Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 833/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 833/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL împotriva sentinței civile nr.641/CA din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" (Legea nr.188/1000).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 641/CA din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanții, G, TA, TA, -, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL.
A fost obligat pârâtul la alocarea, calcularea și plata actualizată cu rata inflației la data plății efective, pentru fiecare dintre reclamanți, a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu lunamai 2006pentru reclamanții 1-12, 14, 15, 17-45 si 56, si cu data de01.12.2006pentru reclamantele 13, 16, 53, 54 si 57, cu01.03.2008pentru reclamanta 46, cu03.09.2007pentru reclamantul 47, cu01.10.2007pentru reclamanta 48, cu01.03.2007pentru reclamanta 49, cu15.10.2006pentru reclamantul 50, cu12.12.2006pentru reclamanta 51, cu19.04.2007pentru reclamanta 52, cu03.10.2007pentru reclamanta 55, cu15.10.2007pentru reclamantul 58, cu26.09.2007pentru reclamanta 59, cu01.10.2006pentru reclamantul 60, cu16.07.2007pentru reclamanta 61, cu01.11.2007pentru reclamanții 62 si 63 si cu01.04.2007pentru reclamata 64, pana la data încetării sau modificării condițiilor care au impus acordarea acestor sporuri.
Obligă pârâta să efectueze în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cuvenite mențiuni în sensul celor de mai sus.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici angajați in Municipiul, așa cum rezulta din adeverințele de la filele 82 - 84 din dosar.
Legea 188/1999 inițial prin art. 29 alin. 1 lit. c si d si apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afara de salariul de baza si sporul de vechime, si din suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 si apoi 31 alin. 1 lit. c, d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 si OUG2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arate mai sus exercițiul dreptului de a incasa cele doua sporuri, prevăzut de prevederile art. 29 alin. 1 lit. c si d (devenit 31) din legea nr. 188/1999 republicata, a fost suspendat pana la sfârșitul anului 2006, totuși aceasta împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului si are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale in intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continua sa existe pana la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, in materia dreptului muncii este pe deplin aplicabil principiul derivând din "Teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fii acceptata ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar a unui raport de munca in ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil si in situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusa acestui drept, categorie in care intra si suspendarea, poate avea loc numai daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fost art. 49). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale prevenirea consecințelor unei calamitați naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea celor doua suplimente in perioada 2005 si 2006 au avut caracter temporal iar in prezent nu mai sunt in vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr.47/1992, republicata.
Instanța de fond, analizând textele in discuție, in aplicarea principiului prevăzut de art.3 cod civil apreciază ca dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existentei dreptului la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei, si deci, nu au avut drept consecința suplimentarea acestuia in materialitatea sa pentru perioada in care au fost in ființa. Acesta suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului si are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia in intervalul in timp pentru care a fost suspendat exercițiul sau.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art.56 si art.64 din Legea nr.24.
Așa fiind si cum, in raport cu principiul activității legii civile ce decurge din art.15 din Constituție si din art.1 din Codul civil, dispozițiile din art.29 alin.1 si ulterior 31 alin.1 din Legea nr.188/1999 fiind in vigoare in toata acesta perioada, rezulta ca dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat in perioada anilor 2005-2006, fiind in ființa in întreaga perioada menționata si fiind conforme cu principiile înscrise in art.38 alin.(2) din constituția anterioara [art.41 alin(2) din Constituția revizuita 2003], nu s-a constat a fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pentru anii 2005 -2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut si garantat nu poate înlătura existenta lui anterioara, pentru s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuita (art. 49 din Constituția anterioara) privind cazurile când se poate restrânge exercițiului unui drept, cat si reglementarilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1. adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut sa nu devina doar o obligație lipsita de conținut, redusa lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitima a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat in perioada celor doi ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscuta, sa fie vidat de substanța sa si, practic, sa devina lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii in statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada in care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite si, după caz, funcționarilor publici, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora in conformitate cu art. 31 alin. 1 lit. v si d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare, începând cu datele reținute in dispozitivul prezentei hotărâri (si care reprezintă data dobândirii calității de funcționar public) si pana la data pronunțării, acțiunea fiind admisa in parte.
Parata a fost obligata la plata sumelor reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având in vedere faptul ca in materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de munca, se prezuma punerea in întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Cu privire la reclamanții, -, Patru, - -, si drepturile salariale vor fi acordate începând cu data dobândirii de fiecare dintre aceștia a calității de funcționari publici, menționate adeverințele de la filele 82 - 84, respectiv 01.12.2006, 01.12.2006, 01.03.2008, 03.09.2007, 01.10.2007, 01.03.2007, 15.10.2006, 12.12.2006, 19.04.2007, 01.12.2006, 01.12.2006, 03.10.2007, 01.12.2006, 15.10.2007, 26.09.2007, 01.10.2006, 16.07.2007, 01.11.2007, 01.11.2007, 01.04.2007.
Drepturile salariale vor fi acordate si pentru viitor atâta vreme cat nu au încălcat ori s-au modificat cerințele care au impus modificarea lor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Municipiul, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public ca fiind constitutive de drepturi salariale, obligând astfel Municipiul să plătească pentru fiecare dintre reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând de regulă cu luna mai 2006.
Pe fondul crizei financiare, instanța nu a luat în considerare dificultățile privind menținerea echilibrului bugetar a municipiului în eventualitatea punerii în executare a sentinței judecătorești prin care se acordă drepturile salariale menționate anterior.
Instanța de judecată a încălcat principiul autonomiei locale a Municipiului, instituit prin art.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.641/CA din 10.06.2009 a Tribunalului Brașov este fondat.
Conform prevederilor art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispoziția legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (actual art.31), până la 31 2006.
Prin modificarea adusă Legii nr.188/1999 prin Legea nr.251/2006, lit."d" a aliniatului 1 al art.29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului, a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1, alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată.
Se reține că, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art.37, alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, se constată că în speță sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Potrivit art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Garantarea drepturilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune, atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor și se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile privitoare la protecția drepturilor omului care au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat prin jurisprudența sa constantă că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Anterior a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit ă-l dobândească în mod efectiv.
În consecință prin neacordarea în fapt a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional.
În baza art.11 și art.20 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31, alin.1, lit.c și lit.d din egea nr.188/1999 republicată, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența Curții Europeana a Drepturilor Omului.
În concepția jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 și art.6 din Convenție, dacă au poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Partea a doua a articolului 1 din Protocolul nr.1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza dedusă judecății, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește. Este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Reclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din Protocolul nr.1, dreptul lor la a primi sporuri având o bază legală.
legitimă a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art.31, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la indicarea cuantumului sporurilor de către instanța de fond, curtea constată că prevederea legală nu stabilește cuantumul acestora, iar instanța nu poate adăuga la lege și nici stabili un procent prin analogie (a se vedea și dispozițiile Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale).
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura dispoziția de acordare a celor două suplimente în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială, cu sediul în,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 641/CA/10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură dispoziția de acordare a celor două suplimente în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: CEC/12.01.2010
Dact: MD/18.01.2010 - 68 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din ____ februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.833/din2.12.2009pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.641/CAdin10.06.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
