Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 806/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 806/ Dosar nr-

Sedința publică din 19 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu

- - - - JUDECĂTOR 3: Marcela

- - - judecător

GREFIER -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului B și Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 616/CA din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009, când părțile au fost lipsă, cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 noiembrie 2009.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Constată că prin Sent.civ. nr. 616/CA/03.06.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUN. B; s-au admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUN. B, și în consecință

A obligat intimații să acorde,calculeze și plătească reclamantei și intervenienților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv,lunară, în procent de 25 % din salariul de bază,după cum urmează:

- reclamantei și intervenienților, și începând cu data de 01.10.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientului începând cu data de 01.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenienților, începând cu data de 05.05.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientelor și începând cu data de 01.04.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 21.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientelor -a și începând cu data de 01.05.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 16.05.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 01.02.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 01.02.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 27.10.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenienților și începând cu data de 01.07.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientei începând cu data de 03.12.2007 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenienților, începând cu data de 02.12.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientelor, începând cu data de 01.01.2009 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu;

- intervenientului începând cu data de 11.04.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu,sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

A obligat serviciul de resort să efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea drepturilor de mai sus în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților.

S-a dispus restituirea către reclamantă și intervenienții, -a, -, -a, a taxei judiciare de timbru de 39 lei pentru fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții și intervenienții au calitatea de personal civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, respectiv, sunt funcționari publici în cadrul serviciilor Primăriei Municipiului

Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

În temeiul art. 9, alin. 4 din nr.OUG 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce -și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale."

Față de aceste dispoziții, instanța de fond a constatat că reclamanta și intervenienții- personal civil în cadrul administrației publice locale a Municipiului B sunt îndreptățiți la indemnizația dispozitiv de 25 % din salariul de bază, așa cum au solicitat în scris.

De altfel,în dispozițiile de numire în funcția publică a reclamantei și intervenienților emise de Primarul mun. B s-a stipulat și acordarea unui spor de dispozitiv de 25 %.

Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și cererile de intervenție în interes propriu potrivit dispozitivului.

În temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1976 a obligat serviciul de resort să efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea drepturilor de mai sus în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților

Văzând că reclamanta și intervenienții sunt scutiți de plata taxei judiciare de timbru în temeiul prev. art.23 alin.1 lit.a din Legea nr. 146/1997 a dispus restituirea către aceștia taxelor achitate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Municipiul B prin Primar, solicitând respingerea acțiunii reclamanților, în urma modificării sentinței atacate. În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat în esență că Ordinul MAI nr.496/2003, precum și Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea militarilor și personalului civil din sistemul militar, iar principiul autonomiei locale este cel pe baza căruia se organizează și funcționează unitățile administrativ-teritoriale, conform art.2 alin.1 din Legea nr.215/2001.

În întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, motivând că Ordinul MAI nr.496/2003 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din sistemul administrației publice, tot în cuantumul de 25% din salariul de bază cum se acordă și militarilor.

xaminând actele și lucrările dosarului, sentința atacată prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursurile sunt în parte întemeiate, pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă este angajată în cadrul Consiliului Local în calitate de funcționar public, în situație similară aflându-se și intervenienții din cauză, după cum chiar recurentele precizează în cererea de recurs.

Instanța constată că primarul a dat dispoziție prin care recunoaște unor intervenienți acest drept salarial, iar reclamantei și restului intervenienților nu au recunoscut acest drept prin dispoziție.

Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Ulterior, în cursul anului 2002, s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, calitate care a fost acordată, în anul 2004, tot prin demilitarizare, și foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (fosta denumire fiind aceea de solda de bază). Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.

Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În acest ordin de ministru se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.

