Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 813/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 813
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,- împotriva sentinței nr.158 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul Sindicatul " 2006" președinte, lipsă fiind reprezentanții intimatelor Penitenciarul d e Maximă Siguranță B, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și al recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatului Sindicatul " 2006" nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului Sindicatul " 2006" solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca și legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2629/11.09.2007 pe rolul Tribunalului Brăila reclamantul SINDICATUL " 2006" a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor B și Penitenciarul d e Maximă Siguranță B cu obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor la plata către fiecare membru al Sindicatului " 2006" în parte, în conformitate cu art.34 lit.f din Legea nr.293/2004 a drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2004, 2005 și 2006 cu titlul de primă ("o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu") actualizate cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă și obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B la plata către fiecare membru al Sindicatului " 2006" în parte, în conformitate cu art. 34 lit.f din Legea nr.293/2004 a drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2004, 2005 și 2006 cu titlul de primă ( o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu"), actualizate cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă.
Prin sentința nr. 158/15.08.2008 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de pe calea contenciosului administrativ de reclamantul Sindicatul " 2006" B, cu sediul în B,-.A, jud.B, prin reprezentanții săi legali; în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției - Administrația Națională Penitenciarilor B, cu sediul în B,-, sector 2 și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, cu sediul în B,-.A, jud.B; ambii prin reprezentanții săi legali; pentru plata drepturilor bănești. Precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarilor B, cu sediul în B,-, sector 2, prin reprezentanții săi legali, prin care solicită chemarea în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,-, sector 5 și a Ministerului Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5.
A obligat pârâții Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor B și ANP - Penitenciarul Brăila să plătească reclamanților primele de vacanță pe anii 2004, 2005 și 2006 proporțional cu perioada lucrată de fiecare, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila împotriva Ministerului Finanțelor Publice B ca nefondată.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor B împotriva Ministerului Finanțelor B și Ministerul Justiției.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate În drept în conformitate cu dispozițiile art.34 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
In fapt, reclamanții sunt salariați cu statut de funcționari publici și au solicitat acordarea primelor de vacanță (concediu) aferente anilor 2004 - 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data deschiderii dreptului la data plății efective.
Prin legile bugetului de stat, anual, a fost suspendată acordarea primei de vacanță, motivat de faptul că nu sunt fonduri bănești.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine, potrivit art.29 al.1 din Legea nr.42/1992, instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Astfel, normele legale de suspendare contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție.
Natura juridică a primei de vacanță este aceea prevăzută de Codul Muncii, aceasta constituind un drept salarial pe care angajatorul este obligat să îl plătească.
Suspendarea acordării dreptului este doar o problemă de punere în plată și nu de recunoaștere a dreptului.
Dreptul a fost recunoscut prin lege, iar acordarea lui nu se prescrie cât timp, prin efectul legilor succesive ale bugetului de stat s-a suspendat.
Amânarea plății drepturilor salariale din motive financiare nu duce la pierderea dreptului prevăzut de lege, iar suspendarea acordării acestora, întrerupe cursul prescripției dreptului la acțiune.
Față de excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Conform art.2 alin.4 din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, iar la art.7 din HG nr.1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor se precizează că directorul general al acesteia are calitate de ordonator secundar de credite.
În calitatea de ordonator secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează își fundamentează proiectul de buget, în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite.
Astfel, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
A respins de asemenea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției, căruia nu poate să-i incumbe această obligație în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, instanța a respins și această cerere întrucât rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Administrația Națională a Penitenciarelor B, arătând că "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată ".
Prin întâmpinarea depusă au recunoscut dreptul reclamanților la o primă anuală de concediu.
Prin urmare, în mod greșit a obligat instanța de judecată Administrația Națională a penitenciarelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
Cu privire la faptul că recurenta ar fi remunerat drepturile reclamantului la primul termen de judecată și că nu ar mai datora din acest motiv cheltuieli de judecată, Curtea reține că ambele pârâte prin întâmpinările depuse în dosarul nr.891/2007 prin întâmpinările depuse în dosarul nr.891/2007, au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondate. Astfel la prima zi de înfățișare, 19 aprilie 2007 instanța de fond nu a consemnat nici o recunoaștere a pretențiilor reclamanților de către pârâte.
Ca atare, Curtea constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.275 Cod proc.civilă, urmează ca în temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2,- împotriva sentinței nr.158 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.
Președinte, Dr. | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red. /16.12.2008
Dact. /09.01.2009
2 ex.
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
