Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 858/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.858
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții, G, a, G, G, G, G, Pinter, B, ia, și a - membrii ai sindicatului "Federația Sindicală a din România", împotriva sentinței civile nr.459 din 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-. în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului A și intimatele chemate în garanție a Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, consilier juridic din cadrul A în reprezentarea intimatului chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul recurenților a depus note de ședință, pe care instanța le comunică reprezentantului intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor B, care la rândul său depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor B solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13 decembrie 2007 și precizată în data de 12 februarie 2008,reclamanta Federația Sindicală a din România, în reprezentarea reclamanților, G, a, G, G, G, G, Pinter, B, valea, ia, funcționari publici în cadrul Direcția Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A, a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului A și chemații în garanție Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentară și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea lor la acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004 - 2007 și a sporului de 25 % la salariul de bază pentru luna decembrie 2006, conform art. 38 din Legea nr.435/2006, actualizate cu rata inflației.
În ședința publică din data de 26 februarie 2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu și numiții, Barcu, și a, funcționari publici în cadrul aceleiași direcții, care nu sunt membrii au, solicitând acordarea acelorași drepturi.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a invocat excepțiile de necompetentă materială a Tribunalului Arad, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Timișoara în baza art.3 pct.1 Cod procedură civilă și inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art.7 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu motivarea că în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 88/2006 nu pot fi acordate tichetele de masă și nici majorarea de 25%, având în vedere că nu au fost alocate direcției fonduri cu această destinație.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor necompetentei materiale a tribunalului și a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.901din Legea nr.188/1999, Secției de Contencios Administrativ a tribunalul este competent să o soluționeze și că, potrivit dispozițiilor art.89 din aceeași lege, o astfel de procedură nu este necesară.
Excepțiile invocată de pârâtă au fost respinse prin încheierea ședinței publice din data de 26 februarie 2008, cu motivarea că Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu este autoritate sau instituție centrală, ci una locală și că, potrivit dispozițiilor art. 911din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, competența materială a soluționării cauzei revine Secției de Contencios Administrativ Fiscal a Tribunalului Arad. De asemenea, pentru acordarea acestor drepturi nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, potrivit dispozițiilor art, 89 din aceeași lege.Prin aceeași încheiere au fost admise, în principiu, și cererea de chemare în garanței a și a Ministerul Economiei și Finanțelor și cererea intervenienților.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca neîntemeiată, cu motivarea că pretențiile reclamanților nu au nici o fundamentare legală. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar în conformitate cu art. III din OUG nr. 88/2006, nu există posibilitatea acordării acestora și nici în condițiile art. 23 din Legea nr.435/2006. În ce privește cea de a doua solicitare a reclamanților, solicită respingerea ei tot pentru neexistența resurselor financiare alocate la nivelul anului 2006.
Prin întâmpinare chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Bas olicitat respingerea acțiunii față de el invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune pentru acordarea tichetelor pentru anul 2004 precum și a inadmisibilități cererii de chemare în garanție în conformitate cu art. 60 - 63 Cod procedură civilă, cu motivarea că între reclamanți și el nu există raporturi juridice de muncă și în consecință nici obligații de plată. Chematul în garanție a solicitat respingerea acțiunii și pe fond ca neîntemeiată, cu motivarea că atât tichetele de masă cât și majorări de salariu solicitate nu pot fi acordate decât în limita prevederilor bugetului de stat și a bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii.
Prin sentința civilă nr.459 din 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea precizată în contencios administrativ exercitată de reclamanta Federația Sindicală a din România, în reprezentarea reclamanților, G, a, G, G, G, G, Pinter, B, ia, și intervenienților ,;, Barcu, și a, împotriva pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și chemații în garanție Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, pentru acordarea tichetelor de masă pentru perioada 2004 - 2007 și a sporului de 25% din salariul de bază pe luna decembrie 2006, în condițiile art. 38 din Legea nr. 435/2006 cu modificările și completările ulterioare, actualizate cu rata de inflație.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, instituție de interes local, care se află în subordinea și care,conform art.5 lit.c din OG nr.42/ 2004, are personalitate juridică și își asigură finanțarea cheltuielilor curente și de capital din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat. Reclamanții și intervenienții sunt în raporturi de serviciul cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, căreia îi revine plata drepturilor din raportul de muncă către aceștia.
