Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 864/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.864
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.46/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A și Primarul Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat Municipiul A avocat aflat în substituirea av. I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus răspuns la întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-i-se reprezentantului pârâtului intimat Municipiul A, care, la rândul său depune împuternicire avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului intimat Municipiul A solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele învederate în întâmpinarea de la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008 și precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Municipiul A și Primarul Municipiului A și a cerut să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art.31 (1) lit.c și d din Legea nr.188/1999 actualizată cu rata inflației până la data plății efective începând cu luna aprilie 2004 la zi, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază.
A cerut de asemenea să fie obligați pârâții la efectuarea măsurilor cuvenite privind aceste sporuri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că are calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului A și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâții nici după această dată nu au intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanta consideră că este îndreptățită la plata lor, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Faptul că nu este prevăzut cuantumul celor două suplimente nu poate duce la pierderea acestor drepturi mai ales că nu au nici o culpă în acest sens.
Prin sentința civilă nr.46/14.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
Reclamanta este funcționar public în cadrul aparatului propriu al Primarului Municipiului A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d, au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanta solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că, la solicitarea instanței să precizeze temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamantei nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța a reținut ca inadmisibilă cererea reclamantei și a dat eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată a reținut că nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat în esență că drepturile solicitate sunt prevăzute de lege, că instanțele judecătorești în marea lor majoritate le-a acordat și că nu se află în culpă pentru nereglementarea procentului sporurilor solicitate.
Recurenta a invocat dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dispozițiile art.6 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta, având calitatea de funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al legiuitorului ori al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999,
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamantei și obligația administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantei nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând aprilie 2004, și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetul de muncă al reclamantei, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturi solicitate vor fi acordate.
Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.46/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții Municipiul și Primarul Municipiului A la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâții la efectuarea mențiunilor cuvenite în Carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge acțiunea în ce privește procentul de 25% din salariul de bază.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.07.2009
Tehnored./09.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
