Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 838/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.838
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN T, împotriva sentinței civile nr.244/02.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - intimată personal, lipsă fiind pârâtul - recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta - intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDETEAN T, a solicitat obligarea pârâtului la alocarea, calcularea și plata, către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv "lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2003 - 14.10.2005.
Obligarea pârâtei la actualizarea sumelor reprezentând" indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței și până la data efectuării plății;
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean
Reclamanta a arătat că a efectuat și procedura prealabilă, deși nu consideră că era necesară în prezenta cauză, așa cum rezultă din interpretarea art.7 din Legea nr.554/2004, însă cererile nu au fost soluționate favorabil, fapt ce a îndreptățit-o să formuleze prezenta acțiune.
S-a mai arătat că Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, introducând pct.9.2 cu următorul conținut "indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", alături de cadrele militare și militari angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanta a arătat că prin același Ordin nr.496/2003 s-a modificat și punctul 31 din Ordinul anterior nr.275/2002 și că toți reclamanții sunt funcționari publici aparținând administrației publice locale, iar cuantumul indemnizației de dispozitiv este stabilit prin dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999, respectiv 25% din salariul de bază.
Pentru motivele arătate reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul Consiliul Județean Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive, excepția lipsei oricărui efect juridic în administrația publică locală a Ordinului nr.275/2003 iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tot prin întâmpinare, pârâta a solicitat chemarea în garanție a Bp entru ca în cazul admiterii acțiunii aceasta să fie obligată să aloce fondurile necesare plății către reclamantă.
Reclamanta prin apărător a depus la dosar practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.244/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția prescripției extinctive, excepția lipsei oricărui efect juridic în administrația publică locală a Ordinului nr.275/2003, invocate de pârât, a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN T și a obligat pârâtul la alocarea și calcularea către reclamantă a drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 până la 14.10.2005 sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția prescripției extinctive, excepția lipsei oricărui efect juridic în administrația publică locală a Ordinului nr.275/2003, instanța le-a considerat neîntemeiate și le-a respins.
Pe fondul cauzei, reclamanta a avut calitatea de angajată ca funcționar public în cadrul CONSILIULUI JUDEȚEAN
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999 și vizează cadre militare angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiție.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arată că" prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunara de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de baza se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza textelor de lege precizate, că salariaților civili le este recunoscută beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe bază de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr.138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprinși și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități, împrejurare față de care, adresa nr.10540/20.11.2003, nefiind relevantă în considerarea textelor de lege arătate supra și nu poate adăuga la lege.
Așa fiind, în temeiul pct.9.2, pct.31.1 din Ordinul nr.496/2003, art.13 din Legea nr.138/1999, raportat la art.1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean T solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate, respingerea cererii reclamantei ca nefondată, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtului la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a indemnizației de dispozitiv începând cu data de 05.08.2005 până în 14.10.2005. Totodată a solicitat și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Administrației și Internelor și obligarea acestuia să asigure fondurile necesare efectuării plății către reclamantă.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a admis în mod nelegal cererea reclamantei, considerând că instituția care refuză acordarea indemnizației de dispozitiv, Consiliul Județean T, face parte din subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor și deci, prevederile Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor se aplică și în speța de față. Mai arată că Ordinul nr.496/2003 este un ordin de modificare a Ordinului nr.275/2002, apărut în urma modificărilor din structura Guvernului României intervenite în anul 2003, când s-au unificat Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor.
Menționează că sfera persoanelor vizate de Ordinul nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne este strict delimitată din însăși titulatura ordinului și privește strict personalul militar sau civil, din cadrul fostului Minister de Interne. Acest ordin, chiar dacă a fost modificat de către Ordinul nr.496/2003 nu și-a modificat sfera de aplicare, care rămâne în continuare circumstanțiată la același personal.
Recurentul precizează că, dreptul pretins de reclamantă se acordă doar personalului militar sau civil, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, acest drept neputându-se acorda personalului din aparatele de specialitate ale autorităților publice locale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6, 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Reclamanta - intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile art.31.1 din Ordinul nr.496/2003 sunt aplicabile celor din administrația publică, fără a face distincția între cea centrală și locală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia " cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Conform art.13 din Legea nr.138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici, întrucât situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art.4 alin.1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art.10 alin.1 din Legea nr.24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art.10 alin.11din Legea nr.24/2000, excepții printre care nu se regăsesc și ordinele emise de miniștrii.
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamantă - funcționar public în cadrul Consiliului Județean T, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr.244/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/19.06.2009
TEHNORED:/19.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
