Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 863/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 863/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.95, județul V, împotriva sentinței nr.800/CAF din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercilă și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în B,-,.23, sector 2 și pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- pârât V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului- pârât V, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, arătând că prin Deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 s-au admis excepțiile de neconstituționalitate ridicate de, constatându-se că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care permit instanțelor de judecată să cenzureze soluția aleasă de legiuitor și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.
În speță, reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea în cadrul V, salarizarea acestora făcându-se potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2009 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor drepturi salariale.
Mai mult, începând cu data de 01 ianuarie 2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, astfel că fără a avea temei legal, instanța de fond a obligat instituția la acordarea unor drepturi bănești ca urmare a creșterilor salariale prevăzute pentru anumite categorii de salariați, din care reclamanții nu fac parte.
Nu se poate reține în cauză existența unui tratament discriminatoriu față de reclamanți având în vedere că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, iar situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, fiind recunoscut dreptul la diferență.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată, că prin acțiunea înregistrată la data de 2.12.2008, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " B - în numele membrilor de sindicat - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 1.01.2007, cu 2% începând cu data de 1.04.2007 și cu 11% începând cu data de 1.10.2007, la plata dobânzilor legale și indexarea sumelor începând cu data nașterii dreptului lor și până la plata efectivă și efectuarea mențiunilor în dosarul personal al fiecărui membru de sindicat.
În motivarea acțiunii, a arătat că sunt angajați ai pârâților, iar în anul 2007 Guvernul a emis trei ordonanțe prin care s-a dispus majorarea salariului tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali. Majorările s-au prevăzut în trei etape, însă, membrii de sindicat afiliați ai reclamantului nu au beneficiat, producându-se o discriminare în sensul art.2 din OG nr.137/2000, constând în lipsirea de venituri corespunzătoare majorărilor acordate celorlalte categorii de salariați.
Or, atât Constituția României, cât și normele europene, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată pe sex, rasă, religie, opinii politice, etc.
De altfel, opinia ICCJ este în sensul acordării drepturilor salariale pentru a preveni situațiile în care un drept prevăzut de lege să nu devină o obligație lipsită de conținut. În același sens s-au pronunțat o parte din instanțe care, au apreciat că drepturile solicitate există și pârâții trebuie obligați la acordarea lor.
Prin întâmpinarea depusă la 13 ianuarie 2008, pârâtul IPJ Vai nvocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dreptul solicitat nefiind prevăzut de lege în cazul reclamanților.
De asemenea, MAI - prin întâmpinarea formulată - a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, invocând Decizia Curții Constituționale nr.819/3.07.2008 - privitoare la constatarea neconstituționalității prevederilor art.1, 2 alșin.3 și a art.27 alin.1 din OG nr.137/2000.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială administrativ și fiscal - prin sentința nr.800/CAF/9.06.2008 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâții, în solidar, la plata majorărilor salariale solicitate, mai puțin cererea privind plata dobânzilor.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a apreciat că excepția invocată de pârâți este nefondată, deoarece art.2 alin.1 lit.j din Legea nr.554/2004 - nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba despre contestarea unui act administrativ ori refuzul rezolvării vreunei cereri.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu există nici una din ipotezele avute în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea deciziei de neconstituționalitate invocată.
Pe fond, a apreciat solicitarea reclamantului ca întemeiată, pe considerentul că "Art.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat, denumite raporturi de serviciu.
Art.31 alin.3 din aceeași lege prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin adoptarea și intrarea în vigoare a celor trei ordonanțe s-a creat o inegalitate vădită între nivelul salariilor totale ale membrilor de sindicat din cadrul reclamantului și cel al categoriilor de funcționari publici vizată de ordonanțe, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii prevăzut de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări statuat prin art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Criteriul pe baza căruia s-a făcut această diferențiere în acordarea indexărilor l-a reprezentat doar luarea în considerare a unor tipuri de activități pe care anumite categorii de funcționari publici au fost desemnate să le desfășoare, ceea ce nu a avut nici o justificare atât timp cât între aceste categorii de funcționari publici și polițiști nu există nici o diferențiere.
Îndeplinirea prevederilor art.1 din Legea nr.188/1999, conform cărora scopul legii îl constituie asigurarea în conformitate cu dispozițiile legale a unui serviciu public stabili, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, nu ar putea fi asigurat în condiții de inegalitate de tratament salarial dintre diferitele categorii de funcționari publici.
