Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 82/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.82/
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în G, Dunărea nr.63, împotriva sentinței civile nr.2161/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, netimbrat, după care;
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Cu privire la excepțiile invocate precizează că nu înțelege să le mai susțină. Înțelege să-și completeze motivele de recurs cu prevederile art. 304 pct.5 pe care înțelege să le susțină oral.
Curtea i-a act de susținerile reprezentantului recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, pe fondul cauzei, precizează faptul că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, a solicitat instanței să-i fie recunoscut dreptul la reducerea impozitului pe venit cu 50% în baza art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. Apare ca evidentă eroarea în care s-a aflat instanța de fond în momentul în care a pronunțat sentința recurată prin aceea că a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a solicitat prin acțiunea formulată și anume plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, sume actualizate la rata inflației. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și înaintarea spre rejudecare instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5661/2007 pe rolul Tribunalului Galați reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontiere Române solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale privind sporului de fidelitate începând cu data de 1.01.2005 și până la 1.11.2006 și primele de vacanță pe anii 2004-2006, actualizate.
Prin sentința nr. 2161/10.10.2007 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective și sporul de fidelitate pentru anul 2005 actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că reclamantul este angajat ca polițist în cadrul G, iar acesta conform nr.OUG38/2003 și a Ordinului nr.132/2004 beneficiază de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază precum și prima de concediu anuală.
Deși a făcut demersuri în acest sens, reclamantul nu a primit aceste drepturi salariale pentru perioada 1.01.2005 - 1.11.2006.
Cum aceste acte normative nu au fost suspendate printr-un alt act normativ de același grad se va impune acordarea acestor drepturi.
Pârâta a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor arătând că acesta acordă sumele de bani prin legea bugetului de stat către toate ministerele.
Pârâta Gai nvocat excepția de prematuritate a cererii, pe motivul că potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 reclamantul trebuia să se adreseze înainte autorității administrative superioare și apoi dacă nu a fost mulțumit de soluția dată se putea adresa instanței de judecată.
De asemenea, pârâta Gac hemat în garanție B și Ministerul Economiei și Finanțelor B motivând faptul că cele două pârâte sunt cele care efectuează virarea sumelor de bani către pârâta G ca ordonatori de credite principali.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are raporturi juridice de muncă în mod direct și nici indirect.
Cu privire la excepția prematurității cererii invocată de către pârâta G, instanța a apreciat că aceasta este nefondată deoarece referitor la aceste drepturi salariale nu se impune a se face procedura prealabilă deoarece reclamantul nu contestă un act administrativ în vederea anulării acesteia ci a solicitat doar acordarea unor drepturi salariale recunoscute de lege.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor B, instanța a apreciat că aceasta este fondată motivat de faptul că această pârâtă nu are raporturi juridice directe de muncă cu G și B, deoarece repartizează sumele de bani conform legii bugetului de stat către ministere și nu este ordonator de credite principal.
Instanța a considerat că sumele solicitate de către reclamant reprezentând drepturi salariale sunt întemeiate și că a făcut dovada că a lucrat în mod constant în cadrul poliției, respectiv la.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, invocând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.6 Cod proc.civilă, în sensul că prin sentința civilă nr.2161/10.10.2007 instanța de judecată a obligat-o să plătească către reclamant sporul de fidelitate pe anul 2005 și primele de concediu pentru anii 2004,2005 și 2006, actualizate la rata inflației deși obiectul cauzei deduse judecății este altul.
În acest sens a arătat că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, a solicitat instanței să îi fie recunoscut dreptul la reducerea impozitului pe venit cu 50%, în baza art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
A arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare în momentul în care a pronunțat sentința civilă nr.2161/10.10.2007 prin aceea că a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a solicitat prin acțiunea formulată și anume plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005, și 2006, sume actualizate la rata inflației.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în G, Dunărea nr.63, împotriva sentinței civile nr.2161/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.VS/25.02.2008
Tehno ZE/25.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
