Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 910/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.910/

Ședința public de la 22 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu

Judector dr.- -

Judector - -

Grefier - -

Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de ctre reclamanții, R, împotriva sentinței nr. 258 din 18.09.2008, pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 18.12.008, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astzi, 22.12.2008.

CURTEA

Asupra recursului de faț;

Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului B r ila sub nr-, reclamanții, R, a, și, au chemat în judecat pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca, prin hotrârea judectoreasc ce se va pronunța, s fie obligat la calcularea și plata ctre fiecare reclamant a unei despgubiri egale cu diferența dintre indemnizațiile de încadrare brute lunare determinate în baza valorii de referinț sectorial și a coeficienților de multiplicare prevzuți pentru controlorii financiari de la Camera de Conturi a Municipiului B și pentru cei din aparatul central prevzuți în anexa la.OUG nr.160/2000 așa cum a fost modificat și indemnizațiile acordate pentru perioada ianuarie 2005-ianuarie 2008 și în continuare actualizate cu rata inflației pân la data plții efective a acestora.

În motivarea acțiunii au artat c au fost și sunt în continuare controlori financiari la Curtea de Conturi Județean B iar în perioada pentru care au solicitat pretențiile, temeiurile legale de salarizare sunt nr.OUG160/2000, Legea nr.233/2006 și OUG27/2007.

ns, au susținut reclamanții, prin actele normative menționate s-a creat pentru controlorii financiari un tratament diferențiat, nejustificat de un scop obiectiv și legitim, discriminatoriu prin stabilirea diferențiat a mrimii, respectiv mai mic, a celor din cadrul Camerei de Conturi Județene B și celelalte camere județene faț de controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi a Municipiului Reclamanții au precizat c acest tratament diferențiat nu se justific întrucât au aceleași atribuții și își desfșoar activitatea în cadrul aceleiași instituții iar în plus, în teritoriu, complexitatea muncii este mai mare uneori pentru c nu exist o specializare pe domenii de activitate ca la nivelul central și o parte din acțiunile lor se desfșoar la distanțe mari faț de sediul Camerei de Conturi Județene

Procedându-se în acest mod, reclamanții au considerat c s-au înclcat prevederile art.7 și 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția European a Drepturilor Omului, art.4 din Carta Social European, art.16 alin.1 și art.20 alin.1 din Constituția României, precum și art.5 din Codul Muncii.

n drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000.

Prin întâmpinarea formulat în termen procedural, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul c salarizarea controlorilor financiari se face prin indemnizație lunar al crei cuantum, se stabilește pe baza valorii de referinț sectorial înmulțit cu coeficientul de multiplicare, acesta din urm fiind legiferat în mod diferențiat de autoritatea legiuitoare.

Ori, consider pârâta, dac aceste prevederi de salarizare invocate de reclamanți ca fiind discriminatorii ar fi neconstituționale, singura autoritate în msur s stabileasc acest aspect este Curtea Constituțional și nu instanța judectoreasc.

Totodat, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, acesta s asigure fondurile necesare privind plata drepturilor bnești ce fac obiectul prezentului dosar.

Pârâta a precizat c, potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.72/1996 constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unitților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și pstrarea, întrebuințarea mijloacelor materiale și bnești ale sectorului public se controleaz de ctre Ministerul Finanțelor Publice iar potrivit art.25 alin.3 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice examineaz proiectele de buget și stabilește împreun cu ordonatorii principali de credite, nivelul maxim al cheltuielilor bugetare.

Deși Ministerul Finanțelor Publice nu este pltitorul direct al drepturilor pretinse de reclamant, acesta are atribuții, potrivit Legii nr.72/1996, de a repartiza fondurile necesare salarizrii și de a lua msuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficienț a resurselor financiare.

La data de 24.07.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția General a Finanțelor Publice a județului B, a depus întâmpinare prin care a artat c cererea de chemare în garanție este nefondat și se impune respingerea acesteia susținând c nu poate fi obligat s asigure fondurile pentru plata drepturilor salariale ale angajaților altor instituții. In acest sens a menționat c art.19 din Legea nr.500/2002 prevede c Ministerul Finanțelor Publice exercit controlul faț de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite, astfel c pentru efectuarea plții, drepturilor bnești solicitate de reclamanți este necesar autorizarea prin lege bugetar anual, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii.