Din actele normative menționate rezultă că, pe de o parte, reclamanta au calitate procesuală activă, fiind angajată în sistemul administrației publice, plasați prin voința legiuitorului în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât Ordinul nr.496/2003 al MAI (actualul MIRA) le este aplicabil pe deplin și acestor angajați, câtă vreme nu a fost abrogat sau modificat expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici nu li s-ar aplica ordinul în discuție. Pe de altă parte, chiar dacă pentru autoritățile din administrația publică locală funcționează principiul autonomiei locale, expres consacrat de legiuitor, din moment ce reclamanta intimată este funcționar public într-o instituție bugetară aflate în structura organizatorică largă a MAI, potrivit OG nr.30/2007 și Legii nr. 215/2001 republicată, în materia salarizării și celorlalte drepturi cuvenite angajaților din sectorul administrației publice trebuie să se aplice un sistem unitar, pentru situații similare, astfel încât să nu se creeze diferențieri ale regimului de drepturi aplicabile care să nu aibă justificări obiective și rezonabile, diferențieri care ar putea fi asimilate unei discriminări.

Autonomia locală, așa cum este ea definită în art.3 din Legea nr.215/2001 republicată, privește dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în condițiile legii, în timp ce regimul juridic al drepturilor cuvenite personalului angajat din administrația publică locală este cel stabilit la nivel național în mod unitar, acordarea acestor categorii de drepturi nefăcând parte din conceptul de autonomie locală așa cum este el definit de lege, ci intră în categoria garanțiilor constituționale și legale ale dreptului la muncă și a principiului egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României.

Ca atare, nu este admisibilă și nici justificată o aplicare diferențiată a unor drepturi stabilite pentru angajați prin ordin al ministrului de resort (Ordinul MAI nr.496/2003) în funcție de voința arbitrară a autorităților administrației publice locale, ci ele trebuie să se supună unor criterii previzibile, cuantificabile în mod obiectiv și nediscriminatorii, conforme cu legislația muncii și cea a funcționarilor publici, câtă vreme salariații acestor autorități publice locale sunt salariați bugetari, cărora li se aplică regimul legal al funcționarilor publici sau cel al personalului contractual, stabilit prin legislația specifică în materie (Legea nr.188/199 republicată și Codul Muncii ).

Pe de altă parte, privind prin prisma ierarhiei normelor juridice, practicile și actele normative ale administrației publice nu pot să devieze de la principiile statuate de normele juridice ce le sunt superioare ca forță juridică, cum sunt normele constituționale, normele cu putere de lege, hotărârile de guvern, ordinele de ministru, iar autonomia locală, privită în litera și spiritul legii, nu permite autorităților administrației publice locale să își stabilească reguli interne prin care să ignore sau să deroge de la acte normative de aplicabilitate generală pentru întreaga administrație publică națională (indiferent de nivel -local, județean sau central) prin care se recunosc drepturi de natură salarială de aplicare generală, așa cum este și cazul indemnizației de dispozitiv acordată prin ordinul de ministru menționat mai sus. Împrejurarea că acest ordin de ministru nu a fost publicat nu este imputabilă intimatei reclamante, iar recurentele nu se pot apăra invocând culpa unei autorități publice centrale ce a emis acel act normativ.

De asemenea, în jurisprudența instanțelor naționale au fost admise în multe cauze acțiuni identice ale funcționarilor publici din cadrul acelorași autorități publice locale din România, iar CEDO a statuat în cazul Beian contra România (din 06 decembrie 2007) că practica judecătorească neunitară în aceeași materie, la nivel de ultim grad de jurisdicție, dacă împiedică reclamanții să își valorifice drepturi patrimoniale identice cu cele recunoscute de alte instanțe altor reclamanți, generează discriminare, deoarece reclamanții care le solicită ulterior au legitimă de a obține la rândul lor recunoașterea creanței similare cerute, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Având în vedere aceste considerente, prevederile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și împrejurarea că personal similar din cadrul Consiliului Local B, din Primăria B, precum și din alte autorități publice locale sau județene, primește indemnizația de dispozitiv, Curtea constată că intimata reclamantă este îndreptățită să primească, la rândul său, indemnizația de dispozitiv, așa cum a dispus instanța de fond. Un raționament identic este aplicabil și în cazul funcționarilor publici intervenienți din dosarul de fond.

