Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 912/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 912/R/2008
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursurile formulate de către pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în nume propriu și în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva Sentinței civile nr. 360/CA din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - drepturi bănești.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.360 din 14 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița N, s-a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta membru al Sindicatului Finante SED din B N, prin președintele sindicatului, împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și Ministerul Economiei și Finanțelor B, iar în consecință pârâta de rândul 1 Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată în raport de rata inflației, până la data plății; pârâtul de rândul II a fost obligat să aloce B-N fondurile bănești necesare drepturilor salariale de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, membru al Sindicatului Finanțe SED din B-N, prin președintele sindicatului, în temeiul art. 28 al. 2 din Legea nr. 54/2003, a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B- N și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea pârâtei de rândul I la plata primei de concediu aferentă anului 2006 și obligarea pârâtului de rândul II la alocarea fondurilor bănești în vederea plății acelui drept salarial.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul la plecarea în concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, că acest drept a fost suspendat pentru anul 2006 prin Legea nr. 379/2005 de aprobare a bugetului de stat, însă suspendarea acordării dreptului a avut efect temporar încetându-și aplicabilitatea la 31 decembrie 2006, motiv pentru care la această dată cererea este îndreptățită, deoarece suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului și că o asemenea suspendare nu este perpetuă ci limitată la timpul prevăzut în legea de aprobare a bugetului.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N ( B-N) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, recunoscând existența dispozițiilor legale, (art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999), care prevăd acordarea dreptului salarial respectiv, dar invocând suspendarea acordării dreptului pentru anul 2006 prin art. 5 al. 5 din Legea bugetului de stat nr. 379/2005. A mai susținut pârâta că în aceste condiții dreptul nu poate fi acordat neexistând sumele necesare cu atât mai mult cu cât Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, interzice cheltuielile din fondurile publice care nu au la bază prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor B și-a ales sediul procesual la sediul B-N și a mandatat direcția să îl reprezinte în instanță. În baza mandatului de reprezentare primit, B-N a comunicat că menține apărările depuse în nume propriu prin întâmpinare.
Tribunalul a reținut că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, însă dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal, pentru că dacă s-ar accepta teza suspendării perpetue a dreptului subiectiv recunoscut de lege, s-ar ajunge la golirea de conținut al acestui drept, la îngrădirea nelegitimă a exercitării lui, la lipsirea de valoare a textului legal prin care acest drept a fost acordat, ceea ce - de principiu - nu poate fi admis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice B N, in nume propriu si in numele Ministerului Economiei si Finantelor solicitând admiterea recursului asa cum este formulata in scris, modificarea hotararii atacate si respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că în mod gresit instanta a apreciat ca actiunea intimatei-reclamante este intemeiata doar prin prisma faptului ca pe de o parte este functionar public si are dreptul la aceasta prima de concediu solicitata, iar pe de alta parte raportat la faptul ca dispozitiile de suspendare a acordarii primei de concediu aferenta anului 2006 avut un caracter temporar, ele incetandu-si aplicabilitatea la termenul limita prevazut de lege, astfel ca acesta suspendare a dreptului nu ar mai subsista la data formularii cererii, reiterând împrejurarea că dreptul la prima de concediu aferent anului 2006 fost suspendat in baza art.5 alin.5 din legea nr.379/2005-legea bugetului de stat pe anul 2005,astfel ca acordarea acestui drept este neaplicabila.
A mai arătat recurenta că actiunea intimatei-reclamnate este neintemeiata si prin prisma prevederilor Constitutiei Romaniei, potrivit carora masurile de protectie sociala sunt stabilite prin lege si tot prin lege, exista posibilitatea suspendarii acordarii acestora pentru o anumita perioada de timp, fara ca acest eveniment legislativ sa conduca la restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale ce decurg din statutul de salariat, și a mai invocat faptul că prin modul in care a procedat prima instanta a incalcat prevederile art.261 alin.1 pct.5 procedura civila, intrucat hotararea nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat apararile paratilor de rand 1 si 2, intr-o astfel de situatie instanta de control judiciar fiind pusa in imposibilitatea de a verifica solutia adoptata, prin prisma normelor de drept aplicabile spetei.
A mai fost invocat faptul ca dispozitiile Legii nr.500/2002 privind finantele publice cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc pe de o parte, ca nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii,iar pe de alta parte ca nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată succesiv, prin mai multe legi bugetare, ultima fiind Legea bugetului de stat nr. 379/2005.
Chiar dacă a existat această suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în nume propriu și în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva Sentinței civile nr.360 din 14 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - ---
GREFIER
-
RED./MR
14.04.08/2 EX.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon
