Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 926/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 926/R-CONT
Ședința publică din 09 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN,cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.95, împotriva sentinței nr.666/CAF din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.17,.B,.25, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, 9 octombrie 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față::
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr.90036 din data de 15.02.2008, prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 20% pe o perioadă de 3 luni, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția atacată a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni, fapta reținută în sarcina sa fiind "neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", faptă prevăzută de art.57 lit.b din Legea nr.360/2002.
Sancțiunea aplicată a fost contestată la șeful ierarhic superior, însă prin dispoziția nr. 973/14.03.2008, contestația a fost respinsă.
Dispoziția atacată este lovită de nulitate, întrucât au fost încălcate prevederile art.26 din Ordinul MAI nr.400/2004, care stabilesc imperativ că cercetarea prealabilă se va efectua de către persoanele competente, în speță acestea fiind șeful unității sau ofițerul desemnat de acesta.
Reclamantul a mai arătat că sancțiunea aplicată încalcă disp.art.59 din Legea nr.360/2002 și art.36 din Ordinul MAI nr.400/2004, întrucât nu s-a efectuat cercetarea prealabilă.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 27 din Ordinul MAI nr.400/2004, referitoare la citarea polițistului pentru aducerea la cunoștință a materialului de sesizare, art.25, întrucât ofițerul desemnat a încălcat dreptul la apărare și art.28, care dispune că ofițerul desemnat cu cercetarea disciplinară este obligat să strângă toate dovezile care pot conduce la aflarea adevărului, precum și art.29, care reglementează dreptul polițistului cercetat de a propune administrarea unor dovezi sau documente în apărare.
Au fost încălcate și disp.art.59 alin.9 din Legea nr.360/2002, cu privire la prescripția răspunderii disciplinare, iar sancțiunea dispusă este nelegală, deoarece fapta nu există, și chiar în ipoteza în care ar exista, nu este îndeplinită condiția existenței vinovăției, fiind încălcate disp.art.11 și art.12 din Ordinul MAI nr.400/2004,precum și art.55 și art.57 din Legea nr.360/2002.
Reclamantul mai susține că, sancțiunea aplicată încalcă disp.art.3 din Ordinul MAI nr.190/2004, potrivit cărora "șefii structurilor Ministerului Administrației și Internelor.răspund potrivit legii de legalitatea soluțiilor și comunicarea acestora către petenți, în termenul legal".
În dovedirea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La filele 18-22 din dosar, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.666/CAF din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. 973/90/200, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S-a dispus anularea dispoziției nr. 90036 din 15.02.2008, emisă de pârât. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispoziția ministrului MIRA, în perioada 18.04 - 08.06.2007, o comisie mixtă a efectuat o evaluare multidisciplinară a activităților IPJ V, întocmind raportul de la filele 97-100 din dosar.
S-a stabilit, prin raport, că mai mulți polițiști cu funcție de execuție, printre care și reclamantul, nu au sesizat de îndată procurorul despre infracțiunile de care au luat la cunoștință conform prevederilor art. 218 alin.2 Cod procedură penală și ale art. 1 și 2 Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și MIRA nr. 10/121/29.01.2004, în vederea atribuirii numărului unic și au încălcat prevederile art. 6 alin.3 din Ordinul MAI nr. 190/2004, în ceea ce privește obligația de primire, înregistrare și soluționare a petițiilor din ale căror verificări rezultă existența unor fapte cu caracter penal, manifestând superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea clasării directe, ca petiții.
Ca măsură organizatorică, s-a stabilit ca cercetarea prealabilă a polițiștilor enumerați mai sus, să se efectueze de IGPR.
În temeiul art. 59 din Legea nr.360/2002, și art. 20 din Ordinul MAI nr.400/2004, având în vedere Raportul Corpului de Control al MIRA nr. S/- din 14.11.2007, Inspectoratul General al Poliției Române a emis dispoziția nr. 2597/23.11.2007, prin care a fost numit ofițerul pentru efectuarea cercetării prealabile a abaterilor disciplinare reținute în sarcina unor polițiști de la Poliția Municipiului Rm.V, printre care și reclamantul ( fila 37 dosar ).
În urma efectuării cercetării prealabile, s-a întocmit Raportul de cercetare prealabilă nr. - din 25.01.2008 ( filele 32 - 35 dosar ).
În sarcina reclamantului, au fost reținute 5 situații în care prin modul de soluționare al lucrărilor înregistrate inițial la petiții, atrag răspunderea disciplinară a acestuia deoarece nu a solicitat reînregistrarea lucrărilor la penal pentru ca soluțiile adoptate să fie conform dispozițiilor în vigoare.
