 2008 Curții Constituționale,care a admis excepția de neconstituționalitate a disp art. 1,art. 2 alin 3 si art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In spetă, recurenții -reclamanți, etc. și intervenienți in interesul reclamanților, in calitate de polițiști din structura MIRA,nu pot beneficia de spor de 30% DNA,acestia nefiind detașați la DNA,pentru a beneficia de disp art. 28 din OUG nr. 43/2002.
de cele mai sus aratate, in baza art 304 indice 1,art 304 alin 1 pct 4 si art 312 alin 1,3 cod proc civ va admite recursul declarat de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr.148/ din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință, modifică sentința civilă nr.148/2008 a Tribunalului Brăila în sensul că în baza art 312 alin 1 cod proc civ va respinge recursul declarat de recurentii-reclamanți ca nefondat.
RESPINGE recursul declarat de reclamanți și intervenienți, A, G, -, A, -, G, -, G, G, -, G, G, HG, G, G, G, -, G, G, -, G, G, G, G, G, în interesul reclamanților ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, și în consecință;
Modifică sentința nr.148/2008 a Tribunalului Brăila, în sensul că,
Respinge cererea reclamanților ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2009.
Pt.JUDECĂTOR,
a
cf.art.261
PREȘEDINTE,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Baban
