Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 93/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 93/F-
Ședința publică din 11 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, domiciliată în Pitești,-, -.B,.7, jud.A împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâții.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Reclamanta arată că lasă la aprecierea instanței, excepția pusă în discuție.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 12.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să-i plătească drepturile bănești, reprezentând sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase, din salariul de bază lunar, pentru perioada septembrie 2004 - 31 decembrie 2006, actualizate la rata inflației, până la achitarea efectivă a sumelor datorate.
În motivare, reclamanta susține următoarele:
. funcția de medic de medicină generală și a lucrat în Secția de infirmerie a Penitenciarului Colibași, începând cu data de 15.08.2004.
Penitenciarul Colibași, funcționează în același perimetru cu " Penitenciarul Spital Colibași", în cadrul căruia există o secție de pneumoftiziologie.
Art.8 din nr.HG281/1993, modificat prin art.1, pct.1 litera a din nr.HG561/2000, prevede acordarea unui spor de 50% - 100% din salariul de bază, pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, printre care și TBC.
Prin Ordinul nr.945/2003, emis de Ministerul Justiției, s-a stipulat acordarea acestui spor și pentru personalul din unitățile aflate, în același perimetru cu acestea, iar în baza acestei reglementări, personalul celor două unități, a beneficiat de acest spor, începând cu data de 01.01.2004.
Acordarea acestui spor a fost suspendată, deși condițiile de muncă au rămas deosebit de periculoase, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituționale și alte acte normative referitoare la muncă și protecția socială a muncii (art.64, 75 și 76 din Legea nr.24/2000; art.41 alin.1 din Constituția României și art.39 și 156 din Codul Muncii ).
Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat adresa nr.-/11.04.2006 Penitenciarului Spital Colibași, cu privire la anularea ordinului care suspendase acordarea sporului, iar prin Ordinul nr.945/C/2003, emis de Ministerul Justiției, s-a aprobat reluarea plății acestor sporuri.
Prin întâmpinarea, formulată la data de 18.02.2008, pârâtul Ministerul Justiției - a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, menționând calitatea sa de instituție centrală.
Cu privire la fond, a susținut că neplata sporului, s-a datorat lipsei fondurilor și că art.4 din nr.945/C/2003, prevede, ca plata acestora să se facă în limita fondurilor disponibile.
La aceeași dată, a fost formulată de către același pârât și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că se impune, ca acesta să fie obligat să aloce fondurile necesare, în cazul în care, va cădea în pretenții.
Chematul în garanție, a formulat întâmpinare la data de 19.02.2008, invocând excepția de inadmisibilitate a acestei cereri, întrucât nu există temei legal și nici convenție, pentru a fi obligat, nefiind posibilă virarea creditelor bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite și utilizarea acestora pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat, se poate face numai pe baza legii.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției, s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținându-se că nu are raporturi juridice cu reclamanta, aceasta aflându-se în raportul numai cu Administrația Națională a Penitenciarelor, care are personalitate juridică.
Cu privire la fond, a susținut, că neplata sporului, s-a datorat lipsei fondurilor, având ca justificare dispozițiile Legii nr.139/1999 și că deciziile Curții Constituționale, au stabilit că drepturile salariale suplimentare, nu constituie un drept constituțional fundamental.
A mai invocat și excepția de prescripție a dreptului la acțiune, arătând că acest drept trebuie exercitat în termenul de 3 ani, de la data nașterii lui.
Prin Sentința civilă nr.92/CA/22.02.2008, Tribunalul Argeș, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținând calitatea de autorități centrale a pârâților, în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Investită cu soluționarea acțiunii, instanța a analizat probatoriul cu înscrisuri administrat și a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public cu statut special în cadrul, fiind încadrată din data de 15.08.2001 pe perioadă nedeterminată, iar în prezent îndeplinește funcția de medic specialist (4).
Prin HG nr.28/1993 modificată și completată prin HG nr.561/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.945/C/2003 - ce cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor prevăzute de art.8 lit.a), b și c), se prevede acordarea sporului TBC personalului din aceste instituții, care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare, stabilite prin Buletinele de determinare, prin expertizare a locurilor de muncă emise de A, Medicina și Buletinul de măsurări a radioelectric.
