Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 858/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 4101,-
DECIZIA NR. 858
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorii, toți cu sediul procesual ales la sediul B,-, jud. B, împotriva deciziei nr. 1394 din data de 13 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în B, Calea, nr. 249, - sector 3, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, cu sediul în B,-, jud. B, B, în numele Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, jud.
Contestația în anulare este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței nr. -/18.06.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea, personal, lipsind contestatorii, și intimații Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B și B, în numele Ministerului Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare se află la primul termen de judecată, este motivată și legal timbrată, iar prin serviciul registratură intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea arată că în cuprinsul întâmpinării s-a invocat faptul că instituțiile publice recurente nu trebuiau să achite taxa judiciară de timbru, deși practica judiciară în materie a stabilit în mod constant că aceste instituții trebuie să timbreze recursurile declarate în astfel de cauze.
Depunând concluzii scrise însoțite de extrase de practică judiciară, solicită admiterea contestației în anulare și anularea pentru netimbrare a recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 1601/2007.
Se arată, totodată, că instanța de recurs a omis să analizeze practica judiciară constantă care a dat câștig de cauză reclamanților în cauze similare, formulate pe același temei legal, contestatorii aflându-se astfel într-o situație discriminatorie față de alți reclamanți cărora le-au fost recunoscute drepturile salariale pretinse.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.4101,-, contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în numele Ministerului Finanțelor Publice, anularea deciziei nr.1394 pronunțată la 13 decembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI și rejudecarea recursului.
În motivarea cererii, contestatorii au susținut că la primul termen de judecată, făcându-se referatul cauzei, instanța, urmare a unei greșeli materiale, a constatat cauza în stare de judecată, omițând să verifice dacă recursurile formulate de către pârâții-recurenți au fost timbrate, deși niciunul dintre cele trei recursuri nu aveau depuse dovada plății taxei de timbru.
Au mai arătat contestatorii că, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, în situația în care instanța constata, în urma verificării, lipsa dovezilor de timbrare a recursurilor, trebuia să dispună anularea lor ca netimbrate.
În speța de față, Curtea nu a verificat acest aspect, deși, în alte cauze după verificare și constatarea lipsei dovezii plății taxei de timbru, aceeași instanță a dat un alt termen sau a amânat pronunțarea la o dată ulterioară "tocmai" pentru a da posibilitatea recurentelor - tot instituții publice - să timbreze.
S-a mai învederat că, așa cum rezultă din decizia 1394/13.12.2007 instanța de recurs, a ignorat o parte din dovezile administrate, respectiv practica instanțelor din țară care s-au pronunțat în cauze similare și despre care contestatoarea a făcut vorbire, însă, nici măcar nu a fost pusă în discuție. Această ignorare a instanței este esențială, ea fiind de natură a schimba soluția finală, deoarece, dacă ar fi fost analizat întregul material probator depus în cauză, instanța ar fi constatat că numeroasele instanțe din întreaga țară, având spre rezolvare litigii absolut similare, atât la fond, cât și în recurs, au pronunțat soluții favorabile admițând acțiunile reclamanților consilierilor juridici și funcționari publici în același timp.
Mai susțin contestatoarele că, acordarea către reclamanți a drepturilor cuvenite se circumscrie principiului dreptului la egalitate de șanse consfințit de art. 39 alin. (1) lit.d din Legea 53/2003.
În continuare se arată că, atât timp cât unor consilieri juridici care sunt în același timp și funcționari publici li s-a recunoscut acest drept și li se acordă în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, nu poate fi aplicat un tratament discriminatoriu în ce privește salarizarea unor funcționari publici cu aceeași pregătire, același gen de activitate, același regim statutar, față de alții din aceeași categorie socio-profesională în aceleași condiții.
Se solicită desființarea deciziei nr. 1394/13.12.2007, rejudecarea recursului, cu respectarea tuturor rigorilor procedurale, situație în care se poate remedia eroarea creată la judecarea recursului.
Contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 alin.2 pr.civilă.
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare, precizând că nesupunerea dezbaterii contradictorii a problemei timbrajului recursului de către instanța de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor legale invocate de contestatoare.
S-a mai precizat că intimatele pârâte nu aveau obligația plății taxei de timbru, fiind instituții publice, instanța având cunoștință despre acest fapt, iar recurenții-reclamanți nu au invocat excepția netimbrării recursului pentru ca instanța de recurs să o supună dezbaterii contradictorii.
Examinând contestația în anulare formulată, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce urmează:
Art. 318, invocat de contestatoare în susținerea cererii formulate, are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite în primul motiv, iar în cel de al doilea motiv are în vedere omisiunea cercetării unui motiv de casare sau modificare la soluționarea recursului, când acesta a fost respins.
Textul vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de aplicare a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Contestatorii nu se plâng de greșeli materiale în sensul mai sus precizat, întrucât instanța de recurs nu a anulat recursul pentru netimbrare, ci de soluția pronunțată pe fond de instanța de recurs invocând un tratament discriminatoriu în ce privește salarizarea față de alți consilieri juridici și funcționari publici în același timp.
Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, nu se poate da posibilitatea părților de a provoca rejudecarea recursului, în afara cazurilor limitativ prevăzute de lege, deși se invocă practica neunitară a instanțelor.
Din analiza actelor dosarului și a deciziei pronunțată în recurs nu rezultă că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul prevăzut de art. 318.pr.civilă, teza
Chiar dacă recurentele aveau obligația plății taxei de timbru, soluționarea pe fond a recursului fără a se verifica timbrajul sau constatându-se că recurenții nu-l datorează, aceștia invocând dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care îi scutește de plată, fiind instituții publice, cererea având ca obiect venituri publice, nu constituie eroare materială în sensul disp. art. 318 teza I proc. civ.
Soluționând pe fond recursul formulat de reclamantele instituții publice, nu mai pot fi invocate greșeli materiale de natura celor prevăzute de art. 318.pr.civilă, teza I, ci eventual, greșeli de judecată pe care contestatorii le menționează în cerere, dar care nu pot conduce la admiterea contestației, întrucât exced cazurilor limitativ prevăzut de lege în care se poate admite contestația în anulare.
Reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă, primul motiv, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii,împotriva deciziei nr. 1394 din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii,, toți cu sediul procesual ales la sediul B,-, jud. B, împotriva deciziei nr. 1394 din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în B, Calea, nr. 249, - sector 3,CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în B,-, jud. B, în numele Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Fiind plecată în concediu
de odihnă
se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- --
Red.
Tehnored.
2 ex./26.06.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
