Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 879/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 879
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei recursului declarat de pârâta INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ cu sediul în B, sect. 5,-, împotriva sentinței nr. 226/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALA DE STATISTICĂ - PRIN REPREZENTANT -ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT cu împuternicire, lipsă fiind intimata, reprezentanții intimatei DIRECȚIA REGIONALA DE STATISTICA B, și al recurentei INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatului SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALA DE STATISTICĂ arată că nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA GENERALA DE STATISTICĂ solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.-/2007 reclamanții, -scu -, toți reprezentați de Sindicatul Salariaților din Direcția Generală Județeană de Statistică B, prin reprezentant legal (fostă ), au chemat în judecată pe pârâții Institutul Național de Statistică B și Direcția Regională de Statistică B, solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând primele de vacanță aferente anului 2006 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stabilitate pentru anul 2006 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În fapt, reclamanții au motivat că sunt funcționari publici în cadrul Direcției Regionale de Statistică
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/9999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Deși în baza acestui text de lege ar fi trebuit să beneficieze de prima de vacanță, nu i-a fost acordată, deoarece acordarea ei a fost suspendată prin art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006 până la 31.12.2006. Suspendarea acesteia a încetata începând cu anul 2007.
Susțin că această situație este în contradicție atât cu principiile cât și cu normele imperative de drept, întrucât dreptul persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu și consideră că operează principiul de drept derivând dintr-un raport de muncă, ce odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Prevederile art.38 din Codul Muncii prevede că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Potrivit art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.
Reglementarea concediului de odihnă plătit și altor situații specifice a fost menținută și prin Legea de Revizuire a Constituției nr. 375/2003.
Fiind vorba de un drept fundamental, acesta nu poate fi îngrădit, decât eventual restrâns, în situații limitative prevăzute de art. 49 alin. 1 și anume: pentru apărarea securității naționale, pentru desfășurarea instrucției penale, pentru prevenirea unei calamități naturale sau a unui sinistru deosebit de grav.
Apreciază că dreptul privind prima de vacanță nu se încadrează în nici una dintre aceste situații, și deci, restrângerea nu se aplică.
Posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu, echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii patrimoniale și contravin prevederilor art. 41 din Constituție.
În opinia reclamanților restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării dreptului care, de fapt anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însuși existenței acestui drept, încălcând flagrant dispozițiile art. 53 din Constituție.
Reclamanții au formulat cerere pentru acordarea primei de concediu pentru perioada 2006, cât și a sporului de stabilitate motivând că în temeiul art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul bugetar, în calitate de funcționar public și personal contractual, se acordă primă de vacanță.
Cât privește sporul de stabilitate acesta a fost acordat în lunile noiembrie, 2004 iar din ianuarie 2005 fost suspendat de către pârâtul institutul Național de Statistică, acest spor a fost acordat prin Legea nr.433/2004 prin care se arată că salariații beneficiază de un spor de până la 20% calculat la salariul de bază, în raport de vechimea fiecărui salariat în unitate, conform alin.2.
Cum acest drept nu a fost desființat, anulat sau abrogat printr-o dispoziție legală, solicită obligarea pârâților la plata acestui drept.
În drept, a invocat dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public art. 41, 53 din Constituția României, art. 4 alin.1 din Legea nr. 433/2004.
Prin legile bugetului de stat este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare an.
Perioada de suspendare succesivă începută cu nr.OUG33/2001 a aplicării dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr.188/1999 nu s-a încheiat la data de 31.12.2005, deoarece conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006. În acest mod suspendarea a fost continuă, astfel că nu puteau fi plătite aceste drepturi, decât prin recunoașterea lor.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de conflicte de muncă a Tribunalului Brăila susținând că aceasta aparține instanței de contencios administrativ, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru că nu a fost semnată de reclamanții și, excepția de neconstituționalitate a acestor drepturi reprezentând prima de concediu, iar pe fondul cauzei a solicitat ca acordarea acestor drepturi să se facă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin care au solicitat obligarea acestuia să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin acțiune de către reclamanți.
Prin încheierea din 2 iulie 2007 - Secția civilă a Tribunalului Brăilaa dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acestuia la secția comercială. S-au avut în vedere dispozițiile art.91/1 din legea 188/1999.
Prin sentința civilă nr.224//27.11.2007 a Tribunalului Brăilas -a admis acțiunea ca fondată și s-a dispus obligarea pârâților către reclamanți la plata primei de vacanță pentru anul 2007 și a sporului de stabilitate aferent anului 2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Totodată s-au respins ca nefondate cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B formulate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Institutul Național de Statistică B iar prin decizia nr.205/R/20 martie 2008 s-a admis recursul s-a casat sentința atacată și s-a trimis spre rejudecare cauza la Tribunalul Brăila.
S-a reținut că modul de rezolvare al excepțiilor nu se regăsește în dispozitivul sentinței recurate.
Față de excepțiile invocate se reține:
Nulitatea cererii de chemare în judecată a fost acoperită prin semnarea ei de reclamanții și.
Excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului Brăilaa fost rezolvată prin scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și trimiterea ei spre soluționare secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Brăila.
In ceea ce privește neconstituționalitatea textelor privind suspendarea primei de vacanță aceasta nu poate fi privită ca o excepție în prezent aceste texte fiind abrogate.
Pe fondul cauzei se reține:
Potrivit art.35 al.1 din legea 188/1999 funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Suspendarea aplicării acestei dispoziții prin legile succesive ale bugetului de stat contravine atât principiilor de drept național dar și european.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul este obligat să plătească salariaților drepturile ce decurg din lege, contracte colective de muncă sau contractele individuale de muncă
Potrivit art. 38 din Codul Muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Suspendarea acordării drepturilor reprezentând primele de vacanță și a sporului de stabilitate, constituie o limitarea a drepturilor prevăzute de lege astfel că este lovită de nulitate conform textelor de lege invocate.
Referitor la sporul de stabilitate s-a constatat că potrivit art.41din legea 433/2004 pentru asigurarea stabilității, salariații din precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază.
Prin dispozițiile art.27 din OG3/2006 aceste prevederi au fost suspendate pentru anul 2006.
Suspendarea acestui spor nu poate duce la concluzia că el a fost înlăturat.
Pentru aceste motive prin sentința civilă nr. 266/25.06.2008 acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, fiind respinse cererile de chemare în garanție pentru lipsa raporturilor juridice.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Institutul Național de Statistică, prin reprezentant lega, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamanții fiind salariații Direcției Regionale de Statistică B precum și excepțiile netimbrării și lipsei procedurii prealabile.
Instanța de fond nu a motivat acordarea actualizării cu rata inflației la data plății.
În mod greșit prima instanță a acordat sporul de stabilitate pe anul 2006, actualizat cu indicele de inflație la plata plății, legea bugetului de stat pe anul 2008 nealocând fonduri în acest sens.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea cosntată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Excepția privind lipsa calității procesual pasive invocate de către recurentul deoarece acesta are în raport cu Directia Regionala de Statistica B calitatea de ordonator de credite iar potrivit dispozițiilor legale în vigoare Directia Regionala de Statistica nu poate efectua plătita decât în limita fondurilor alocate cu destinatie precisa de catre ordonatorul principal de credite. Mai mult decat atat executarea silita a creantelor datorate de institutiile publice nu poate fii realizata decat daca acestora ordonatorul principal de credite le aloca fondurile necesare.
In ceea ce priveste procedura prealabila considera ca aceasta a fost îndeplinita înca de la data formularii actiunii prin care au solicitat obligarea parate la plata sporului de stabilitate pentru anul 2005, ocazie cu care s-a solicitat si plata în 2006 acestui spor, lucru cu care parata nu a fost de acord nici la acea data. Rolul procedurii prealabile este acela ca anterior sesizarii instantei de judecata partile în litigiu sa incerce rezolvarea pe cale amiabila a litigiului. . din data de 18.09.2006 si pana la data promovarii cererii din prezentul dosar (16.05.2007) recurenta parata nu a înteles sa rezolve problema litigioasa existenta între parti.
In ceea ce priveste actualizarea sumelor solicitate prin aplicarea indicele celui de inflatie cererea reclamanților este fondata, deoarece angajatorul este obligat sa repare integral prejudiciul suferit de salariatii-membri de sindicat prin devalorizarea monedei nationale de la data nasterii dreptului si pana la achitarea efectiva.
Sentinta civila nr. 224/27.11.2007 pronuntata de Tribunalul B este criticata pe motiv ca nu ar fi existat temei legal pentru acordarea sporului de stabilitate La data pronuntarii sentintei atacate, 27.11.2007, actele normative prin care a fost suspendata acordarea drepturilor salariale solicitate prin cererea formulata, nu mai erau in vigoare. Asadar, temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate exista si instanta de judecata a retinut bine acest lucru. Dreptul la sporul de stabilitate constituie drept de remunerare a muncii ce intra în continutul complex al dreptului fundamental la munca. Raportat la dispozitiile art. 53 din Constitutie restrangerea acestor drepturi nu poate fi considerata o masura necesara într-o societate democratica întrucat nu se poate aplica în mod discriminatoriu, iar prin suspendarile succesive se aduce atingerea însasi existentei dreptului.
Curtea constată că prin Decizia civila nr. 375 Curtii de Apel s-au acordat aceste drepturi salariale, pentru sporul de stabilitate pentru perioada anului 2005, si pentru anii 2001-2005, pentru prima de vacantă.
Sunt nefondate susținerile recurentei în privința timbrajului, sindicatul fiind scutit de la plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor legii nr. 146/1997.
Față de cele expuse constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ cu sediul în B, sect. 5,-, împotriva sentinței nr. 226/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./20.01.2009
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
