Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 849/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.849/R-CONT
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A cu sediul în Pitești, str.- nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr.67/CA din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul - la.A în Pitești, str.- nr.38, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul arhivă, recurenta-pârâtă a depus la dosar completare la motivele de recurs iar intimatul-reclamant a depus întâmpinare.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin sentința civilă nr.67/CA/2.02.2009, Tribunalul Argeș - complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A, pe care a obligat-o să plătească reclamantului, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, datorate pe perioada 21.04.2003 - 02.02.2009, data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA A, solicitând obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 01.09.2005, în funcție de data angajării fiecărui salariat și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, cu motivarea că beneficiază de cele două sporuri, potrivit disp.art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 01.01.2004.
A mai arătat reclamantul că aceste drepturi le-au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006.
Examinând cauza, și în considerarea întâmpinării formulată la data de 04.11.2008 de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A prin care s- solicitat respingerea acțiunii, instanța a reținut că reclamantul, în calitate de funcționar public în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 01.01.2004. S-a apreciat astfel că suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii cât și ale art.53 alin.1 și 2 din Constituția României și, în consecință, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Art.13 alin.21 din Legea nr. 161/2003 a modificat art.31 mai sus menționat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004, iar cât timp suspendarea drepturilor până la data de 31.12.2006, dispusă prin art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006 nu mai subzistă, s-a conchis că drepturile reclamantului au devenit actuale.
Împotriva sentinței, în termen legal s-a formulat recurs de către pârâtă care a susținut că este netemeinică și nelegală, precizându-se că disp.art.31 alin.1 lit.d și c din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin G nr.92/2004, situație care impune casarea hotărârii.
La data de 17 septembrie 2009 ( data de pe plic) s-a formulat întâmpinare din partea reclamantului, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că drepturile sale au fost restrânse abuziv, contrar disp.art.53 din Constituție și art.38 din Codul muncii.
La data de 24 septembrie 2009 s-au depus concluzii scrise din partea recurentei prin care s-a cerut respingerea acțiunii reclamantului, invocându-se decizia Curții Constituționale nr.820/2008 și faptul că suspendarea celor două drepturi nu are relevanță cât timp nu s-a indicat cuantumul sau modul de calcul al suplimentelor.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamantului are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective. Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată, sens în care este invocată și decizia Curții Constituționale nr.820/2008 și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamant, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu acesta nu face parte.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care face parte reclamantul.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.312 alin.1, Curtea va admite recursul pârâtei, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A cu sediul în Pitești, str.- nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr.67/CA din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul - la.A în Pitești, str.- nr.38, județul
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
8.10.2009
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid
