Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.82
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A, împotriva sentinței civile nr.2325/09.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, și pârâtul - intimat CONSILIUL JUDEȚEAN A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamanților - intimați, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2325/09.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite acțiunea în contencios administrativ precizată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN A și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A și obligă pârâții să plătească reclamanților despăgubiri bănești reprezentând prima de concediu aferentă, în sumă netă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective după cum urmează: pentru perioada anilor 2002 -2005 - 2594 lei; pentru anii 2002 -2004 - 2793 lei; pentru anii 2002 - 2006 - 2492 lei; pentru anii 2002 -2005 - 2153 lei; pentru anii 2002 - 2004 - 1559 lei; pentru anii 2005 - 2006 - 850 lei; pentru anii 2001 -2004 - 2065 lei.
A obligat Consiliul Județean A să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu susmenționate.
Considerentele hotărârii instanței de fond, sunt următoarele:
Tribunalul constată că, prin cererea, înregistrată la această instanță la data de 07.09.2007, reclamanții, și au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâtele Consiliul Județean A și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, solicitând obligarea acestora la plata drepturile bănești restante cuvenite, constând în primele pentru concediile de odihnă aferente anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată cu au avut calitatea de funcționari publici la instituția pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și că dreptul la prima de concediu este reglementat de Legea nr.188/199 privind statutul funcționarilor publici, dar că nu s-au bucurat de aceasta, întrucât prin acte normative succesive, au fost suspendate efectele sale. Suspendarea este contrară principiilor art.53 din Constituție, art.18 din vechiul Cod al muncii și al art.38 și 281 - 284 din noul Cod al muncii.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că reclamanții nu au avut calitatea de funcționari publici pe toți anii, respectiv din 2001 - 2006, după cum rezultă din notele de calcul întocmite pentru fiecare reclamant în parte.
Pe fond se arată că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A nu are temei legal pentru plata primelor de concediu solicitate atâta timp cât prevederile legale au fost suspendate succesiv prin acte normative.
Prin precizarea de acțiune reclamanții arată că solicită plata primelor de concediu pentru perioada în care au avut calitatea de funcționari publici la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, conform dispozițiilor de numire în funcție anexate la dosarul cauzei, respectiv reclamanta pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005; pentru anii 2002, 2003, 2004; pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006; pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005; pentru anii 2002, 2003, 2004; pentru anii 2005 și 2006; pentru anii 2001, 2002, 2003 și 2004.
Privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean A, instanța a apreciat că este neîntemeiată.
Potrivit art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A având calitate de ordonator secundar debite.
Conform art.104 alin.1 lit. a coroborat cu alin.3 și alin.5 lit. a pct.2 din Legea nr.215/2001, Consiliul Județean are atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate propriu al instituțiilor și serviciilor de interes județean, aprobă bugetul propriu al județului, virările de credite și asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, fiind ordonator principal de credite.
Prin urmare, pentru opozabilitatea hotărârii ce s-a pronunțat în vederea asigurării sumelor necesare plății primelor de concediu instanța a reținut calitatea procesuală pasivă și a pârâtului Consiliul Județean
Examinând acțiunea, instanța reține că reclamanții sunt funcționari publici la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 în vigoare, începând cu data de 08.12.1999 și potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, în vigoare, începând cu data de 25.03.2004, au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv ca efect al adoptării legilor bugetului național după cum urmează: art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 suspendă până în data de 31.12.2003; art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 suspendă până la data de 31.12.2004; art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 suspendă până la data de 31.12.2005; art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 suspendă până la 31.12.2006.
Analizând toate dispozițiile legale menționate, rezultă că suspendarea plății primei de concediu a avut un caracter temporar, legiuitorul folosind sintagma "se suspendă până la 31.12.2004, respectiv 31.12.2005 și 31.12.2006", cât are aplicabilitate legea bugetului respectiv.
Cum termenul de suspendare succesivă a expirat doar la 31 decembrie 2006, dreptul la acțiune al reclamanților pentru primele de concediu aferente perioadei 2001 - 2006, s-a născut de la această dată, astfel că nu este prescris.
Revenind la fondul acțiunii, instanța constată că Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu mai prevede o nouă suspendare a primei de vacanță așa cum stipula art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, rezultând fără putință de tăgadă faptul că la data expirării ultimei suspendări, dispoziția art. 34 alin.2 din Statutul funcționarilor publici a reintrat în vigoare.
Suspendarea plății primei de concediu având un caracter temporar limitat, odată cu încetarea suspendării temporare a plății, se naște dreptul patrimonial al funcționarilor publici reglementat de Statutul funcționarilor publici, lege organică, potrivit art.73 lit. j din Constituția revizuită, la plata anuală a primei de concediu, conferită prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Atâta timp cât printr-o lege anterioară s-a stabilit dreptul la primă pentru concediul de odihnă iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat cu consecința amânării plății, instanța constată că dreptul există și că nu a fost afectat în însăși ființa lui cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența, de la instituire, până azi.
În argumentarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și prevederile art.64 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă care în aliniat 2 prevede imperativ că, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare și care se află în deplină consonanță cu art.1 alin.5 din Constituție, care garantează realizarea principiului constituțional al supremației legii și cel al caracterului excepțional al limitării unor drepturi, principii pe care autoritățile și instituțiile publice sunt chemate să le respecte. Aceste dispoziții constituționale se află de asemenea într-un perfect acord cu reglementările date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aplicabil și în dreptul nostru intern.
Critica vizând greșita solicitare a reclamanților, de obligare la plata sumelor nete actualizate cu indicele de inflație, instanța a găsit-o neîntemeiată, considerarea dispozițiilor art.1084 Cod civil, potrivit cărora daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit și raportat la prevederile art.161 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea la plata de daune interese pentru repararea pagubei produsă salariatului prin neexecutarea la termen a obligației.
Prin neplata sumelor reprezentând contravaloarea primelor de concediu s-a creat reclamanților un prejudiciu determinat de devalorizarea monedei naționale, astfel că pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți s-a impus obligarea pârâtei, în condițiile prevăzute de art.161 alin. 4 și art.295 alin.2 din Legea nr.531/2002 aplicabile și funcționarilor publici, la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație la momentul plății, cu indicele adecvat.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor de mai sus din care rezultă că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A confirmă certitudinea și corectitudinea sumelor calculate conform notei de calcul anexate de reclamanți, acțiunea reclamanților se admite obligând Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A la plata primelor de concediu la care aceștia sunt îndreptățiți, conform dispozitivului sentinței.
Soluția suscitată a fost recurată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, care solicită modificarea ei și respingerea acțiunii.
Cu referire la fiecare reclamant intimat, recurenta arată că sumele pretinse nu li se cuvin pe motiv că prevederile legale erau suspendate și direcția nu are nici în prezent alocate fonduri de la Consiliul Județean A și de la bugetul de stat cu această destinație.
În privința intimatei susține că pentru anul 2005 nu i se cuvine dreptul de primă pentru că nu mai avea raporturi de muncă cu instituția.
Curtea, analizând recursul de față, în motivele ridicate și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat.
Argumentele aduse de recurentă nu au justificare, în raport de motivarea detaliată în fapt și în drept expusă de instanță în considerentele hotărârii, pe care Curtea și le va însuși, fiind conforme stării de fapt necontestată, căreia tribunalul i-a aplicat reglementările legale incidente, interpretate în litera și spiritul lor.
Pentru intimata, suma stabilită este cea real datorată cum relevă însăși evidențele recurentei.
În expunerea de motive a nr.OUG146/19.12.2007, legiuitorul a invocat constrângerile bugetare din perioada 2001 -2006 impuse anual de organismele financiare internaționale, ca temei al neacordării primelor de concediu de odihnă, respectiv al suspendării lor prin legi bugetare anuale și a hotărât, să înlăture inechitățile dintre persoane care au obținut primele de concediu de odihnă în baza unor hotărâri ale instanțelor și persoanele care nu au primit încă, reglementând modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 -2006, în sensul că personalul din sectorul bugetar căruia nu i s-au acordat primele de concediu pe perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe.
Așa fiind, în temeiul celor susredate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, împotriva sentinței civile nr.2325/9.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 24.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/20.02.08
TEHNORED:/21.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
