Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 803/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 803
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Balicariu Maria
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții recurenți, a, și pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr. 1002 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Președintele Consiliul Județean A având ca obiect Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă și, consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
După dezbateri dar nu înainte de ridicarea ședinței se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Consiliul Județean
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și respingerea recursului formulat de pârâta recurentă.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de aceasta și respingerea recursului declarat de reclamanții recurenți.
Reprezentantul pârâtului intimat având cuvântul solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.10.2008 reclamanții, a, au chemat în judecată pe pârâții Președintele Consiliului Județean A și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și au cerut să fie obligați pârâții să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 aliniatul 1 litera c)-d) din Legea nr. 188/1999 republicată, de 25 % din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 22.03.2004 până la zi și în continuare și obligarea pârâtei să înscrie ac este sporuri în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1002/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
S-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, a, în contradictoriu cu pârâții Președintele Consiliului Județean A și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, și în consecință:
A fost obligată pârâta să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru fiecare perioadă 22.03.2004 - până la 2 decembrie 2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare.
S-a respins acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25 % pentru fiecare, din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 22.03.2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea mr. 188/1999.
Instanța a înlăturat susținerile pârâtei privind procedura prealabilă prevăzută de art. 31 din nr.OG 6/2007, întrucât această procedură se aplică numai în legătură cu drepturile salariale stabilite prin această ordonanță.
Potrivit art. 29 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 aliniatul 1 ) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător trepte de salarizare."
Aplicarea dispozițiilor art. 29 aliniatul 1litera c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 în baza art. 44 din nr.OUG 92/2004 și art. 48 din nr.OG 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completare Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 aliniatul 1 litera c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-au făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004 - 2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004 / 31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat s/ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază reclamanții cererea a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța apreciază că întrucât reclamanții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vîdit principiul enunțat în condițiile în care a normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale. "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamanților fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța reține că reclamantul are dreptul la acestei drepturi salariale reglementate în art. 29 din Legea nr. 188/199 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25 % instanța reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu s-a putut pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestora sporuri întrucât nua re nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar publici în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca urmare instanța a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată, acesta fiind îndreptățit la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art. 161 aliniatul 4 art. 292 aliniatul 1 și art. 295 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2002 Codul muncii și art. 1082 Cod civil, instanța a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Referitor laa cererea reclamanților privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, instanța a respins cererea reclamanților pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25 % fiecare din salariul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiune reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 22.03.2004 până la 2 decembrie 2008, data pronunțării hotărârii, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în Carnetul de muncă al reclamantului conform Decretului nr. 92/1976.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții recurenți, a, și pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicitând admiterea recursului formulat de acesta și respingerea recursului formulat de cealaltă parte, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii solicitărilor reclamanților recurenți de a obliga pârâta recurentă la alocarea, calcularea și plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, retroactiv, respectiv de la data numirii în funcția publică pentru fiecare dintre reclamanți după data de 22.03.2004 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății efective.
Reclamanții recurenți, a, în motivarea recursului declarat au solicitat pe cale de excepție, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, pe fondul cauzei, admiterea recursului formulat de aceștia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive cu privire la cuantumul sporurilor,obligarea pârâtelor la plata acestor drepturi și în continuare de la data pronunțării sentinței atacate.
În recursul declarat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicită următoarele:
- admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii solicitării reclamanților, a, de a obliga Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A la alocarea, calcularea și plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, retroactiv, respectiv de la data numirii în funcția publică pentru fiecare dintre reclamanți după data de 22.03.2004 până la data depronunțării hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății efective.
Consideră că instanța de fond prin admiterea în parte a nesocotit ce este caracteristic acestui personal, respectiv că salariile se suportă din fondurile defalcate special de la bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale. Drept consecință, modul de salarizare este stabilit părin lege, așa încât salariul cu este și nici nu poate3 fi negociabil.
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici sunt prevăzute în art. 14 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulente și alte drepturi.
Începând cu data de 01.01.2007 Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, menținută cu modificări și completări de Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 nu face nici o referire la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, nici până în prezent nu există baza legală expresă pentru a fi acordate drepturile menționate mai sus, respectiv nu există norma de acordare și practic nu se poate identifica valoarea exactă a acestui spor.
De asemenea, nici un act normativ nu face o interpretare oficială sau, mai exact, cuprinderea clară a soluției și explicarea expresă ori o reglementare apropriată ca înțeles, cauză și efect a sintagmei "suplimentul postului".
De altfel, instanța de fond, pe bună dreptate, a arătat că nu se poate substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
De asemenea, tot instanța de fond a arătat că, cuantificarea acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au formulat prezenta acțiune în calitate de funcționari publici, din cadrul
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice, din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, dispozițiile aplicate în speță, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 și au fost respinse pe perioada 2004-2006, prin punctul 7 al articolului unic al Legii nr. 164/2004, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, R și cât și recursul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, împotriva sentinței civile nr.1002/25.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./26.06.2009
Tehnodact / 2 ex./3.07.2009
Prima instanșă: Triobunalul A
Judecător:
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Balicariu Maria