Totuși, instanța urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâți, având în vedere dispozițiile de primar existente la dosarul cauzei, din care rezultă că unora dintre funcționarii publici parte în cauză le-au fost acordate pe cale administrativă, prin dispoziția primarului, iar pentru alți funcționari publici ce sunt intervenienți, respectiv pentru reclamantă, nu au fost emise astfel de dispoziții ale primarului instituției pârâte.

În baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. instanța urmează a admite în parte recursul declarat de recurenții Consiliului Local B și Municipiul B prin Primar, urmând să modifice în parte sentința atacată, în sensul de a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar și Consiliul Local al Municipiului B și de a obliga pârâții să calculeze și să plătească acesteia indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază pe perioada menționată în sentință, de a admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și, urmând să oblige pârâții să calculeze și să plătească acestora indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază pe perioadele menționate în sentință.

Instanța de recurs urmează a respinge ca fiind fără obiect restul pretențiilor formulate de reclamantă și de intervenienții menționați mai sus cu privire la obligarea pârâților să acorde indemnizația de dispozitiv având în vedere că dreptul deja a fost recunoscut prin act administrativ de dispoziție. De asemenea, Curtea urmează să mențină restul dispozițiilor din sentința atacată și să respingă restul pretențiilor formulate de recurente.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Opinie majoritară:

Admite în parte recursurile declarate de Municipiul B prin Primar și Consiliul Local al Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 616/CA/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte și, în consecință:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar și Consiliul Local al Municipiului B și obligă pârâții să calculeze și să plătească acesteia indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază pe perioada menționată în sentință.

Admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și și obligă pârâții să calculeze și să plătească acestora indemnizația de dispozitiv lunară în procent de 25% din salariul de bază pe perioadele menționate în sentință.

Respinge ca fiind fără obiect restul pretențiilor formulate de reclamantă și acești intervenienți cu privire la obligarea pârâților să acorde indemnizația de dispozitiv.

Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.

Respinge restul pretențiilor formulate de recurente.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Opinie minoritară:

Înlătură obligarea pârâților să efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea indemnizației de dispozitiv în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților de mai sus.

Respinge restul pretențiilor formulate de reclamantă și acești intervenienți cu privire la obligarea pârâților să acorde indemnizația de dispozitiv.

Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de, -a, -, -a,.

Respinge restul pretențiilor formulate de recurente.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.

Judecător,

- -

Grefier,

Red./2412.2009

MR 8.01.10

Dact./4.01.2010/ 8.01.10/41 ex.

Jud. Fond:

Opinie minoritară

Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că în cauză este necesară admiterea în parte a recursurilor declarate, admiterea în parte a acțiunii reclamantei și a intervenienților, și, pentru următoarele considerente:

Se constată că în cauză Primarul Municipiului Bad at dispoziție de încadrare pentru reclamantă și acești intervenienți, prin care a stabilit ca drept salarial și sporul de dispozitiv de 25%.

Aceste acte administrative unilaterale produc efecte juridice nefiind anulate sau revocate.

Ca urmare, instanța de contencios administrativ, nefiind sesizată cu cenzurarea acestora, constată că acestor părți angajatorul le-a dat dreptul la acest spor, ca drept salarial, astfel încât trebuie să își execute obligația de plată.

În baza acestor acte administrative s-au făcut de drept operări în carnetele de muncă potrivit Decretului nr 92/1976, astfel că nu este fondată solicitarea de a se efectua din nou aceste mențiuni, care se efectuează o singură dată cu privire la un drept salarial.

Cu privire la pretențiile formulate de intervenienții care nu au dobândit acest drept salarial prin dispoziția angajatorului, se constată că acestea nu sunt legale.

Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții stabilesc că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Art. 47 din acest act normativ stabilesc faptul că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art. 49 stipulează: "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".

Conform dispozițiilor art.13 din Legea nr. 138/1999 "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar acelor categorii de personal civil care își desfășoară activitatea în structurile indicate, fără ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază să poată fi recunoscute și acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală.

În aplicarea legii Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit pct. 9.2 din ordin: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar pct. 31.1 precizează: "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.

Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".

Prin dispozițiile ordinului enunțat mai sus nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv întregului personal civil care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, ci au fost interpretate și s-a asigurat punerea în aplicare a prevederilor art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, raportate la art. 13 din aceeași lege, în contextul în care, după unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administrației, noului Minister al Administrației și Internelor i s-au stabilit atribuții atât în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în domeniul administrației publice, conform prevederilor art. 14 alin. 1 lit. a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003.

Au fost necesare aceste precizări întrucât Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 275/2002, sunt adoptate anterior procesului de reorganizare a Ministerului d e Interne și se refereau numai la personalul civil din instituțiile cu activitate în domeniul ordinii publice și siguranței naționale.

Personalul fostului Minister al Administrației și Internelor a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu menținerea funcțiilor deținute și a drepturilor salariale dobândite anterior, conform prevederilor art. 18 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Așadar, dispozițiile Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispozițiile Ordonanțelor de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și 30/2007 care prevăd în mod expres și limitativ instituțiile publice și organele de specialitate ce fac parte din domeniul administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, fără ca printre acestea să se regăsească Administrația Publică Locală, astfel cum este definită de Constituția României în Secțiunea a 2-a din Capitolul V - Titlul III și care se organizează și funcționează potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicată, în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale și desconcentrării serviciilor publice.

Ca urmare, numai funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea actualului Minister al Administrației și Internelor, precum și personalul care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor care au beneficiat și înainte de transfer sau detașare, de indemnizația de dispozitiv, beneficiază și în continuare de acest drept salarial.

Având în vedere cele precizate, dispozițiile pct.9.2 din Ordinul nr. 496 din 18 iulie 2003, potrivit cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, se aplică în exclusivitate numai funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, transferați în domeniul administrației publice și care, anterior transferului, au beneficiat de acest drept salarial.

De altfel, chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că acest drept nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, ci doar militarilor și personalului civil în raporturi de serviciu cu unități militare și nu pot fi echivalate obligațiile, îndatoririle și privațiunile specifice acestei categorii cu cele ce decurg din raporturile de serviciu ale altor funcționari publici sau personal contractual.

A extinde aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 și asupra altor categorii de funcționari publici și personal contractual aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică locală, echivalează cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează salarizarea acestora.

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilite a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și actele normative ulterioare care reglementează drepturile salariale ale acestor categorii de personal civil, nu cuprind dispoziții referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv.

Nu există discriminare în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituția României și ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual transferat în structurile administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, precum și a celui detașat în serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor și celelalte categorii de funcționari publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în alte instituții și servicii publice din administrația locală, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin Ordinul nr. 496/2003 s-a asigurat continuitatea acordării acestui drept salarial, în condițiile în care prin art.17 alin.3 din Ordonanța de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și art.18 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007, acte normative succesive ce au reglementat măsuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevăzut că personalul din cadrul său își păstrează drepturile dobândite anterior.

Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile sau alte indemnizații se acordă unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele.

Principiul egalității de tratament nu exclude soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură, diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

Pentru aceste considerente apreciez că este de admis în parte recursurile declarate, de admis în parte acțiuniea reclamantei și a intervenienților, și, pentru considerentele expuse.

De asemenea, se impune respingerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de, -a, -, -a,.

Judecător,

- -

Președinte:Silviu Gabriel Barbu
Judecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela

#Judecator Silviu Gabriel Barbu

Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 806/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 806/2009. Curtea de Apel Brasov