Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 80/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 80/
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, potrivit dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2009.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- în data de 28.04.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului suspendarea executării deciziei nr.321/23.04.2009 emisă de pârâtă în temeiul art.14 din Legea 554/2004.
În motivarea cererii arată că decizia 321/23.04.2009 prin care a fost eliberat din funcție și a fost anunțat că se află în perioada de preaviz i-a fost comunicată în timp ce se afla în concediu medical. În temeiul art.7 din Legea 554/2004 a depus plângere prealabilă prin fax pentru revocarea deciziei. A considerat că această decizie ar perturba grav serviciul public administrativ fiind un interes public major. Solicită obligarea la plata drepturilor sale salariale pierdute de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efectivă, acordarea de daune morale în cuantum de 400.000 lei și să se constate abuzul de drept și excesul de drept al autorității și nulitatea absolută a deciziei nr.321/23.04.2009, având în vedere jurisprudența în materie a ÎCCJ. Menționează că nu s-au respectat prevederile Legii 188/1999 și ale Codului Muncii. Ordonanța de Urgență a Guvernului 37/2009 nu respectă prevederile constituționale. În cazul său nu s-a luat în considerare CV și faptul că a dobândit funcția de director executiv prin concurs. Pe șase pagini reclamantul își prezintă CV-ul respectiv diplomele pe care le deține. Menționează că activitatea a fost apreciată ca fiind bună și personalul a obținut în majoritate calificativul " bine" la ultima evaluare.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.14 din Legea 554/2004.
La cerere sunt anexate înscrisuri: Decizia nr.321/23.04.2009, certificat medical, rezultatele examenului susținut pentru ocuparea funcției, plângerea prealabilă înaintată la Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului, raportul de evaluare, CV-ul, diplome, adeverințe, certificate etc.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a depus la dosar întâmpinare arătând că acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece Decizia nr.321/23.04.2009 nu este un act administrativ. Față de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, art.III din Ordonanța de Urgență Guvern 37/2009 și dispozițiile art.97, 99 din Legea 188/1999. Menționează că această decizie este un act preparator, o formă procedurală anterioară și necesară pentru emiterea actului administrativ producător de efecte juridice respectiv decizia de eliberare din funcție ce urmează a fi emisă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece nu este vorba de o decizie de destituire din funcție ca sancțiune disciplinară, legea nu interzice acordarea preavizului în perioada concediului medical și nu sunt întrunite cerințele art.14 din Legea 554/2004, respectiv paguba iminentă și împrejurările justificate.
Reclamantul și-a precizat cererea la data de 6 mai 2009 în sensul că obiectul prezentei cereri îl reprezintă doar suspendarea executării actului administrativ în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 având în vedere că până în prezent nu i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 23.04.2009 Agenția Națională pentru Protecția Mediului a emis Decizia cu nr.321/2009 prin care se arată la art.1 că "Începând cu data de 23.04.2009 domnul se află în perioada de preaviz în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată, urmând ca la data de 22.05.2009 să fie eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului."
La art.2 și 3 se stabilesc obligațiile acestuia în perioada de preaviz.
Decizia este emisă în temeiul art.III alin.1 și alin.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice; art.97 lit.c coroborat cu art.99 alin.1 lit.b, alin. 3 și alin.5 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Atât din cuprinsul deciziei, cât și din motivele de drept invocate ca temei al emiterii acesteia se constată că Decizia nr.321/23.04.2009 este un prin care se dispune eliberarea din funcția publică cu acordarea unui termen de preaviz.
Conform art. 99 alin.1 din Legea 188/1999 republicată, persoana care are competența legală de numire în funcția publică dispune și eliberarea din funcția publică prin act administrativ care se comunică funcționarului public.
Potrivit art.106 din aceeași lege în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat s-au s-a dispus încetarea raportului de serviciu în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Din toate aceste reglementări legale menționate rezultă că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă este neîntemeiată. Ne aflăm în situația emiterii unui act administrativ care poate fi atacat în condițiile Legii 554/2004.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării acestui act administrativ în condițiile art.14 din Legea 554/2004.
Potrivit articolului menționat "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Art.14 din Legea 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul.
În speță, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr.321/23.04.2009 la autoritatea emitentă Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului în data de 27.04.2009, fapt confirmat cu înscrisurile de la dosar (filele 19 - 30) și necontestat de către pârât.
Se vor analiza în consecință întrunirea celorlalte două cerințe respectiv, existența "cazului bine justificat și a pagubei iminente".
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1 lit.ș).
Se reține deci că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers nu poate fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este bine justificat.
În speță, prin actul administrativ contestat s-a dispus eliberarea din funcție cu un termen de preaviz pentru reclamantul. Temeiurile invocate privesc încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție (art.97 lit.c din Legea 188/1999), prin reducerea postului ocupat de funcționarul public (art.99 alin.1 lit.b).
La dosar nu există dovada desființării postului ocupat de către reclamant, post ocupat de acesta în urma unui concurs. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 care prevedea desființarea unor funcții publice a fost atacată cu excepție de neconstituționalitate. Nu s-a făcut dovada că postul ocupat de către reclamant s-a desființat cu adevărat prin reducerea acestuia, dimpotrivă pentru data de 22.05.2009 s-a anunțat concurs pentru ocuparea unei funcții de director coordonator la Agenția pentru Protecția Mediului Reclamantul se afla în concediu medical la data emiterii actului, iar prin acesta i s-au stabilit mai multe obligații (să facă predarea, să realizeze evaluarea personalului etc.)
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
Prin punerea în executare a deciziei s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantului prin lipsa veniturilor de natură salarială, dar și s-ar perturba activitatea instituției publice față de cerințele actuale ale Uniunii Europene privind protecția mediului. Este de menționat și faptul că reclamantul este expert de mediu acreditat de Comisarul de Mediu din Parlamentul European și de Agenția Europeană de Mediu iar formarea unei alte persoane în domeniu necesită timp, muncă și cheltuieli.
Raportat la circumstanțele cauzei, apreciem că în speță condiția "pagubei iminente" se verifică. De asemenea, am arătat că există "cazul justificat".
Pentru a pronunța o soluție cu privire la cererea dedusă judecății instanța va avea în vedere și recomandarea nr.R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Pentru toate considerentele arătate apreciind că sunt întrunite condițiile art.14 din Legea 554/2004 instanța urmează să admită cererea de suspendare a executării deciziei nr.321/23.04.2009 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea acesteia.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Admite cererea de suspendare formulată de reclamantul, cu domiciliul în G,-,.16,.C,.10, jud. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului - Agenția Națională pentru Protecția Mediului, cu sediul în B, Sector 6,- și în consecință:
Dispune suspendarea executării Deciziei nr.321/23.04.2009 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 14 Mai 2009.
Președinte, - - | Grefier, - - |
Red: MC/15.05.2009
Dact: MD/15.09.2009 - 4 ex.
15 Mai 2009
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa
