Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 865/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 865/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.81/CA/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții TRIBUNALUL ARGES cu sediul în Pitești,--5, județul A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,- și reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș, cu sediul în Pitești,--5, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, rin p. acțiunea introdusă la data de 5.11.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, G, funcționari în cadrul Curții de APEL PITEȘTI și, și, funcționari publici în cadrul Tribunalului Argeș, au chemat în judecată Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL PITEȘTI, în calitate de angajator și ordonator secundar de credite, Tribunalul Argeș, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25%, fiecare, din salariul de bază, începând cu 1.01.2004, în funcție de data angajării fiecărui reclamant și până la data pronunțării prezentei hotărâri, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând următoarele:
Sunt funcționari publici în cadrul Curții de APEL PITEȘTI și respectiv Tribunalul Argeș. În această calitate, potrivit art.31alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, au dreptul ca pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul de vechime; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au precizat că această reglementare a fost introdusă în lege prin Legea nr.161/2003, sub forma art.29, cu aplicare de la data de 1.01.2004, dată de la care trebuia să li se acorde suplimentele respective.
Au mai arătat că, acordarea acestora a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, art.44 din nr.OUG92/2005, până la data de 31.12.2006, astfel că, cel puțin cu data de 1.01.2007, pârâții angajatori trebuiau să le plătească. Suspendarea este nelegală și încalcă norma constituțională, care garantează protecția socială a salariaților, inclusiv dreptul la salariul plătit potrivit dispozițiilor legale. Și Codul muncii reglementează dreptul la plata salariilor potrivit dispozițiilor legale, acesta neputând fi limitat, cenzurat sau restrâns. Suspendarea operată nu afectează dreptul la acordarea celor două suplimente, neconstituind o abrogare a acestora.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri cu care și-au dovedit calitatea de funcționari publici, precum și practica altor instanțe (filele 8-24, 50-74, 98-100).
Reclamanții, prin cererea depusă la data de 8.01.2009 (filele 48-49), și-au completat acțiunea, sub aspectul perioadei pentru care solicită acordarea celor două suplimente, arătând că solicită acordarea lor și după data pronunțării prezentei hotărâri, până la reglementarea unitară a acestora prin lege, iar cu cererea depusă la data de 5.02.2009(fila 98), au precizat că pentru reclamantul G, acordarea celor două suplimente să se facă numai pentru perioada 1.01.2004-1.04.2008.
Pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare (filele 26-27), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, deoarece reclamanții nu sunt angajații săi, ci ai celorlalți pârâți, Curtea de Apel și tribunal, care au obligația de stabilire a drepturilor salariale și de plată a acestora, iar, pe fond, că reclamanții au beneficiat de toate drepturile salariale prevăzute de legislația muncii specifică funcționarilor publici, cele două suplimente fiind suspendate la acordare prin mai multe acte normative.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare (filele 76-78), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, deoarece reclamanții nu sunt angajații săi și nu poate suporta de la bugetul său cheltuielile altui ordonator de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost analizată anterior dezbaterilor în fond, așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței, fiind apreciată ca neîntemeiată, stabilindu-se că Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi parte în proces.
Prin sentința civilă nr.81/CA/6 februarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, respectiv Tribunalul Argeș, să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25%, fiecare, din salariul de bază, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, pe perioada 5.11.2005 - 5.11.2008 și în continuare, până la reglementarea unitară a acestuia prin lege, iar reclamantului G, numai pe perioada 5.11.2005 - 1.04.2008.
A fost obligat Ministerul Justiției să asigure Curții de APEL PITEȘTI și Tribunalului Argeș fondurile necesare plății acestor drepturi.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Justiției, a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că ministerul a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget sunt cuprinse și bugetele Curții de APEL PITEȘTI și Tribunalului Argeș.
2. Pe fond, s-a reținut că reclamanții au fost sau sunt angajații Curții de APEL PITEȘTI și ai Tribunalului Argeș, având statutul de funcționari publici.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acest text de lege a fost introdus prin Legea nr.161/2003, sub forma art.29, cu aplicare de la 1.01.2004.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr.76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin suspendarea dispusă, s-a recunoscut dreptul funcționarilor publici la acordarea și plata acestor suplimente.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorii sunt obligați să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Aceeași obligație revine și instituțiilor publice. Pârâții au recunoscut că reclamanții nu au beneficiat, pe perioada menționată în acțiune, de suplimentele pretinse datorită lipsei reglementării cuantumului suspendării acordării acestora. Lipsa de reglementare nu poate fi imputată reclamanților și nu constituie motiv de neacordare a celor două suplimente. Ea a fost suplinită de prima instanță, prin comparare și raportare la alte reglementări legale prin care, la anumite categorii de funcționari publici, au fost acordate diverse sporuri. Astfel, cele două suplimente, al postului și al treptei de salarizare, au fost comparate cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii, acordat funcționarilor publici care exercită controlul financiar preventiv, potrivit art.9 pct.7 din nr.OG119/1999, republicată și celor care realizează auditul intern, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
S-a reținut că a nu da eficiență dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, ar însemna să fie lipsit de conținut și să fie îngrădit dreptul reclamanților la acordarea celor două suplimente, deoarece, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, de a avea caracter formal. A nu admite o asemenea cerere, ar însemna să se creeze și o diferențiere și discriminare între reclamanți, pe de o parte, și alți funcționari, pe de altă parte, cărora prin lege li s-a stabilit sporul pentru complexitatea muncii de 25%, comparabil, cel puțin cu suplimentul postului. În fine, prima instanță a reținut că și Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.412/R-C/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, admițând recursul reclamanților și acțiunea acestora, a stabilit că diferențierea între funcționarii publici, chiar sub aspect formal, nu profesional, când au atribuții identice, contravine disp.art.7 lit.a din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006, art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, revizuită, ratificată de România prin legea nr.74/1999, acte care fac parte din dreptul intern al României, dispozițiile art.20 din Constituție și se aplică prioritar, în condițiile în care normele interne nu sunt mai favorabile funcționarilor public, această discriminare trebuie să înceteze de îndată, nefiind admisibilă o prelungire a acesteia până la intervenția legiuitorului asupra actelor normative, în condițiile în care lipsa de reacție a legiuitorului într-un termen rezonabil nu poate fi sancționată. A mai reținut Curtea că, obligația de plată nu poate fi stabilită decât până la unificarea, în acest sens, a legislației salarizării funcționarilor publici.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că și acțiunea reclamanților este admisibilă în parte, la stabilirea drepturilor avându-se în vedere timpul efectiv lucrat și perioada în care fiecare reclamant a avut statutul de funcționar public.