Plata acestor sume din bugetul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor nu este legal deoarece potrivit art.47 alin.4 din legea nr.-, creditele bugetare pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.

La primul termen de judecat instanța a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii B pentru respectarea prevederilor art.27 alin.3 din nr.OG137/2000.

Prin întâmpinarea formulat de aceast instituție, s-a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive întrucât nu poate avea calitatea de pârât ci doar de expert în domeniul nediscriminrii pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibil înclcare a legislației în materie de nediscriminare.

Tribunalul a respins aceast excepție la termenul din data de 15.05.2008 pentru motivele reținute în conținutul încheierii de ședinț de la fila 153.

In cauz s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de ctre reclamanți.

Examinând acțiunea introductiv prin prisma înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a apreciat c este nefondat pentru urmtoarele considerente:

Reclamanții au avut calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Județene B în perioada menționat în acțiune, respectiv ianuarie 2005-ianuarie 2008 și au fost salarizați potrivit nr.OUG 160/13.10.2000, așa cum a fost modificat în decursul timpului prin nr.OG29/2002 aprobat cu modificri de Legea nr.453/2002. Astfel, prin aceast modificare, s-a stabilit în anexe c funcțiile de controlori financiari din cadrul aparatului central al Curții de Conturi precum și al Camerei de Conturi a Municipiului B beneficiaz de coeficienți de multiplicare a valorii de referinț sectorial mai mari decât controlorii financiari care funcționeaz la Camerele de Conturi Județene.

Intrucât au apreciat c aceast modalitate de salarizare a controlorilor financiari ai Camerei de Conturi a Municipiului B faț de cei de la Camerele de Conturi Județene reprezint un tratament discriminatoriu, reclamanții au sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii prin petiția nr.7501/2007.

Potrivit Hotrârii nr.391/11.03.2008 a, aspectele reclamate de controlorii financiari nu constituie acte de discriminare conform nr.OG137/2000 întrucât din analiza dispozițiilor legale ce reglementeaz activitatea categoriilor de personal indicate de petenți reiese c acestea nu se afl în situații comparabile, fcând parte din structuri diferite care desfșoar activitți diferite.

Împotriva acestei hotrâri, reclamanții au formulat contestație la Curtea de APEL GALAȚI, cauza fiind înregistrat sub nr-.

În drept, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 invocat de ctre reclamanți arat c "persoana care se consider discriminat poate formula, în fața instanței de judecat, o cerere pentru acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminatorii sau anularea situației creat prin discriminare, potrivit dreptului comun".

Îns, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 3.07.2008, general obligatorii, Curtea Constituțional a stabilit c "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Aceste decizii sunt incidente în cauz, întrucât coeficienții de multiplicare diferiți considerați de reclamanți ca reprezentând un tratament discriminatoriu au fost modificati prin Legea nr.453/2002.

Întrucât Curtea Constituțional a statuat c instanțele judectorești nu au competența de a înlocui actele normative cu putere de lege cu alte prevederi legale așa cum solicit reclamanții, respectiv de a li se acorda alte indemnizații de încadrare prevzute de Legea nr.453/2002 decât cele expres stipulate în aceeași lege pentru controlorii financiari din cadrul Camerelor de Conturi județene, tribunalul a apreciat c acțiunea introductiv este nefondat și a respins-o ca atare.

Având în vedere faptul c prin prezenta hotrâre pârâta nu a fost obligat la plata despgubirilor bnești solicitate de reclamanți și ținând cont și de condițiile stipulate în art.60 alin.1 Cod procedur civil, tribunalul a respins ca nefondat și cererea de chemare în garanție formulat de pârâta Curtea de Conturi împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, prin sentința nr. 258//2008.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare recurenții au artat c sentința a fost dat cu aplicarea greșit a legii, motiv de recurs prevzut de art.304 pct.9 pr. civ.

Deciziile Curții Constituționale la care a fcut referire instanța de fond au ca obiect acordarea unor drepturi salariale prevzute pentru alte categorii profesionale printr-un act normativ, solicitate de reclamanții din cazurile deduse judecții în temeiul acelui act normativ. În cazul reclamanților este vorba de o singur categorie profesional ce a controlorilor financiari și de un singur temei de salarizare.

