Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 805/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 805
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanții, prin av. cu sediul în B, B- -, - 7,. 2, împotriva sentinței, nr. 277/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.277/ din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, domiciliat în B, strada - cel M nr.255 și, domiciliat în comuna, județul B, ca nefondate.
S- respins acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în B,- -.25, domiciliat în B,- -.59, domiciliat în B,- -.97, domiciliat în B,- și domiciliat în B- -.29 în contradictoriu cu pârâții; Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr. 1A sector 1, Inspectoratul General al Politiei Române cu sediul în B,--6, sector 5 și Inspectoratul de Politie al Județului B,--12, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative INSPECTORATUL GENERAL al POLITIEI ROMANE și Inspectoratul de Poliție al Județului B obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002- 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate acestea și până la data achitării efective. A mai solicitat reclamantul și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate.
Reclamanții cât și ceilalți doi intervenienți sunt ofițeri de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
În raport de calitatea pe care o au salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea cererilor (art.28 ain.5 din nr.OUG43/2002, în vigoare până la data de 29 martie 2006) ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamanții și intervenienții trebuiau să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul unității de poliție menționate, chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
De asemenea, dispozițiile art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel că a dispărut temeiul legal pentru acordarea acestui spor.
Cererile reclamanților și a intervenienților privind anularea așa zise situații discriminatorii este întemeiată pe dispozițiile art.27 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Potrivit alin.4 al articolului menționat "Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte" însă reclamantul nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci "discriminarea" creată de o anumită prevedere legală (art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002).
Un act normativ de nivel superior nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită această noțiune în cuprinsul art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată potrivit căruia discriminarea reprezintă "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
În speță, prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative s-ar fi încălcat atât prevederile legale din cuprinsul nr.OUG43/2002 (care nu prevedeau acordarea acestui spor decât pentru o categorie restrânsă, a polițiștilor din cadrul ) cât și prevederile nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc modul în care se calculează salariul celorlalți polițiști.
De altfel, analizând definiția dată de legiuitor la art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al art.2 din nr.OG137/2000 republicată, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții și intervenienții, cu următoarea motivare;
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciar detașați la departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciar detașați la.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului de corupție și a instituirii unor măsuri imediate pentru reiterarea instituțiilor specializate în combaterea infracțiunilor de corupție.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții cât și intervenienții care au îndeplinit funcția de ofițer de poliție în cadrul B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că aceștia nu au fost detașați de Departamentul Național Anticorupție și deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brute lunară conform art.28 din nr.OUG43/2002.
Ca atare, atâta timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brute lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
În speță, prin sporurile de 30% și apoi de 40% nu s-au făcut decât să se creeze o discriminare între ofițerii de poliție care participă la cercetarea unei infracțiuni de corupție numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toți ofițerii de poliție judiciară.
Potrivit art.21 din Legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării" sau anularea situației create prin discriminare.
Apărarea pârâților că nu a existat nici o discriminare ci pur și simplu dispoziții legale speciale, care instituie drepturi în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, situațiile fiind analoage și comparabile.
Prin întâmpinare, atât Ministerul Administrației și Internelor B, cât și Inspectoratul de Poliție al Județului B, au solicitat ca recursul să fie respins ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
În primul rând recurenții așa cum au susținut și în acțiunea inițială, se consideră discriminați față de categoria profesională a ofițerilor de poliție detașați la. considerând că au prestat o muncă egală, numai că cei detașați la. au primit un spor de 30%.Or, în acest fel s-a produs o discriminare a ofițerilor de poliție din cadrul B, față de cei detașați la.
Cu privire la conceptul de discriminare, trebuie avută în vedere în primul rând Decizia Curții Constituționale nr.819/3 iulie 2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Această decizie, care golește de conținut nr.OG137/2000, făcând-o practic inaplicabilă, deoarece esența acestui act normativ consta tocmai în faptul că pe baza unor principii de egalitate de tratament juridic și o serie de drepturi în situații comparabile și compatibile se putea aduce corecții unor acte normative de către instanțele judecătorești.
Aceste principii și drepturi sunt consacrate în cap.I al Ordonanței și sunt preluate din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reprezentau o serioasă opțiune în asimilarea cât mai rapidă a legislației comunității europene, în dreptul autohton.
Dar cum decizia Curții Constituționale este definitivă și obligatorie și are ca efect suspendarea de drept a textelor de lege declarate neconstituționale, până când Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale și dispozițiile Constituției, conform disp.art.31 din Legea nr.47/1992 modificată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanțele de judecată sunt obligate să se conformeze și să eludeze textele de lege declarate neconstituționale.
Ca atare, în speța de față, corect a reținut instanța de fond că nu poate fi reținută discriminarea recurenților față de ofițerii judiciari detașați la. pentru că asta ar fi însemnat, că s-ar fi procedat la înlocuirea unor norme de drept privind salarizarea reclamanților și intimaților recurenți, cu alte norme aplicabile altui domeniu de activitate profesională, respectiv Departamentul Național Anticorupție.
Restul comentariilor favorizează aspecte neesențiale pentru drepturile solicitate prin prezenta cauză.
Așadar, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul de drept reprezentat de disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți și intervenienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de, prin av. cu sediul în B, B- -, - 7,. 2, împotriva sentinței, nr. 277/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr.- - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red. VS/14.01.2010
Tehno SH/14.01.2010
Ex. 6 ex./ com. 4 ex./ februarie 2010
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
