Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 85/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.85/R/Dosar nr.1734/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaAgenția pentru Protecția Mediului, împotriva Sentinței civile nr.1659/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi,3 februarie 2009.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.1659/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului C și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorat începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.06.2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.2, alin.(3) din nr.HG459/2005-privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat. Așa fiind, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C poate sta și singură în judecată.
Din copia cărții de muncă reiese că reclamantul, în perioada 01.01.2004 - 01.06.2006, a îndeplinit funcția publică de referent la Agenția de Protecție a Mediului C, deci instituția a avut rolul de angajator. Ca atare, nu are relevanță faptul că pârâta este doar ordonator terțiar de credite.
Pentru considerentele arătate, excepția a fost respinsă ca nefiind întemeiată.
supra fondului cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamantul a fost funcționar public, fiind angajat al instituției pârâte.
În calitate de funcționar public, acesta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999, având dreptul ca, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, să beneficieze, conform art.31, lit.c) și lit.d) din legea republicată (art.29, lit.c și lit.d din lege, în forma existentă anterior republicării), și de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004, acordarea lor reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007, potrivit art.13 din Legea nr.251/2006.
Reclamantul, funcționar public, angajat al pârâtei, nu a primit sporurile menționate, după cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea depusă.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la aceste suplimente au fost suspendate prin dispozițiile nr.OG92/2004, reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare prin actul normativ susmenționat contravine prevederilor art.41, alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială care privesc o serie de domenii, "- și alte situații specifice stabilite prin lege", după cum contravine și prevederilor art.53, alin.2 din Constituția României, care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, contravine dispozițiilor constituționale menționate, care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Prevederile art.15, alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actul normativ menționat nu prevede desființarea dreptului, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege, deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, conform cărora nu se poate aduce atingere sau îngrădire unui drept deja câștigat.
S-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, nu echivalează cu abrogarea dreptului, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Cu privire la cele expuse, au fost menționate și dispozițiile art.38 din Codul muncii, care prevăd în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Conchizând, prima instanță a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor pretinse, sunt contrare Constituției și Convenției menționate, astfel că reclamantul - fost angajat al pârâtei -, își poate valorifica dreptul, din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Cât privește cel de-al doilea petit, instanța de fond a apreciat că operațiunea de calculare și reținere a impozitelor și contribuțiilor sociale aferente sumelor brute se face, în mod automat, de către angajator, în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează fiecare impozit sau contribuție socială aferentă fondului de salarii și în virtutea principiului potrivit căruia veniturile de natură salarială sunt impozabile, nemaifiind nevoie de o nouă dispoziție în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurs pârâta Agenția pentru Protecția Mediului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, fiind ordonator terțiar de credite, Agenția Națională pentru Protecția Mediului este ordonator secundar, iar Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile ordonator principal de credite. Se citează prevederile art.14, art.21 și art.22 din Legea nr.500/2002. Cu privire la fondul cauzei, se menționează faptul că actele normative de suspendare au fost adoptate de rațiuni majore ce privesc interesul general, suplimentele nu constituie drepturi fundamentale constituționale, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, Legea nr.188/1999 reprezentând norma specială. Legea nu menționează cuantumul în care se acordă acest spor. Agenția pentru Protecția Mediului C nu a avut nicio contribuție la adoptarea actelor normative de suspendare; ea nu a avut alocate sume cu această destinație.
La dosar, a depus întâmpinare intimatul, solicitând respingerea recursului. A fost funcționar public în perioada 01.01.2004 - 01.06.2006 și nu a beneficiat de sporuri în temeiul art.29, alin.1 din Legea nr.188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată cărecursul este parțial fondat.
Reclamantul a fost funcționar public în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului C în perioada 01.01.2004 - 01.06.2006.
Raporturile de serviciu au fost între acesta și recurenta pârâtă. Plata salariului s-a realizat de către aceasta. Faptul că este doar ordonator terțiar de credite nu o exonerează de obligația de plată a drepturilor salariale prevăzute de lege față de persoanele încadrate în instituție.
Conform prevederilor art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004, care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Prin nr.OUG2/2006 au fost suspendate prevederile art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr.188/1999 prin Legea nr.215/2006, lit."d" a aliniatului 1, al art.29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1, alin.2 din nr.OUG6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța de Guvern nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. Prin art.48 al acestui act normativ, se prevede că dispozițiile ordonanței, se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999 republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din nr.OG6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări. Art.37, alin.3, teza ultimă din nr.OG6/2007 prevede în mod expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu, este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr.1, la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său, în mod efectiv și licit, sumele aferente suplimentelor.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea reține că art.31 menționat, nu prevede un cuantum de 25%, așa cum a fost acordat de prima instanță, iar instanța nu poate stabili prin analogie cuantumul acestora.
În consecință, dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici (calitatea reclamantului în perioada 01.01.2004 - 01.06.2006) și nu a fost abrogat.
Instanța urmează să înlăture însă din dispozitivul hotărârii, mențiunea privind stabilirea cuantumului acestuia de 25% din salariul de bază, prevederea legală neindicând acest procent.
Nu s-a afirmat niciun moment că recurenta pârâtă ar fi avut o contribuție la adoptarea legilor, acesta este atributul exclusiv al Parlamentului. Ea poate cere fonduri pentru a-și îndeplini obligațiile de plată a drepturilor salariale, în conformitate cu obligațiile sau atribuțiile ce îi revin.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să admită în parte recursul declarat și să modifice sentința civilă atacată, în sensul înlăturării din dispozitiv a dispozițiilor privitoare la stabilirea cuantumului acestor sporuri.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C, cu sediul în Sf.G, B- -.-, nr.10, jud.C, împotriva Sentinței civile nr.1659/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/03.02.2009
Dact.:-/4 ex./16.02.2009
Jud.fond:-.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