Art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sector bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobată potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori. Rezultă astfel că, în sarcina autorităților nu este stabilită o obligație pentru stabilirea acestor tichete ci doar posibilitatea care se poate realiza sau nu, în funcție de prevederile legii bugetului de stat, ori, prin legile bugetului aferente anilor 2004 - 2007, în bugetele instituțiilor publice nu au fost cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Conform art. III din OUG nr. 88/2006, instituțiile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007, excepție care nu este aplicabilă în cazul direcțiilor sanitar veterinare care, conform art. 23 din Legea nr. 435/2006, sunt finanțate din venituri propriii și din subvenții de la bugetul de stat.
Conchizând, din dispozițiile legale arătate, rezultă că, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, însă numai în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, cum pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu are alocate fonduri necesare în acest sens, ea nu poate fi obligată la acordarea tichetelor de masă.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de 25% din salariul de bază pentru luna decembrie 2006, conform,art. 38 din Legea nr. 435/2006, instanța a constatat că cererea este neîntemeiată pentru că ea contravine dispozițiilor art. 4 din aceeași lege, potrivit cărora salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate lunar, potrivit legii. Cum astfel de resurse nu i-au fost alocate pârâtei, și această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește chemații în garanție și Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că, întrucât nu există raporturi de serviciu între reclamanți și aceștia, chemații în garanție nu au calitate procesuală în cauză.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins acțiunea reclamanților și intervenienților față de pârâtă și față de chemații în garanție.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții - membrii ai sindicatului "Federația Sindicală a din România", solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul acordării drepturilor așa cum au fost cerute prin acțiunea introductivă. Totodată, arată că în mod eronat a fost respinsă cererea de chemare în garanție a B și a Ministerului Economiei și Finanțelor B, întrucât cei de mai sus dispun alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate, în consecință hotărârea ce se va pronunța ar trebui să le fie opozabilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, fiind încadrați la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Relativ la obiectul cauzei dedusă judecății, din redactarea dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă cât și a dispozițiilor art.5 din normele de aplicare ale acestei legi, Curtea reține că "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Din analiza acestui text de lege rezultă fără echivoc faptul că acesta reglementează un drept aflat sub condiție și anume necesitatea prevederii sumelor cu această destinație, în bugetul fiecărui ordonator de credite.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, care prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, pronunțată în interesul legii, a statuat că dispozițiile art.1 aliniat 1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație, care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
În speță însă, nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât în raport de calitatea reclamanților, respectiv aceea de funcționari publici ai Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, așa cum s-a mai arătat, în cauza de față devin incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar și care prevăd că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Drept urmare, prin acest text de lege, a fost instituit în favoarea reclamanților un drept neafectat de nici o condiție.
De asemenea, Curtea constată și că reclamanții au fost privați pe perioada lunii decembrie 2006 și de beneficiul dreptului instituit prin art.38 din Legea nr.435/2006.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei DSVSA A, iar drepturile bănești îi sunt plătite de DSVSA A, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Aas umelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Dat fiind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea nu va mai analiza excepțiile invocate de acesta, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să admită recursul de față, să modifice sentința atacată, în sensul că admite acțiunea precizată de către reclamanți, în parte, în contradictoriu cu pârâta DSVSA A cât și cererea de chemare în garanție a B, să oblige pârâta și chemata în garanție să acorde reclamanților tichete de masă pe perioada 2004-2007 și sporul de 25% din salariul de bază pentru luna decembrie 2006 și să respingă acțiunea reclamanților față de MEF
DISPUNE:
Admite recursul declarat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr.459 din 8.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea precizată de către reclamanți, în parte, în contradictoriu cu pârâta DSVSA A cât și cererea de chemare în garanție a
Obligă pârâta și chemata în garanție să acorde reclamanților tichete de masă pe perioada 2004-2007 și sporul de 25% din salariul de bază pentru luna decembrie 2006.
Respinge acțiunea reclamanților față de MEF
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./01.10.2008
Tehnored./01.10.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători G,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
