Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 86/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.86/R/Dosar nr.1735/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaAgenția pentru Protecția Mediului, împotriva Sentinței civile nr.1660/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin Sentința civilă nr.1660/CA/20.11.2008 a Tribunalului Covasna secția civilă, s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului C și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorat începând cu data de 13.09.2004 și până la data de 25.04.2006, actualizate cu data inflației, de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.
Au fost respinse restul cererilor și nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularului de drept, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la aceste suplimente au fost suspendate prin dispozițiile OG nr.92/2004, reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare prin actul normativ susmenționat contravine prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială care privesc o serie de domenii, "- și alte situații specifice stabilite prin lege", după cum contravine și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravine dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actul normativ menționat nu prevede desființarea dreptului, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădirii unui drept deja câștigat.
În fine, se mai reține că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, nu echivalează cu abrogarea dreptului, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Cu privire la cele expuse, trebuie menționate și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale"
Conchizând, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor pretinse sunt contrare constituției și convenției menționate astfel că funcționarii publici - angajați ai pârâtelor - își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente s-a admis în parte acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Protecția Mediului
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților deoarece drepturile solicitate au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, neexistând nicio culpă pentru neplata acestor drepturi.
Recursul este fondat în parte.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în mod corect a fost respinsă de către prima instanță, deoarece aceasta a avut rolul de angajator în perioada 13.09.2004 - 25.04.2006, între părți încheindu-se raporturi de serviciu.
Pe fondul cauzei, se constată că, în baza art. 31 alin.1 lit. a,b, c, d, din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Dreptul care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Suspendarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate până la sfârșitul anul 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata acestor drepturi pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea în acest sens s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la cele două suplimente salariale nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 instanței de judecată și nu Curții Constituționale, deoarece, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16 și 53 din Constituția României neputându-se suspenda, retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de remunerare, sunt elemente componente ale salariului funcționarilor publici care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Prin suspendarea și respectiv neacordarea celor două suplimente de către pârâți se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute de lege, iar, atâta timp cât acest dispoziții legale nu au fost abrogate, iar suspendarea acestora nu mai subzistă, nu se justifică neacordarea lor și trunchierea salariului funcționarilor publici.
Dreptul la cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată sunt în vigoare, astfel că, reclamanții au îndrituirea să-l solicite pe cale acțiunii în justiție.
Recursul este însă fondat în parte sub aspectul faptului că prima instanță nu putea să stabilească procentul de 25% din salariul de bază deoarece criteriile de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost încă stabilite. Nici prin Legea nr.188/1999 și nici printr-un act administrativ nu este stabilită modalitatea de acordare a celor două suplimente, respectiv, dacă acestea se materializează într-o sumă fixă sau procent, astfel că, în lipsa unor criterii determinate, instanța de fond nu putea să le cuantifice.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte recursul pârâtei, iar în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată, va admite în parte cererea reclamantului, în sensul că va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% din salariul de bază. Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței instanței de fond.
Se constată că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtaAgenția pentru Protecția Mediului, cu sediul în Sf.G, B- -.-, nr.10, jud.C, împotriva Sentinței civile nr.1660/20.11.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului C și, în consecință:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor sentinței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-M/03.02.2009
Dact.:-/4 ex./11.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
