Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 798/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 798/
Ședința publică din 02 Iulie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții MAI, IGPR și DGFP M în numele Statului Român reprezentat prin MFP împotriva sentinței nr.171/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, fiind timbrate.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 171 din 16 martie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții - -., -, -, -, -.-, -, I,., -, -, -, -, R -, -, -, -, -, -. -, -, -, -, -, -, și -, toți reprezentați prin -, în contradictoriu cu pârâții MIRA, IGPR, IPJ M și Ministerul Finanțelor Publice, obligându-i pe aceștia, în solidar, la achitarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 și până la 31 martie 2007, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și până la 30 septembrie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007 și pe viitor, reactualizate, obligând IPJ M să emită dispoziție și să înscrie în cărțile de muncă mențiunile privind majorările salariale acordate prin hotărâre iar Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata respectivelor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul IPJ M, îndeplinind o funcție ce implică exercițiul autorității de stat iar din moment ce creșterile salariale solicitate sunt acordate prin OG nr. 10/2007, potrivit OUG nr. 24/2000, personalului contractual din sectorul bugetar precum și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, s-a apreciat că reclamanții se află în conflict de drepturi în raport cu personalul contractual. În condițiile în care funcționarii publici desfășoară activități similare cu salariații contractuali, instanța a considerat că discriminarea trebuie înlăturată, cererea reclamanților fiind fondată prin prisma Declarației Universale a Drepturilor Omului (art. 7 și 23) a Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, a Codului Muncii - art. 154 și 155 precum și a prevederilor constituționale - art. 16 alin. 1 și 2.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs pârâții MAI B, Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B și IGPR
Recurentul MAI Bai nvocat în motivarea recursului decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, subliniind că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, fiind polițiști și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ M, iar salarizarea lor se face potrivit dispozițiilor OG nr. 38/2003, act normativ care nu prevede majorările salariale solicitate. Totodată, s-a subliniat că principiul egalității nu presupune uniformitatea ci permite soluții legislative diferențiate pentru situații diferite, nefiind, în cazul dedus judecății, vorba despre un tratament discriminatoriu. S-a mai precizat că, prin soluția pronunțată, prima instanță se substituie legiuitorului, instituind în favoarea reclamanților un drept pe care legea nu îl prevede și că, se constituie drepturi noi printr-o hotărâre judecătorească unei categorii de personal căreia nu îi sunt aplicabile actele normative reținute de instanța de fond.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de această instituție pentru inadmisibilitate și lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea ca nefondată.
În motivarea recursului s-a subliniat că, Ministerul Finanțelor Publice este terț față de raporturile juridice existente între reclamanți și celelalte instituții pârâte, că este ordonator principal de credite, așa cum este și MIRA și astfel nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru angajații altor instituții, respectiv ministere.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a precizat că nu se pune problema discriminării pe vreunul dintre criteriile care ar sta la baza discriminării, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut prin legi speciale drepturile salariale și majorările periodice aplicabile polițiștilor, invocându-se și Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Recurentul Inspectoratul General al Poliției Române Bas olicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că IGPR nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții sunt angajații IPJ M nu ai IGPR B și că nu a fost identificat vreun temei legal care să angajeze răspunderea solidară a IGPR, plata drepturilor salariale solicitate căzând în sarcina Serviciului Financiar al IPJ, care întocmește statele de plată ale angajaților.
Pe fondul cauzei, acest recurent a criticat la rândul său starea de discriminare reținută de instanța de fond în raport cu ceilalți funcționari, precizând că instanța nu se poate subroga în locul legiuitorului în condițiile în care salarizarea reclamanților se face potrivit normelor cuprinse în OG nr. 38/2003 și nicidecum prin ordonanțele invocate de ei. Totodată, s-a analizat modul în care poate fi stabilită starea de discriminare prin prisma prevederilor OG nr. 137/2000, pentru a-și susține concluzia că în cazul reclamanților nu sunt îndeplinite criteriile legale, invocându-se și Decizia nr. 818/2008; 819/2008; 820/2008 și 821/2008 ale Curții Constituționale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recurenții au calitate procesuală pasivă față de natura juridică a litigiului și anume raporturi de drepturi patrimoniale, salariale ale funcționarilor publici încadrați într-o instituție publică ce nu are la dispoziție fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale, acestea trebuind a fi alocate potrivit normelor specifice dreptului fiscal în sistemul bugetar. Astfel MIRA este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Finanțelor Publice, doar că, acesta din urmă, prin prisma atribuțiilor conferite de Legea nr. 500/2002 și a altor acte normative aplicabile în acest domeniu, este în măsură să asigure fondurile bănești de care poate la rândul său să dispună potrivit competenței, ordonatorului principal, respectiv secundar de credite pentru ca în final ordonatorul terțiar cu care reclamanții se află în raporturi juridice de muncă să poată să efectueze plata efectivă a drepturilor salariale câștigate în instanță.
Recursurile pârâților sunt însă fondate prin obligativitatea efectelor dispoziției date de Curtea Constituțională, potrivit căreia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii pentru a le înlocui cu altele create pe cale judiciară sau cuprinse în alte acte normative (Deciziile 819-821/2008 ale Curții Constituționale). Este evident că situația reclamanților se află printre cele vizate de deciziile Curții Constituționale invocate și de recurenți, deoarece reclamanții pretind drepturi salariale majorate, care nu sunt prevăzute de OG nr. 38/2003, act normativ care reglementează salariile polițiștilor, ci în alte acte normative care nu le sunt aplicabile acestora. A acorda majorările salariale solicitate de reclamanți (polițiști) dând eficiență unor dispoziții legale cuprinse în alte acte normative, ar însemna să se nesocotească efectul obligatoriu al unor decizii ale Curții Constituționale.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 171 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții - -., -, -, -, -.-, -, I,., -, -, -, -, R -, -, -, -, -, -. -, -, -, -, -, -, și -, având ca obiect majorări salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind
plecat din instanță, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond: -16.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