Pentru 3 situații s-a stabilit că a intervenit prescripția răspunderii disciplinare.
În ceea ce privește celelalte două situații și anume lucrarea înregistrată la petiții sub nr. C/-/14.02.2007, în baza rezoluției comisarului șef de poliție, cu termen 10 zile pentru efectuarea de verificări și raport cu propuneri, s-a constituit urmare a plângerii numitului, care reclama sustragerea unor bunuri din locuința sa precum și lucrarea înregistrată la petiții sub nr. C/-/06.02.2007, urmare a plângerii numitului, care reclama dispariția unui aragaz.
Pentru ambele lucrări, reclamantul a propus clasarea directă, fără ca aceastea să fie înregistrate la penal, propunere aprobată de șeful ierarhic superior.
S-a apreciat, prin raport, că reclamantul a manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiție, în condițiile în care primise termen pentru primele verificări din care au rezultat fapte cu caracter penal, obligația lui în situația nouă de care a luat la cunoștință, fiind aceea de a face demersurile ce se impuneau de reînregistrare a lucrărilor ca dosare penale și soluționarea cu propuneri corespunzătoare, prin pachetul ce-i supraveghea activitatea.
Prin urmare, s-a concluzionat că reclamantul a comis o abatere disciplinară potrivit art. 57 lit. b din legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. b din ordinul MAI nr. 400/2004.
În baza acestor dispoziții legale și a concluziilor din raportul de cercetare prealabilă, prin Dispoziția Inspectorului al IPJ V nr. 90036 din 15.02.2008 s-a dispus sancționarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni, reținându-se ca faptă "neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Motivul invocat de reclamant, potrivit căruia cercetarea prealabilă s-a efectuat de un organ necompetent a fost apreciat ca nefondat.
Potrivit art. 37 din Ordinul MAI nr. 400/29.10.2004, "sancționarea polițistului se poate face și la propunerea Corpului de Control al Ministrului, a Corpului de Control al Inspectoratelor Generale pentru structurile din subordonare sau a unităților care coordonează la nivelul aparatului control, domeniul de activitate specific funcției respective, în urma evaluării pe timpul inspecțiilor, contractelor de fond și tematice precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Actele întocmite de ofițerii care fac parte din structurile prevăzute la alin. 1, "constituie acte de cercetare prealabilă, dacă sunt întocmite cu respectarea procedurii cercetării prealabile."
Prin urmare, cercetarea prealabilă poate fi efectuată și de un organ care aparține unei structuri ierarhic superioare, cum este și cazul în speță.
În ceea ce privește viciile de procedură, instanța a reținut că nu au existat astfel de vicii, reclamantul semnând procesul verbal de prezentare a conținutului Raportului de cercetare prealabilă, fără să aibă obiecții cu privire la modul cum s-a desfășurat procedura ( fila 36 dosar ).
Din raportul de cercetare prealabilă, rezultă că cele două lucrări imputate reclamantului au fost ulterior înregistrate ca dosare penale.
Astfel, în ceea ce privește plângerea numitului ( lucrarea inițială nr. C-/06.02.2007 ), s-a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, propunere confirmată prin rezoluția procurorului din 01.08.2007, cu motivarea că din actele premergătoare a rezultat faptul că lui nu i-a fost sustras bunul pe care l-a reclamat ca fiind furat, ( fila 74 dosar ).
Aceeași soluție s-a pronunțat și în lucrarea inițială nr. C -/14.02.2007 întocmindu-se referatul de neîncepere a urmării penale în plângerea numitului, propunere confirmată prin rezoluția procurorului din 05.09.2007, urmare a retragerii plângerii prealabile ( filele 80 - 81 dosar ).
Art. 14 din Ordinul MAI nr. 400/2004, prevede că sancțiunile disciplinare se aplică luând în considerare, în principal, următoarele elemente:
a) caracterul și gravitatea faptei comise;
b) activitatea desfășurată anterior;
c) împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită;
d) cauzele și consecințele acesteia;
e) gradul de vinovăție;
f) preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei,;
g) conduita polițistului în perioada cercetării disciplinare.
Potrivit art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002, constituie abatere disciplinară neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, dacă a fost săvârșită cu vinovăție.
Instanța reține că abaterea comisă de reclamant prin propunerea de clasare directă a celor două lucrări s-a făcut fără vinovăție.
Această concluzie rezultă chiar din conținutul raportului de cercetare prealabilă prin care s-a stabilit că fapta a fost favorizată de decizia conducerii Poliției Municipiului Rm.V, ca anumite fapte de un pericol social mai mic să poate fi înregistrate la penal după ce există corectitudinea unor asemenea împrejurări în ideea că starea infracțională nu trebuie să fie încărcată.
