Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 807/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 807
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare a deciziei nr. 411/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, formulată de CONSILIUL JUDEȚEAN G, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 14.10.2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați, instituția contestatoare, Consiliul Județean G, a solicitat anularea Deciziei nr. 411/16.04.2009 pronunțată de aceeași instanță - Secția contencios administrativ și fiscal.
În dezvoltarea motivelor, contestatoarea a susținut că instanța de control judiciar în mod greșit a admis recursul și a modificat sentința nr. 3155/2008 a Tribunalului Galați în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele Consiliul Județean G și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului către reclamanți și intervenienți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de mobilitate, confidențialitate și a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază în funcție de data angajării și până la încetarea calității de angajat, sume actualizate cu indicele de inflație în condițiile în care dispozițiile art. 60 alin. 2 din statutul profesiei de consilier juridic, care face trimitere la. 53/2003 - Codul muncii, nu sunt aplicabile acestora, deoarece funcționarii publici și nu angajații cu contract de muncă.
În acest sens s-a pronunțat Decizia nr. LXXVIII(78) din 5.11.2007 pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 privind organizare și exercitarea profesiei de consilier juridic.
În consecință a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 411/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați.
În drept a invocat disp. art. 318 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații, G, -, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Contestația este fondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 411/R/16.04.2009 Curtea a admis recursul declarat de reclamanți și intervenienți, a modificat sentința civilă nr. 3155/2008 a Tribunalului Galați în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele către reclamanți și intervenienți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de mobilitate, sporul de confidențialitate și a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, în funcție de data angajării fiecăruia și până la încetarea calității de angajat al pârâtei DGASPC G, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că art. 29 din. nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin.1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
În ceea ce privește sporurile solicitate de reclamant, chiar recurenta recunoaște existența unui temei general stabilit prin Legea nr.188/1999 și Legea nr.514/2003, susținând însă că actele normative nu stabilesc în mod clar cuantumul și condițiile de acordare a lor.
Susținerea este nefondată, deoarece acordarea efectivă a sporurilor se circumscrie principiului dreptului de egalitate de șanse consacrat de art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, cod care prin articolele 25,26 definește clauzele de mobilitate și confidențialitate.
Cât timp posibilitatea acordării lor este reluată în Legea nr.188/1999 și în Statutul profesiei de consilier juridic instituția publică nu poate refuza plata acestor sporuri, luându-se în considerare specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale prestate, procentele solicitate compensând în mod echitabil sarcinile impuse reclamantului în sensul mobilității și păstrării statutului profesional.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr. 63/2003 fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune, potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
În consecință instanța apreciază că dreptul la plata indemnizației de dispozitiv nu se aplică doar cadrelor militare și civile din cadrul fostului Minister de Interne și că prin acordarea acesteia reclamanților și intervenienților nu se încalcă nici o prevedere legală.
Potrivit art. 318 proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale care a avut drept consecință pronunțarea unei sentințe eronate.
Prin urmare trebuie să fie vorba de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante și care determină soluția pronunțată.
În speță de apreciază că sunt aplicabile dispozițiile mai sus enunțate având în vedere că instanța de recurs a pronunțat o soluție greșită.
De asemenea se are în vedere și Decizia nr. LXXVIII(78) din 5.11.2007 pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 privind organizare și exercitarea profesiei de consilier juridic.
În aceste condiții se impune anularea deciziei atacate.
În rejudecarea recursului se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Astfel instanța de fond în mod justificat a reținut că cererile reclamanților și intervenienților privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate sunt neîntemeiate deoarece dispozițiile art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, care face trimitere la. 53/2003, nu sunt aplicabile acestora, atât timp cât aceștia sunt funcționari publici și nu sunt angajați cu contract de muncă.
Cum funcționarii publici sunt remunerați conform legii speciale, respectiv. 188/12999 nu au posibilitatea să negocieze sporurile și indemnizațiile pe care le-au solicitat prin acțiune.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a din. nr. 304/2004, nu se pot negocia de către consilieri juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare reprezentând clauza de mobilitate și de confidențialitate, în condițiile prev. de art. 25 și art. 26 din Codul muncii.
În acest sens s-a pronunțat art. 29 din Legea nr. 188/1999 care prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin.1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
De asemenea cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv se reține că potrivit pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 beneficiază de acest drept personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și personalul civil.
În art. 13 alin. 1 din OUG nr. 30/2007 sunt enumerate organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea nefiind menționată instituția pârâtei.
În aceste condiții indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile precizate în art. 1 din. nr. 138/1999 și nu personalului auxiliar din administrația publică.
În consecință se constată că criticile formulate de reclamanți și intervenineții în nume propriu sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în disp. art. 304 pct. 8.proc.civ. astfel cum au fost invocate.
Față de cele expuse, instanța urmează în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. să respingă recursul declarat de reclamanți și intervenienții în nume propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de CONSILIUL JUDEȚEAN G, cu sediul în G,-;
Desființează decizia civilă nr. 411/16.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați și în rejudecare respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și intervenienții în nume propriu, G, și - împotriva sentinței nr. 3156/2008 pronunțată de Tribunalul Galați, hotărâre pe care o menține integral.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 11 ex./13.11.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