În ceea ce privește perioada pentru care s-au acordat cele două suplimente, instanța a reținut că, prin aplicarea termenului de prescripție de 3 ani, având în vedere data introducerii acțiunii, 5.11.2008, acestea nu se pot acorda decât începând cu data de 5.11.2005, nu pe tot anul 2004 și 2005, cum se pretinde prin acțiune, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
S-a reținut, sub acest aspect, că suspendarea dispusă prin lege, pe perioada 1.01.2004-31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004, nu produce efecte asupra prescripției dreptului la acțiune de a cere cuantificarea dreptului pretins, ea producând eventual efecte numai cu privire la plată. Dar, și aceasta este discutabil, în raport de practica privitoare la suspendarea plății primei de vacanță și reglementarea ei prin nr.OUG146/2007. Astfel, prin decizia nr.XII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut: "Prin art.38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar prin Decizia nr.38 din 25 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anul 2004-2005, care doar au suspendat acordarea drepturilor respective.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege".
În ceea ce îl privește pe reclamantul G, acesta este îndreptățit la acordarea celor două suplimente numai pe perioada 5.11.2005-1.04.2008.
3. Pârâtul Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite și în bugetul său sunt incluse toate bugetele instanțelor judecătorești, ce formează sistemul judiciar.
În această calitate, are obligația de a include atât în bugetul curților de apel, tribunalelor, precum și în bugetul propriu fondurile necesare acordării drepturilor salariale stabilite de instanțe și de a lua măsuri de achitare a acestora.
4. În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, deși instanța a stabilit în practicaua sentinței că poate avea calitate procesuală, s-a respins acțiunea față de acesta, reținându-se că reclamanții nu se află în raporturi de prepușenie sau subordonare ierarhică față de acesta, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu poate fi obligat să asigure din fondurile sale, cheltuielile altui ordonator de credite, iar obligația de alocare a fondurilor bugetare revine exclusiv Guvernului. În fine, reclamanții, cu privire la acest pârât, atât în acțiune cât și în completarea la acțiune, nu au arătat motivele pentru care au solicitat obligarea pârâtului de a vira banii necesari justiției.
Împotriva sentinței tribunalului, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI, invocând dispozițiile art.304 pct.4, 9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției și Libertăților susține, în primul rând, că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, deoarece acesta nu are atribuții stabilite în sarcina sa, în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentele economice-financiare și administrative ale instanțelor judecătorești, astfel încât, nu se poate reține în sarcina acestuia vreo culpă în ceea ce privește drepturile salariale la care au dreptul reclamanții, potrivit dispozițiilor legale.
În al doilea rând, pe fondul cauzei, recurentul susține că în mod greșit instanța a reținut incidența art.1 al Protocolului 1 al CEDO și că, suspendarea dreptului la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu produce efecte.
În motivarea recursului său, Curtea de APEL PITEȘTI susține că hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța substituindu-se puterii legiuitoare, înțelegând să stabilească dreptul la acordarea unor sume de bani ca echivalent al suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, deși întinderea acestuia nu rezultă din prevederile legale.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În mod greșit, prin sentința atacată, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 2%, fiecare, din salariul de bază, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății, în raport de timpul efectiv lucrat de fiecare, pe perioada în care au avut calitatea de funcționari publici, pârâtul Ministerul Justiției fiind obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare, însă nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță, în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului, în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursurile sunt fondate și în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează să fie admise ca atare și în consecință, să se modifice în parte sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea și față de Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Justiției și Libertăților, prin extinderea efectelor recursului, în temeiul art.48 Cod procedură civilă și față de Tribunalul Argeș, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.81/CA/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții TRIBUNALUL ARGEȘ cu sediul în Pitești,--5, județul A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,- și reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș, cu sediul în Pitești,--5, județul
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că respinge acțiunea și față de Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Justiției și Libertăților, prin extinderea recursului, în temeiul art.48 Cod procedură civilă, și față de Tribunalul Argeș.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./12.10.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