În acest sens, este și declarația martorului ( fila 149 dosar ) și faptul că propunerile de clasare directă au fost confirmate de șeful ierarhic superior.
Instanța a mai reținut că faptele comise sunt de o gravitate redusă, fără consecințe în planul aplicării legii penale, având drept efect concret numai o eventuală denaturare a evidenței statistice.
De asemenea, împrejurările în care fapta s-a comis denotă o gravitate redusă a acesteia, care nu poate atrage o sancționare disciplinară potrivit art. 14 din Ordinul 400/2004.
Apreciind că decizia contestată este nelegală, față de dispozițiile legale enunțate mai sus, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei nr. 90036 din 15.02.2008.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 4, 3 lei, cheltuieli de judecată, conform dovezilor de la dosar.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal,a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului, pârâtul arată că, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr.90036 din 15.02.2008, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 20% pe o perioadă de 3 luni", deoarece acesta a manifestat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiții, respectiv C/-/14.02.2007 soluționată la data de 19.02.2007 și C/-/06.02.2007 soluționată la data de 08.03.2007, în care primise termen pentru primele verificări.
Recurentul - pârât susține că, potrivit legii, obligația agentului de poliție, în momentul când a luat la cunoștință de săvârșirea unor fapte penale, era de a face demersurile necesare de înregistrare a acestor lucrări, ca dosare penale și să le soluționeze cu propuneri corespunzătoare prin parchetul ce-i supraveghea activitatea; polițistul avea obligația să sesizeze deîndată procurorul despre infracțiunile de care a luat la cunoștință, conform prevederilor art.218 alin.2 din Codul d e pr.penală și ale art.1 și 2 din Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr.10/121/29.01.2004, în vederea atribuirii numărului unic, nerespectarea acestor prevederi legale, reprezentând o încălcare a art.1 din nr.338/2004, potrivit căruia dispozițiile stabilite prin ordinul comun sunt obligatorii pentru personalul MAI.
Recurentul - pârât mai arată că sancțiunea dispusă a fost legală și în mod eronat instanța de fond a anulat-o, deși din probatoriul administrat cu ocazia cercetării prealabile, a rezultat în mod cert vinovăția reclamantului. iar potrivit art.55 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, "încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz".
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Recursul formulat de pârât este fondat.
În mod greșit, prin sentința atacată, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea dispoziției nr.90036 din 15.02.2008, emisă de pârât, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 20% pe o perioadă de 3 luni", reținându-se că abaterea comisă de reclamant, prin propunerea de clasare directă a celor două lucrări s-a făcut fără vinovăție.
Prin dispoziția menționată mai sus, reclamantul Gaf ost sancționat disciplinar, întrucât a manifestat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiții, respectiv C/-/14.02.2007 soluționată la data de 19.02.2007 și C/-/06.02.2007 soluționată la data de 08.03.2007, în care primise termen pentru primele verificări. Reclamantul avea obligația ca în momentul când a luat la cunoștință de săvârșirea unor fapte penale, să facă demersurile necesare de înregistrare a acestor lucrări, ca dosare penale și să le soluționeze cu propuneri corespunzătoare prin parchetul ce-i supraveghea activitatea; și să sesizeze deîndată procurorul despre infracțiunile de care a luat la cunoștință, conform prevederilor art.218 alin.2 din Codul d e pr.penală și ale art.1 și 2 din Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr.10/121/29.01.2004, în vederea atribuirii numărului unic; nerespectând aceste prevederi legale, reclamantul a încălcat disp.art.1 din nr.338/2004, potrivit căruia dispozițiile stabilite prin ordinul comun sunt obligatorii pentru personalul MAI.
De asemenea, prima instanță a reținut greșit că "fapta reclamantului a fost favorizată de decizia conducerii Poliției Municipiului Rm.V, potrivit căreia anumite fapte de un pericol social mai mic să poată fi înregistrate la penal după ce există corectitudinea unor asemenea împrejurări, în ideea că starea infracțională nu trebuie să fie încărcată". Potrivit art.55 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz, iar în speță, sancțiunea dispusă este legală, din probele administrate în cauză, rezultând vinovăția reclamantului, răspunderea sa fiind personală, deoarece fiecare polițist răspunde de legalitatea soluțiilor propuse.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civilă să se admită recursul și să se modifice în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN,cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.95, împotriva sentinței nr.666/CAF din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.17,.B,.25, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
20.10.2009
Jud fond E
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