Instanța nu s-a aflat în situația de a crea norme pe cale judiciar și nici de a aplica prevederile cuprinse în alte acte prevederi cuprinse în alte acte normative.

Reclamanții sunt tratați în mod diferit, fr a primi pentru munc egal, un salariu egal, întrunindu-se astfel elementele constitutive ale discriminrii, așa cum este definitiv în art.2 al.1 din OG nr.137/2000.

Examinând sentința recurat prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304 /1 pr. civ. Curtea constat c prima instanț a fcut o greșit interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o apreciere defectuoas a materialului probator administrat în cauz, pronunțând o sentinț nelegal și netemeinic, a crei reformare se impune.

Reclamanții sunt încadrați în funcțiile de controlori financiari la Curtea de Conturi a României - respectiv, ai Camerei de Conturi a județului B, funcție pentru care salarizarea este reglementat de nr.OUG 160/13.10.2000, aprobat prin legea nr. 711/2001 cu modificrile ulterioare.

Potrivit art.2 din acest act normativ, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a acestora este valoarea de referinț sectorial înmulțit cu coeficientul de multiplicare prevzut în anexa 1. Analizând cuprinsul acesteia se observ c pentru controlorii financiari cu aceeași vechime în munc, același nivele studii, aceeași clas și același grad din cadrul Camerei de conturi județene și din aparatul central al Camerei de Conturi coeficientul de multiplicare este diferit.

Prin sistemul de salarizare,se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, formelor salarizrii care determin condițiile de stabilire și acordare a salariilor. Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele,de dou principii fundamentale: cel al egalitții de tratament și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de munc.

Ca atare, principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Din moment ce reclamanții se afl într-o situație identic, cu restul personalului din celelalte structuri ale Curții de Conturi, sub aspectul prestrii aceleiași munci în mod continuu sau succesiv, al deținerii acelorași studii, vechimii, clase și grade ca și restul personalului din aparatul central, rezult c aceasta nu poate fi tratat diferit în mod discriminatoriu faț de restul personalului, prin refuzul aplicrii aceluiași coeficient de multiplicare.

Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de munc.

În concluzie, prin neaplicarea aceluiași coeficient de multiplicare, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați deoarece se afl în aceeași situație juridic și faptic ce fundamenteaz și genereaz acest coeficient și pentru controlorii din cadrul aparatului central al Curții de Conturi.

Potrivit Legii 94/1992 republicat, a Normelor de control financiar ulterior extern și de valorificare a constatrilor aprobate prin Hotrârea nr.33/2003 a Plenului Curții de Conturi, fișei postului, controlorii din cadrul Camerei de Conturi județene și cei din cadrul aparatului central ai Curții de Conturi au aceleași sarcini de serviciu, particip la aceleași proceduri de valorificare a constatrilor din actele de control /audit, sunt supuși acelorași restricții și incompatibilitți.

Conform prevederilor G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificrile și completrile ulterioare, principiile egalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrilor sunt garantate în mod special, la libera alegere a ocupației, la condiții de munc.

Potrivit art.6 alin.2 din Codul Muncii, pentru munc egal este obligatorie o remunerație egal, aspect ce se afl în contradicție cu situația de faț.

Art.23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului prevede faptul c este garantat dreptul tuturor oamenilor, fr nici o discriminare.

Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 coroborat cu art.269 Codul Muncii,dispoziții legale în baza crora acțiunea este considerat întemeiat.

Faț de cele expuse,în temeiul art. 312 .pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacat în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de ctre reclamanții, R, împotriva sentinței nr. 258 din 18.09.2008, pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul nr-.

Modific în tot sentința civil nr.258/18 septembrie 2008 Tribunalului B r ila, în sensul c admite acțiunea și oblig autoritatea pârât la calcularea și plata diferenței dintre indemnizațiile brute lunare determinate în baza valorii de referinț sectoriale și a coeficienților de multiplicare prevzuți pentru controlorii financiari ai Camerei de Conturi a Mun.B și aparatul central.

Irevocabil.

Pronunțat în ședința public de la 22 2008.

PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu

- -

Judector,

dr.- -

Judector,

- -

Grefier,

- -

Red./02.02.2009

Tehnored.//03.02.2009

Fond -

Președinte:Mariana Trofimescu
Judecători:Mariana Trofimescu, Ioan Apostu, Dorina Vasile

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 910/2008. Curtea de Apel Galati