Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 806/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.806
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul D - prin Primar cu sediul în municipiul D,-, județul B, împotriva sentinței nr. 90 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul și reclamanții intimați, a, a, a, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 14.11.2008 reclamanții, a, a, a, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul D - prin Primar au solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004, până la data pronunțării sentinței, fiecăruia în funcție de perioada efectiv lucrată, precum și diferența la primele de concediu care decurge prin acordarea acestor drepturi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art.29 din Legea nr.188/1999, modificată, că prin nr.OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtului prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
În drept au invocat Constituția României, Legea nr.53/2004, Legea nr.188/1999 și Legea nr.554/2004.
Pârâtul legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului D motivat de faptul că unitatea administrativ teritorială nu are calitatea de angajator pentru funcționarii publici iar pe fond a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul admitererii acordării celor două categorii de suplimente, însă într-un cuantum ce urmează a fi stabilit de primarul municipiului de comun acord cu reprezentanții reclamanților.
Totodată au solicitat respingerea capătului de cerere referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății deoarece nu primarul ca ordonator principal de credite are vreo culpă cu privire la suspendarea sau nereglementarea acestor drepturi.
Prin sentința nr.90 din 21 ianuarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția calității procesuale pasive a Municipiului D - prin primar și a admis acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâtul să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada efectiv lucrată, de fiecare dintre aceștia prevăzută în tabelul de la fila 113-114 dosar, ce face parte integrantă din prezenta sentință pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2004 și data pronunțării prezentei hotărâri respectiv 21.01.2009, precum și diferențele la primele de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât instanța de fond a respins-o motivat de faptul că potrivit art.20 și 21 coroborat cu art.62 și 77 din Legea nr.215/2001 republicată - legea administrației publice locale, municipiile sunt unități administrativ teritoriale, persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind reprezentate de primar, situație în care Municipiul D - prin Primar are calitate procesuală în prezenta cauză fiind totodată și ordonator principal de credite.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, instanța de fond considerat că sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000- respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Referitor la modul de stabilire a procentului din salariul de bază ca supliment al postului și al treptei de salarizare menționat de pârât prin întâmpinarea depusă instanța a apreciat că nu are nici o bază legală, acesta invocând niște articole, dintr-un proiect de lege, care nu a fost adoptat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul.
Pârâtul Municipiul D - prin primar, prin recursul declarat, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, deoarece aceasta nu are calitatea de angajator pentru funcționarii publici.
Pe fondul cauzei a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că începând cu data de 01.01.2007 prin OG nr.6/2007, Guvernul a stabilit drepturile salariale ce se vor acorda funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a acestei categorii de personal din cadrul administrației publice, ordonanță menținută cu modificări și completări de OG nr.9/2008, că în nici unul din actele normative menționate nu se mai face vreo referire la suplimentul postului sau la suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că nici un act normativ aplicabil administrației publice nu a definit aceste noțiuni și nu a prevăzut cuantumul lor.
Recursul care, în drept se încadrează conform art. 304 pct.9 Cod proc. civilă, este nefondat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, în mod corect a reținut prima instanță că aceasta nu este dată, motivat de faptul că potrivit Legii nr.215/2001, municipiul - prin primar are calitatea de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 " pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare ".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 05.09.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul D - prin Primar cu sediul în municipiul D,-, județul B, împotriva sentinței nr. 90 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Gr.
Tehnored.
2ex/19.05.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Bratu Ileana