Prin urmare, rezultă că diferențierile care s-au făcut au fost fără justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile domeniilor în care s-au aplicat indexările.
Art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 prevede că principiul egalității între cetățeni a excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în exercitarea mai multor drepturi enumerate de text, printre care la lit.i este prevăzut dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
De aceea, pentru eliminarea oricărei discriminări între reclamanți și categoriile de funcționari publici care în anul 2007 au beneficiat de indexarea salariilor, s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii pe temeiul răspunderii pentru tratament discriminatoriu.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs de către pârâți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor lor de recurs, în esență, ambii recurenți au criticat sentința prin aceea că:
- în mod greșit, instanța de fond a interpretat Deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 pe anul 2008, prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile pe care reclamantul și-a întemeiat solicitarea, substituindu-se, astfel, legiuitorului prin crearea unor norme aplicabile unor categorii profesionale pe cale judiciară. Așadar, fără un temei legal, instanța de fond a obligat pârâții la acordarea unor drepturi bănești ca urmare a creșterilor salariale prevăzute pentru anumite categorii de salariați bugetari din care intimații-reclamanți nu fa parte;
- în cauză, nu se poate vorbi despre instituirea unui tratament discriminatoriu față de intimații-reclamanți, întrucât principiul egalității în drepturi nu este sinonim cu uniformitatea, iar situațiile diferite, impun un tratament juridic deosebit, fiind recunoscut dreptul la diferență;
- atâta timp cât un domeniu este reglementat de o legislație specifică - în cazul polițiștilor, modalitatea de salarizare fiind reglementată prin OG nr.38/2003 - Legea nr.188/1999 - invocată de aceștia în susținerea cererii lor, nu-și are aplicabilitate;
- în mod eronat, instanța de fond a ajuns la concluzia că, în cazul în care legea nu prevede majorări salariale și pentru funcționarii publici cu statut special, ar trebui obligați pârâții la plata acestora, fără un temei legal.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursurilor, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
Examinând, global, cele două recursuri, întrucât ele, în esență, conțin critici identice, ce tind la obținerea aceluiași rezultat, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că sunt fondate, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, într-adevăr, prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională s-au declarat neconstituționale prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27(1) din OG nr.137/2000 în măsura în care permit instanțelor de judecată să cenzureze soluția aleasă de legiuitor și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, sau altfel spus, în măsura în care lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, mai ales înțelesul potrivit căruia instanțele judecătorești ar avea competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, dispoziții pe care instanța de fond nu le tratează în conținutul considerentelor.
În speță, nu poate fi vorba de o discriminare în sensul invocat de reclamant, întrucât drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute de lege, neexistând decât o similitudine aparentă cu celelalte categorii de angajați.
Chiar dacă membrii de sindicat din cadrul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO sunt funcționari publici - cu statut special, nu se poate pune semnul egalității între activitatea desfășurată de aceștia în structura respectivă și celelalte categorii de funcționari publici cărora legiuitorul le-a recunoscut anumite drepturi.
Or, salarizarea acestei categorii de funcționari s-a făcut potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 - act normativ special, derogator de la dispozițiile Legii nr.188/1999-R, ce constituie dreptul comun pentru categoria generală a funcționarilor publici și care nu reglementează o asemenea ipoteză.
În cazul lor, începând cu 1.01.2007 s-au stabilit creșteri salariale constând în majorarea coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr.491/2006 privind modificarea OG nr.38/2003, aspect necontestat de intimați.
Ca atare, susținerea recurenților referitoare la faptul că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, iar situațiile diferite impun un tratament diferit precum și crearea unei marje de apreciere necesară determinării diferențelor între situații compatibile de natură a justifica distincțiile de tratament juridic aplicate, toate acestea în raport de circumstanțele concrete ale fiecărui domeniu de activitate, este îndreptățită.
Ca atare, neexistând temei legal prin care să fie recunoscute majorările salariale solicitate și pentru reclamant ce fac parte din Sindicatul PRO și nici dovezi care să conducă la concluzia încălcării de către pârâți a drepturilor reclamanților privind remunerația echitabilă pentru munca prestată, conduc la concluzia temeiniciei susținerilor recurenților.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 aln.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiilor Legii nr.491/2006, urmează să admită recursurile, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.95, județul V, împotriva sentinței nr.800/CAF din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercilă și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în B,-,.23, sector 2 și pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB/07.10.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
