Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 86/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 86/CA
Ședința publică de la 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanții -, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiul privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părții prezente fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 mai 2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la nr-, reclamanții -, -, și, i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului I și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului I să le plătească despăgubirile constând în drepturi salariale reprezentând 30% din salariul de bază lunar și, în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate aceste sporuri și până la data achitării efective, iar în cazul în care nu este posibilă actualizarea cu indicele de inflație, să fie obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate, calculate de la data când trebuia acordat sporul de 30% și până la data achitării efective.
Reclamanții au solicitat să li se plătească și despăgubirile începând cu data de 01.04.2006- data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 - corespunzător salarizării ofițerilor de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție care beneficiază de alți indici de salarizare, actualizate cu indicele de inflație, să fie obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate calculate de la data de 01.04.2006 și până la data achitării efective.
S-a mai solicitat să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor cerute și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții, ofițeri și agenți de poliție judiciară, au susținut că sunt discriminați în raport cu colegii lor, ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care beneficiază, în condiții egale de muncă și de pregătire, cu atribuții echivalente în ceea ce privește volumul și gradul de complexitate al activităților de serviciu prestate, de sporuri și coeficienți de salarizare mult mai mari decât ei.
Prin sentința civilă nr. 88/ca/30.01.2009, Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iașia reținut că Secția Regională de Poliție Transporturi I este o structură aflată în subordinea Direcției Poliției de Transporturi din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, aceasta din urmă fiind singura instituție, dintre cele menționate anterior, cu personalitate juridică, că raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară în cadrul unor structuri organizate ierarhic, dintre care doar Inspectoratul General al Poliției Române are personalitate juridică, că acesta din urmă are calitatea de angajator în raport cu reclamanții.
Deoarece competența materială de soluționare a cererilor ce au ca obiect plata unor sume de bani în legătură cu drepturi salariale ale funcționarilor publici, se stabilește, conform prevederilor art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în raport de calitatea de autoritate sau instituție publică centrală, județeană sau locală a angajatorului, iar Inspectoratul General al Poliției Române, ca instituție centrală, are rol de angajator în raporturile de serviciu ale reclamanților, Tribunalul a considerat că în cauza de față competența materială aparține curților de apel.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-.
Prin întâmpinare, depusă la dosarul nr-, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului I au invocat prescripția dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice șiMinisterul Administrației și Internelor.
Având în vedere că despăgubirile solicitate de reclamanți prin alinierea salarizării la nivelul celei stabilite pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au ca efect modificarea raporturilor de serviciu, având în vedere că în baza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor, ținând seama de faptul că ână p. la obținerea de către reclamanți a unui titlu executoriu nu se poate deroga de la prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite, și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli, Curtea consideră că pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Curtea reține că drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de creanță pentru care dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere că reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată la data de 01.08.2008, și că despăgubirile au fost solicitate începând cu data de 01.02.2002, Curtea constată că pentru perioada 01.09.2002-31.07.2005 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
Ca urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002-31.07.2005 și va respinge, ca prescrisă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului I, privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 01.09.2002-31.07.2005.
Cu privire la fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că este de necontestat că reclamanții -, -, și au calitatea de ofițeri/agenți de poliție judiciară în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi
De asemenea, este adevărat că salarizarea ofițerilor/agenților de poliție judiciară din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi I este diferită de cea a ofițerilor/agenților de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în sensul că cei din urmă beneficiază de alte sporuri și alți coeficienți de salarizare.
Prevederile legale referitoare la salarizarea celor două categorii de ofițeri/agenți de poliție judiciară nu introduc o discriminare între aceștia, așa cum susțin reclamanții din prezenta cauză.
Împrejurarea că specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au ofițerii/agenții de poliție judiciară din cadrul secțiilor regionale de poliție transporturi presupune aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc asemănător în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca și în cazul ofițerilor/agenților de poliție judiciară ce își desfășoară activitatea în Direcția Națională Anticorupție nu constituie un element suficient pentru a se reține că reclamanții s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Instanța consideră că pentru a se putea reține necesitatea unei salarizări unitare este necesar ca cele două categorii profesionale să facă parte din cadrul aceleiași structuri interne administrative a unui organ de stat, ceea ce nu este cazul în prezenta speță deoarece cele două categorii de ofițeri/agenți au competențe diferite și fac parte din structuri diferite.
Prin urmare, diferența de salarizare între cele două categorii de personal este dată de structurarea personalului în funcție de necesitățile realizării competențelor structurii administrative interne din care fac parte. Or, în acest domeniu, al realizării competenței și al salarizării, statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale, stabilește atât sfera de competență a organelor administrației publice și a organelor judiciare, cât și remunerarea activității desfășurate la nivelul fiecărei structuri din cadrul administrației publice ori judiciare, un rol esențial avându-l însă și locul pe care se află structura respectivă în ierarhia internă a organelor administrației de stat.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, și, toți cu domiciliul ales în I,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1, sector 1, și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002-31.07.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, și în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,-, sector 5, și Inspectoratul de Poliție al Județului I, cu sediul în I,-, jud. I, ca prescrisă pentru perioada 01.09.2002-31.07.2005.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții -, -, și în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului I, pentru perioada 01.08.2005- la zi.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 11 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
