Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 89/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 89
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr. 126/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 126/17.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C S; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 19987 lei, reprezentând diferențe salariale pe perioada mai 2003 - mai 2007; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată, constând în 850 lei onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 3259/14.04.2006 la Tribunalul CSr eclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSp entru pretenții.
În motivarea acțiuni sale reclamanta a arătat că este salariata pârâtei, aceasta din urmă achitându-i salarii mai mic decât i se cuveneau, astfel că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 182.825.486 lei. Ulterior reclamanta a precizat că solicită drepturile salariale pe perioada mai 2003 -mai 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât în condițiile art. 6 al.4 din OG nr. 2/20065 funcționarii publici care ocupă în anul 2006 în condițiile legii funcția publică de director general sau o altă funcție publică în funcție de conducere, beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere. În situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcție publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante, prevăzute de statul de funcții, funcționarul va beneficia de acesta, de aceste prevederi beneficiind și funcționarii publici numiți în funcții de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
În același sens a fost invocate de către pârâtă și art.1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 697/03.05.2006.
Pornind de la aceste prevederi legale, pârâta a arătat că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector de specialitate categoria A, cls.II, gr. I, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița prin Ordinul nr. 1768/30.08.20014 la 31 august 2001, anterior Legii nr. 161/2003, astfel că nu beneficiază de prevederile nr.OG 2/2006.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, delegație de substituire, completare de acțiune prin care reclamanta a solicitat drepturile salariale pe perioada mai 2003 - mai 2007, raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară efectuat de expert
În cauză a fost efectuat o expertiză contabilă și un supliment al aceluiași raport de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 2099/2006, pronunțată în dosarul nr. 3259/2006, Tribunalul C-S a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C
Prin Decizia Civilă nr. 2026/2006, pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare în contencios administrativ la tribunalul C S, considerând că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza în complet specializat, în litigiu de muncă.
Pe rolul Tribunalului CSc auza a fost reînregistrată cu nr- la 07.12.2006.
Instanța de fond, după casarea cu trimitere, a reținut că reclamanta a fost promovată la 31.08.2001 în funcția publică de conducere de director adjunct, inspector de specialitate, categoria A, clasa a II-a, grupa I-a, în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, având un salariu de bază lunar de 2.727.825 lei ROL.
Înainte de această dată, reclamanta a ocupat postul de șef serviciu, inspector de specialitate, categoria A, clasa a II-a, grupa I-a, cu un salariu de bază lunar de 2.728.000 lei ROL, deci cu 125 lei ROL mai mult.
Această împrejurarea este în contradicție cu ideea de promovare, care presupune creșterea responsabilităților corelativ cu creșterea corespunzătoare a drepturilor salariale, dar și cu principiul dreptului câștigat.
Art. 6 al.4 din OG nr. 2/2006, invocat de pârâtă, consacră principiul dreptului câștigat în ce privește salarizarea funcționarilor publici.
Astfel, din acest text legal, instanța de fond a desprins faptul că funcționarul public numit într-o funcție de conducere va beneficiu de salariul și indemnizația de conducere aferente funcție de conducere ocupate neputând primi un salariu mai mic decât cel corespunzător funcției de execuție deținute anterior promovării.
Potrivit art. 6 al.4 teza finală din OG nr. 2/2006 drepturile salariale astfel stabilite au fost acordate de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar pe de altă parte, însă, principiul dreptului câștigat se aplică și anterior intrării în vigoare a OG nr. 2/2006.
Potrivit art. 1 din Protocolul Adițional 1 al Convenției pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nimeni nun poate fi îngrădit de proprietatea supra bunurilor sale decât pentru o cauză de utilitatea publică.
Salariul reclamantei este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la convenția menționată, și protejat, în același timp, de acesta, iar pârâta nu a dovedit utilitatea publică a reducerii salariului reclamantei.
Același principiu al ocrotirii dreptului de proprietate se regăsește și în art. 44 din Constituția României, care garantează dreptul de proprietate și interzice exproprierea dacă nu este făcută pentru o cauză de utilitate publică, astfel că instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că diferențele salariale cuvenite reclamantei pe perioada mai 2003 - mai 2007 sunt în cuantum total de 19.987 lei RON, expertul a actualizat sumele restante cu indicele de inflație, dar, întrucât reclamanta nu a solicitat actualizarea lor, instanța de fond nu le-a acordat.
Astfel instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 19.987 lei, reprezentând diferențe salariale pe perioada mai 2003 - mai 2007.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSs olicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, următoarele:
Conform art. 6 al.4 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici: " Funcționarii publici care ocupă în anul 2006, în condițiile legii, funcția publică de director general sau o altă funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere. În situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază și directorii generali și funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe".
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 697/03.05.2006 prevede la art. 1: "Funcționari publici care ocupă funcția publică de director general sau o altă funcție publică în funcție de conducere în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu și unități subordonate, numiți în funcțiile publice respective după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, beneficiază de salariile de bază ale funcțiilor publice de execuție aferente funcțiilor publice de conducere vacante, astfel cum erau prevăzute în statul de funcții la data numirii, potrivit prevederilor art. 6 al.4 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi al funcționarilor publici pe anul 2006".
Având în vedere faptul că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector de specialitate, categoria A, cl. II, gr. I, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița prin Ordinul nr. 1768/30.08.2001, începând cu 31.08.2001, deci a prevederilor Legii nr.161/2003 nu beneficiază de prevederile OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor public pentru anul 2006.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele motive:
Reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere - director adjunct - în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, începând cu data de 31 august 2001, prin act administrativ de autoritate prin care i-au fost stabilite și drepturile salariale pentru funcția respectivă. Ordinul nr. 1768/30.08.2001 nu a fost contestată de reclamantă în condițiile stabilite prin Legea nr. 188/1999.
Admițând acțiunea instanța de fond a făcut o interpretarea greșită a legi, ceea ce reprezintă motiv de modificare a unei hotărâri judecătorești (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
În primul rând, Curtea constată că drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite printr-un act administrativ de numire în funcția publică de conducere (Ordinul nr. 1768/30.08.2001) ce continuă să-și producă efecte și în prezent.
Apoi, se observă că reclamanta nu a promovat nici o acțiune prin care să solicite ca pârâta să fie obligată a emite un alt act administrativ, cu motivarea că acte normative ulterioare numirii în funcție i-ar conferi dreptul la un salariu mai mare.
În continuare, este de observat din conținutul art. 6 al.4 din OG nr. 2/2006 aceste prevederi legale nu îi sunt aplicabile și, prin urmare, nu se poate discuta de drepturi câștigate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în interpretarea instanței de fond ar urma ca nr.OG2/2006 să retroactiveze din 2003 și până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, văzând prevederile art. 312 (1) raportat la cele ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta CSî mpotriva sentinței civile nr. 126/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /08.04.2008
Tehnored. /09.04.2008
Primă instanță: Tribunalul C
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
