Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 786/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 786/CA/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, și G împotriva sentinței civile nr.86/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare au fost transmise prin fax la dosar concluzii scrise din partea reclamanților recurenți.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.05.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.86/CA/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, -, -, și G împotriva pârâților DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B pentru obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici fiind încadrați la pârâta S, care prin adresa nr.2655/24.10.2008 a răspuns negativ cererii formulată de reclamanți cu privire la acordarea drepturilor ce formează obiectul acțiunii.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, devenit art. 31, în formă republicată din 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
În perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin G nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici stabilește la art. XIII că legea intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58 indice 1 și de 60 indice 1 alin. 1 lit. b din legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin această lege, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Sunt de reținut de asemenea și dispozițiile art. 3 din OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici care stabilesc că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonatore principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Din analiza dispozițiilor legale enunțate în succesiunea lor Tribunalul constată, în ceea ce privește admisibilitatea cererii următoarele:
Cu privire la suplimentul postului și a suplimentului gradului (trepte de salarizare) legea nu reglementează modalitatea de calcul.
Astfel acordarea acestor drepturi presupune pe de-o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
După cum rezultă din prevederile art. 3 din nr.OG 6/2007, mai sus citate, este cert că legiuitorul și-a asumat obligația de a cuprinde în salariile cuvenite funcționarilor publici și cele două sporuri reprezentând suplimentul și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Și-a asumat astfel un angajament juridic în virtutea căruia rezultă o cheltuială care este pusă în sarcina bugetului (angajament bugetar).
Dar în virtutea principiului unității și exactității bugetare, cheltuielile aferente angajamentului juridic trebuie să fie înscrise în buget.
Ca atare, acordarea acestor drepturi salariale, pentru prezent și trecut, este strâns legată de cheltuielile bugetare, de care sunt responsabili ordonatorii principali de credite, în speță ministerul d e resort al pârâtei.
Pe de altă parte, acordarea acestor drepturi chiar necuantificat reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că: "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Ca atare, Tribunalul nu are nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care nefiind cuantificat nu poate fi exercitat efectiv.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și motivată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții arată că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de formă sau de fond pentru suspendare și neacordarea acestor sporuri și, cu toate că nu există o reglementare exactă în privința modului de calcul a acestora, totuși acest aspect nu poate constitui un impediment la acordarea lor mai ales în condițiile în care se pot aplica prin analogie prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, analogie care este nu numai posibilă dar și necesară în lipsa unui alt text cu referire expresă, bazat pe faptul că atât suplimentul postului cât și suplimentul treptei de salarizare constituie sporuri care se referă la complexitatea muncii prestate și la nivelul performanțelor profesionale ale funcționarilor publici.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.31(1) lit.c și art.109 din Legea nr.188/1999, republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, artr.41 și 53 din Constituția României și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Recursul reclamanților este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții intimați au solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat. Nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanții când fac trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă, reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 Cod pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamanților cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată, întrucât, așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată, drepturile solicitate de reclamanți nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor, concluzia este că reclamanții nu au încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale.
Față de cele reținute, instanța concluzionează că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.3041Cod pr. civ. Și, ca urmare, recursul reclamanților se va respinge ca nefondat în temeiul art.312 al 1 Cod pr. civ.
Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, și G împotriva sentinței civile nr.86/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./10.07.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
