Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 81/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 81/F/CA/2009
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CURTEA DE CONTURI ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și față de actele și probele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea formulată de reclamanta - înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României obligarea instituției pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/9.07.1998, începând cu octombrie 2005 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să se dispună obligarea acestui pârât să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
În fapt, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi,iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâta avea obligația să acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat.
În drept se invocă Legea nr.142/1998, Codul muncii.
Prin întâmpinare pârâta Curtea de Conturi a României invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune,iar pe fond solicită respingerea acțiunii,tichetele de masă nu pot fi acordate funcționarilor publici,numai personalului contractual,iar pentru aceștia din urmă tichetele de masă pot fi acordate doar dacă sunt prevăzute în buget sume cu această destinație,ceea ce nu este cazul în speță.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP Aai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că în temeiul Legii 500/2002 -art.28, Guvernul României este cel care elaborează proiectul bugetului anual pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Acțiunea reclamantei a fost inițial formulată alături de alți reclamanți în dosarul -,ca un litigiu de muncă,apoi prin încheierea Tribunalului Alba -Secția Civilă,complet specializat în litigii de muncă,a fost disjunsă și trimisă Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a aceleiași instanțe, fiind înregistrată în dosar 7453/2008.
Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,prin Sentința nr.76/CAF/2009, a declinat competența în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA,apreciind că autoritatea publică parte în raportul de serviciu al reclamantei -funcționar public- este Curtea de Conturi a României care este autoritate centrală astfel că sunt incidente prevederile art.10 alin.1 din Legea 554/2004.
Acțiunea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP A instanța apreciază excepția ca fondată. În speță trebuie analizat dacă atribuțiile stabilite prin Legea 500/2002 -art.19 alin. 1 lit. a) de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar constând în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție creează în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor vreo obligație de natura celor pretinse de reclamantă în acțiune care ar contura calitatea acestuia de pârât. Instanța apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligația de a aloca sumele necesare pentru ca ordonatorul principal de credite al reclamantei - Curtea de Conturi - să efectueze plata sumelor către reclamantă, deoarece MEF are atribuții ce privesc elaborarea proiectului bugetului de stat,iar nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat. În art.35 al Legii 500/2002 actualizată se stabilesc exact pașii de urmat în elaborarea bugetului de stat după cum urmează: "Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
(4) După însușirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare și de buget, prevăzute la alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an."
Prin urmare în cauză nu sunt îndeplinite cerințele existenței unei obligații în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor corelativă dreptului dedus judecății de către reclamantă.Ca efect al admiterii excepției se va respinge acțiunea reclamantei împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor,pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta a solicitat prin acțiunea înregistrată inițial în dosarul - la 08 10 2008 plata contravalorii tichetelor de masă începând cu luna octombrie 2005,deci acțiunea este formulată în termenul de prescripție de 3 ani reglementat de potrivit art. 3 din Decretul-Lege 167/1958 și art. 283 al. 1 pct. din Legea 53/2003 Codul muncii și excepția prescripției se va respinge ca nefondată.
Analizând acțiunea reclamantei pe fondul cauzei instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt nefondate.
Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanta are calitatea de funcționar public. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituției pârâte și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum este pârâta, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.14/18 02 2008 într-un recurs în interesul legii.
Sub raportul discriminării, pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale diferite.
În consecință,se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei,dreptul pretins nu i se cuvine în temeiul art.1 din Legea 142/1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și pentru acest motiv respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, CU DOMICILIUL ALES ÎN A I,- împotriva pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24, având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă începând cu octombrie 2005.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored./5 ex./15.04.2009
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
