Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 92/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 92
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Dr Tr S, împotriva sentinței nr. 4667 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul pârât Penitenciarul Dr Tr S, lipsind intimata pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, intimații chemați în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Consilier juridic pentru recurentul pârât Penitenciarul Dr. Tr. S solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim Maximă Siguranță Dr. Tr. S, la plata primelor de concediu pe anii 2004-2005, conform art. 34 lit. F din Legea 293/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici din administrația penitenciarelor, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici, că, deși aveau dreptul la plecarea în concediu să beneficieze de prima de concediu de la intrarea în vigoare a Legii 293/2004, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent nu s-a acordat.
În cauză au formulat întâmpinare pârâții, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților întrucât exercițiul dreptului la prima de concediu prev. de art. 37 alin. 2 din OG 38/2003 este suspendat prin Legea bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, iar pârâții nu dispun de fonduri pentru acordarea acestor drepturi.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a MFP cu motivarea că potrivit dispoz. HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de MFP și în ipoteza admiterii acțiunii chematul în garanție trebuie să vireze Administrației Naționale a penitenciarelor B sumele necesare efectuării acestor plăți dar fiind faptul că instituția pârâtă este finanțată integral de la bugetul de stat.
Prin sentința nr. 4667/17 octombrie 2007 s-a admis acțiunea reclamanților, și au fost obligați pârâți să plătească reclamanților prima de vacanță aferentă anilor 2004-2005 în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, calculată de la data nașterii dreptului și până la inclusiv data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MFP și B formulată de, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Dr. Tr.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. S, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs, s-a susținut că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative prin care dispozițiile art.33 alin.2 din Legea 188/1999 referitoare la prima de concediu au fost suspendate.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. S, împotriva sentinței nr. 4667 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
12.02.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
