Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 889/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 889/CA/2008
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr.652/CAF/24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate, care se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente.
Reclamanta intimată solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru prezența avocatului ales al acesteia.
După reluarea cauzei se prezintă în instanță reclamanta intimată asistată de avocat -, lipsind pârâta recurentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le expune și oral. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (fila 14).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.652/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba I - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A și ca urmare s-a anulat Decizia nr.290/17.12.2007 emisă de către directorul executiv al pârâtei, exonerând reclamanta de sancțiunea aplicată și totodată pârâta a fost obligată la 1.194 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.290/17.12.2007, reclamanta a fost sancționată disciplinar conform art.77 alin.3 lit.b din Legea nr.188/1999 cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, începând cu luna ianuarie 2008, pe motiv că a folosit expresii jignitoare la adresa directorului executiv al instituției.
Conform art.35 alin.2 din nr.HG1210/2003 "Sub sancțiunea nulității absolute în actul administrativ prevăzut la alin.1 se impunea cuprinderea în mod obligatoriu:
-descrierea faptei care constituie abatere disciplinară:
-precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină;
-motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
-temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
-instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancționarea disciplinară poate fi contestat.
Așadar, sub aspect formal decizia atacată trebuie să respecte întrutotul dispozițiile legale enunțate, însă din analiza acesteia se constată însă că sunt încălcate următoarele cerințe:
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Despre faptă nu se face referire în preambulul deciziei ci doar în partea de dispoziție, descrierea sa fiind însă foarte lapidară, fără a reieși în mod neechivoc data săvârșirii și expresiile adresate. Este de esența acestei abateri disciplinare ca limbajul folosit să fie unul indecent sub aspectul conținutului, simplele contre pe chestiuni principiale neintrând în această categorie.
Data săvârșirii faptei indicată ca "începând cu luna ianuarie 2007" conduce la concluzia că acest comportament are caracter continuu, or specificul acestei fapte car e se consumă în momentul folosirii expresiilor jignitoare, este incompatibil cu un asemenea caracter.
-precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină.
Analiza textului deciziei relevă faptul că această prevedere nu fost res pectată.
Enumerarea, în preambulul deciziei, alături de actele normative incidente a Raportului Comisiei de disciplină nu echivalează cu o precizare prevederilor cestuia.
-motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile..
În cuprinsul deciziei nu se regăsesc apărările formulate de reclamantă, deși așa cum rezultă din actele dosarului de cercetare disciplinară nr,2/2007 aceasta a formulatconcluzii în scrisprin adresele 46425/10.12.2007 (54), 46426/10,12.2007 (56) sau obiecțiuni prin adresa nr.18/14.12,2007 (68).
Având în vedere că în cuprinsul acestora reclamanta a detaliat împrejurările în care a avut loc dialogul cu directorul executiv al CJP A, insistând asupra nevinovăției sale și a invocat și o serie de neregularități procedurale cu privire la modul de realizare a cercetăm disciplinare, evocarea acestor aspecte precum și a motivelor pentru care au fost înlăturate aceste apărări reprezintă un imperativ al garantării dreptului la apărare ale celui cercetat respectiv a imparțialității comisiei de disciplină.
-instanța competentă Ia care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinată poate fi contestat.
Din analiza Deciziei 290/2007 (6) rezultă că la art.3 este indicată ca și instituție competentă "instanța de contencios administrativ".
Rațiunea pentru care legiuitorul a introdus în cadrul elementelor obligatorii ce trebuie conținute de o decizie de sancționare disciplinară a acestei condiții o reprezintă necesitatea asigurării dreptului la apărare a celui sancționat prin indicareaîn concret a autoritățicăreia trebuie să i se adreseze.
Modalitatea prin care pârâta a înțeles să respecte această condiție, respectiv prinpreluarea formală a textului legal,fără a indica că concret instanța competentă ( Tribunalul Alba, Secția Comercială și de Contencios Administrativ) este inadecvată și contrară spiritului legii.
Față de aceste considerente prima instanță a constatat că decizia atacată este nelegală, încălcând prevederi ale art, 35 alin.2 din HG 1210/2003 motiv pentru care este lovită de nulitate absolută, astfel că cercetarea celorlalte critici, inclusiv a celor privind temeinicia devine în aceste condiții inutilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât fapta săvârșită de reclamantă a fost descrisă în sensul că a folosit expresii jignitoare, iar data săvârșirii 5.11.2007 rezultă din sesizarea comisiei, cât și din motivarea lit.c pag.3 din sentință, existând astfel contradictorialitate în motivarea sentinței.
Pârâta mai arată că susținerile instanței de fond cu privire la instanța competentă sunt nefondate, deoarece instanța competentă este instanța de contencios administrativ, cum s-a reținut și prin decizia atacată.
În mod greșit a reținut instanța de fond că a fost preluat formal textul legal, care este de fapt altul "instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancționarea disciplinară poate fi contestat", Deci nu se solicită prin textul de lege indicarea în concret a autorității căreia trebuie să i se adreseze, în acest sens fiind și principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, instanța de contencios administrativ fiind Tribunalul Alba.
În drept invocă prevederile art.304 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Pârâta recurentă susține că Decizia nr.290/17.12.2007a fost emisă cu respectarea prevederilor art.35 alin.2 din nr.HG1210/2003, nefiind necesară reiterarea expresiilor jignitoare în conținutul acesteia, întrucât acele expresii au fost evidențiate în raportul comisiei de disciplină, document care face parte integrantă din decizia de sancționare disciplinară.
Pârâta mai susține că nu au fost înlăturate apărările reclamantei care a fost asistată de avocat pe tot parcursul cercetării disciplinare și de asemenea consideră că nu era obligatoriu ca în decizie să se indice denumirea instanței de contencios administrativ ci doar precizarea căii de atac la instanța de contencios administrativ.
Din actele dosarului rezultă că în mod corect prima instanță a reținut că decizia emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută, deoarece nu întrunește toate cerințele prevăzute în art.35 alin.2 din nr.HG1210/2003 dată în aplicarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Art.35 alin.2 din nr.HG1210/2003 prevede că actul administrativ de sancționare a funcționarului public trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele:
-descrierea faptei care constituie abatere disciplinară:
-precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină;
-motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare;
-temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
-instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancționarea disciplinară poate fi contestat.
Decizia nr.290/17.12.2007 nu cuprinde toate aceste elemente obligatorii, respectiv nu este descrisă fapta care constituie abaterea disciplinară cu referire directă la data și locul comiterii acesteia, precizând doar că începând cu luna ianuarie 2007, reclamanta ar fi folosit expresii jignitoare la adresa directorului executiv, adică a emitentului deciziei, însă nu se precizează în mod concret ce expresii a folosit, la ce dată și în ce loc.
De asemenea, în decizie nu se fac precizări cu privire la conținutul procesului verbal al comisiei de disciplină, menționându-se doar în preambulul deciziei despre raportul comisiei de disciplină, iar în cuprinsul art.1 se arată că sancțiunea disciplinară se aplică la propunerea comisiei de disciplină care a stabilit faptul că reclamanta se face vinovată de săvârșirea unor abateri disciplinare.
În decizie nu se face nici o referire cu privire la apărările pe care reclamanta le-a formulat în timpul cercetării disciplinare, apărări scrise, cât și obiecțiuni, toate fiind înregistrate la dosarul de cercetare disciplinară nr.2/2007.
Reclamanta intimată pe tot parcursul cercetării disciplinare a susținut că nu a săvârșit nici o abatere, respectiv că nu a adresat cuvinte jignitoare directorului executiv al pârâtei.
Față de această împrejurare, în mod obligatoriu trebuia să se arate în conținutul deciziei motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă.
În preambulul deciziei se arată doar temeiul de drept al admiterii acesteia ca fiind Legea nr.188/1999 republicată, Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduită al funcționarilor publici, nr.HG1210/2003 și raportul comisiei de disciplină.
Prin urmare se constată că în decizie nu se arată în mod concret încadrarea juridică a faptei reținută ca abatere disciplinară, iar în dispozitiv se face referire doar la art.77 al.3 lit.b din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale.
De asemenea, în cuprinsul deciziei se arată doar faptul că aceasta poate fi contestată la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile, fără însă a se indica instanța competentă - Tribunalul Alba.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut nulitatea absolută a deciziei atacate având în vedere prevederile art.35 alin.2 din nr.HG1210/2003.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei intimate suma de 595 lei cu titlu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr.652/CAF/24.07.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./29.09.2008
Jud.fond -,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
