Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 89/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 89
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Prin Primar, împotriva sentinței nr. 4680 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat intimatele reclamante, lipsind recurenta pârâtă Primăria Comunei Prin Primar și intimatul pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatele reclamante nu au depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente.
Intimatele reclamante, pe rând având cuvântul au solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată de reclamantele și, funcționari în cadrul primăriei, și înregistrată la Tribunalul Mehedinția chemat în judecată pârâta Primăria și Consiliul local solicitând obligarea acestora la plata indemnizației de dispozitiv pe perioada 01.08.2003 - 30.06.2006, reglementat de Legea nr. 138/1999 și Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003, motivându-și acțiunea, arătând că Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul 496/2003.
Prin adresa nr. 4420 din 4.10.2007 Primăria a făcut cunoscut instanței de judecată ca neplata indemnizației de dispozitiv în procent de 25% nu s-a datorat lipsei de fonduri bănești ci faptul că nu s-a știut de Ordinul MAI nr.496/2003 iar Primăria a prins în bugetul local aceste sume existând acordarea posibilități financiare pentru plata acestor drepturi și care este de acord cu acordarea sporului dispozitiv.
În privința excepției prescrierii acțiunii, s-a constatat de instanța de judecată că pe perioada 01.08.2003 - 18 iunie 2004 adică pe perioada ce depășește 3 ani anterior sesizării, este prescris dreptul la acțiune deoarece conform art. 93 din. 188/1999 în cauză se aplică dispozițiile codului muncii, respectiv art.293 la care fac trimitere dispoz. art. 93 din. 188/1999 astfel că s-a admis excepția prescripției pe această perioadă.
A arătat că pârâții în mod nejustificat refuză să-i acorde acest drept salarial,prevăzut de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, fără nici o discriminare.
Prin sentința nr.4680 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinția admis excepția prescrierii acțiunii pe perioada 01.08.2003 - iunie 2004 și în consecință a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
A fost obligată Primăria comunei Județul M să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază pe perioada 18 iunie 2004-27.06.2006, actualizată (indexată) cu rata inflației.
A fost obligată Primăria comunei Județul M să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază pe perioada 18 iunie 2004-30.06.2006 actualizată cu rata inflației.
La pronunțarea sentinței, s-a reținut că soluția adoptată prin Ordinul 436/2003,în sensul că sporul de dispozitiv nu se acordă personalului din consiliile județene și consiliile locale, ci numai acelora din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere ce încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Dreptului Omului și este de natură a crea o situație care contrazice prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public.
S-a mai arătat că dualitatea creată în cadrul sistemului de salarizare din administrația publică centrală și cea locală, constituie un pericol la înfăptuirea reformei în administrație și că s-ar aduce atingeri consolidării statutului european al funcționarului public.
Împotriva sentinței au formulat recurs declarat de pârâta Primăria Comunei Prin Primar.
S-a susținut că în bugetul local nu au fost prevăzute sume care să acopere acordarea sporului de dispozitiv.
Recursul este fondat.
Curtea, examinând motivele de recurs, reține că la adoptarea soluției asupra cererii reclamantului, de a i se acorda sporul de dispozitiv, trebuie să se aibă în vedere următoarele:
Personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Același text, la aliniatul 2 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispozițiile art. 1 alin.3 din OUG nr. 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În aceeași lege, la Secțiunea a II- sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
Astfel, în art.14 este stabilit sporul de vechime și cuantumul acestuia, în funcție de vechimea în muncă, în art.15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul științific de doctor.
De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Rezultă din expunerea efectuată mai sus că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea "alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria " alte drepturi".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau ordonanța guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât, din cuprinsul art.3 al OUG 92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.
Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici, în mod evident instanța ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.
Cum însă sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor și cum gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
La adoptarea soluției de respingere a cererii funcționarilor publici, primarul nu a avut în vedere Ordinul MAI 436/2003 în care se susține că s-a precizat că sporul de dispozitiv se acordă numai funcționarilor publici din cadrul autorităților publice centrale, ci el s-a încadrat în resursele financiare pe care le avea la dispoziție.
Primarul avea obligația de a lua măsuri să se aloce resurse de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege de către autoritatea cu putere de reglementare general obligatorie.
Sporul de dispozitiv, nefiind prevăzut în lege, nu se poate reține că primarul nu a luat măsuri de îndeplinire a unei obligații legale, și ca urmare el nu s-a comportat discreționar.
Având în vedere că plata sporului de dispozitiv nu este prevăzută imperativ într-un act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Având în vedere cele expuse, se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta Primăria Comunei Prin Primar, împotriva sentinței nr. 4680 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
13.02.2008.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
