Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 80/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.80
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanți -, -, -, -, -, -, HG, -, -, -, -, R -, -, - și, de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ A și de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 2395/23.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - recurenți lipsă, avocat, pentru pârâta - recurentă consilier juridic -, lipsă fiind chemata în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamanților - recurenți și concluzii scrise din partea reclamantului - recurent,.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților - recurenți arată că nu mai susține recursul declarat, întrucât prin încheierea din 28.11.2007 dispozitivul sentinței recurate a fost lămurit.
Reprezentantul pârâtei - recurente pune concluzii de admitere a recursului formulat de A și modificarea sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2395/23.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamanților -, -, -, -, -, -, HG, -, -, -, -, R -, -, - și în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ A, obligând pe pârâtă să plătească reclamanților despăgubiri bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, în sumă netă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând chematul în garanție să aloce sumele solicitate de reclamanți cu reactualizările dispuse.
În motivare s-a reținut că potrivit art.34 din Legea nr.188/1999, "(1) funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii; (2) funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr.507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr.519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art.44 din nr.OUG92/2004, aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate, același lucru făcându-se și prin legea bugetului pe anul 2006 și a nume Legea nr.379/2005.
În prezent, aceste drepturi de care beneficiază funcționarii publici nu au mai fost suspendate prin legea bugetului, deci au fost repuse în vigoare.
Suspendarea dreptului reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective, ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamanților primele de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În cauză au declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Statistică A, chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii și reclamanți -, -, -, -, -, -, HG, -, -, -, -, R -, -, - și, solicitând admitere recursului și modificarea în parte a sentinței.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Aac riticat prima instanță și pentru că a respins excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, reiterând această excepție și în recurs, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat și că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu.
Recurenta Direcția Județeană de Statistică A arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei timbrajului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, și, că, deși Legea nr.188/1999 republicată, prin dispozițiile art.35 alin.2 (fost art.34), prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, exercițiul acestui drept a fost suspendat succesiv până în prezent, prin legile bugetare anuale. Astfel, aplicarea prevederilor legale referitoare la prima de concediu au fost suspendate succesiv prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 până la data de 31.12.2003, prin art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 până la data de 31.12.2004, prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 până la data de 31.12.2005 și prin art. 5 alin.5 din Legea nr.379/2005 până la data de 31.12.2006.
Reclamanții - recurenți au arătat că pentru a putea fi pusă în executare sentința atacată, se impune modificarea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând prima de concediu conform notei de calcul anexată și însușită de pârâtă pentru anii 2001 - 2006, după caz, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective fără a mai fi indicate sumele nete indexate până în luna iunie 2007, pentru fiecare reclamant în parte.
Examinând recursurile raportat la motivele expuse și cu cele prevăzute de art.304 proc.civ. se resping ca nefondate pentru că:
În privința excepției netimbrării acțiunii, invocată de către pârâta Direcția Județeană de Statistică A, Curtea reține faptul că potrivit Legii nr.188/1999, litigiile de acest gen beneficiază de scutirea plății taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că este așa, rezultă fără echivoc și din prevederile art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Din acest punct de vedere, neincluderea sumelor solicitate prin acțiune, în bugetele pârâtei, nu înlătură existența dreptului pretins de reclamanți.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr.500/2002, conținând prevederi care obligă Ministerul Finanțelor Publice de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă.
În consecință, recursurile se resping ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanți împotriva sentinței civile nr.2395/23.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Județeană de Statistică A și A împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/19.02.08/TEHNORED:/20.02.08 2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad Judecători - G/
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