Acest drept a fost acordat până în 30.08.2004, când prin adresa nr.-/30.08.2004, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, a făcut cunoscut Penitenciarului Colibași urmare a OG nr.29/2004, că începând cu luna septembrie 2004, plata sporurilor din Anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justiției nr.945/2003 a fost sistată, acordarea lor fiind condiționată de existența resurselor financiare.
De aici, rezultă că acordarea sporului TBC, nu a fost înlăturată, ca măsură definitivă, ci, numai, temporar sistată, ca urmare a insuficienței resurselor financiare necesare acoperirii plății și a acestui spor, determinate de creșterea valorii de referință sectorială pentru personalul militar din Direcția Generală a Penitenciarelor și a unităților subordonate.
Măsura înlăturării definitive, s-a făcut prin nr.399/C/2007, după ce nu a mai fost prevăzut, începând cu 1.01.2007, nici "Spitalului" Penitenciarul Colibași.
Sporul de 50% pretins de reclamantă se întemeiază pe dispozițiile pct. 15 și anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr. 945/C al Ministerului Justiției.
În cuprinsul normei de sub lit. C se enumeră și se diferențiază categoriile de personal îndreptățite la plata sporului de 50%, reclamanta fiind beneficiar în temeiul punctului 2, care constituie o măsură de recompensă și de protecție a acelora supuși în mod evident riscului de contagiune, dată fiind funcționarea în același perimetru cu spitalul. Trebuie remarcat, faptul, că reclamantei, i s-a recunoscut acest drept, de care a beneficiat în perioada 01.01.2004 - 01.09.2004, când plata sporului a fost sistată pentru insuficiența fondurilor. . reclamantei la plata sporului de 50% rezidă și din Protocolul de colaborare dintre Spitalul Penitenciar Colibași și Penitenciarul Colibași, care atestă funcționarea în același perimetru, cum cere ordinul Ministerului Justiției. Dacă s-ar da interpretarea cerută de acest pârât, norma ar fi lipsită de eficiență juridică și ar depăși rațiunile care au condus la adoptarea acestei prevederi. Plata se face în condițiile pct. 15 din ordin, proporțional cu timpul în care a lucrat, fără a se depăși 170 de ore lunar, în program normal de lucru. Ca atare, este evidentă distincția între categoriile de personal supus riscului de contagiune și între sintagmele "timp efectiv prestat" - "timp cât a lucrat".
Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada încadrării în dispozițiile sus -menționate; drept consecință, urmând să primească sporul solicitat, bineînțeles prin raportare la specificul muncii și proporțional cu timpul cât a lucrat în funcția deținută, în același perimetru cu spitalul penitenciar, fără a se depăși timpul indicat în pct. 15 din Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului Justiției.
Nu poate fi primită motivarea justificării sistării plății sporului în conformitate cu prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, în limita resurselor financiare avute la dispoziție.
Sub acest aspect, o asemenea abordare încalcă principiile generale referitoare la protecția și securitatea muncii și normelor de tehnică legislativă, lăsând loc arbitrariului și posibilității de încălcare a drepturilor salariale ale angajaților de către angajator.
Pârâtul Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, între reclamantă și acesta, nu există raporturi directe.
are calitate de angajator.
Nu există atribuții legale care să transmită obligația de plată a drepturilor salariale în sarcina Ministerului Justiției.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se va preciza, că potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
Deci această instituție, nu are printre atribuții obligația plății, în solidar cu ceilalți pârâți, a sumelor pretinse prin acțiune, deoarece nu are calitatea de debitor față de reclamanți, care nu sunt angajații săi, raporturile juridice existând între aceștia și ceilalți pârâți.
În aceste condiții, apare ca nejustificată obligarea la plata sporului solicitat și nici la virarea fondurilor necesare achitării dreptului de mai sus. Între minister și pârâți, nu există obligații de garanție, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, care stipulează: "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
În ceea ce privește excepția de prescripție, reglementată prin art.3 din Decretul nr.167/1958, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât de la data nașterii dreptului și până la momentul formulării acțiunii, nu au trecut mai mult de 3 ani. În plus, acest termen a fost întrerupt prin ordinul de suspendare a dreptului.
Față de cele menționate, în temeiul art.1 din Legea nr.554/2004, se va admite în parte acțiunea, obligând pe pârâții să plătească reclamantei sporul de 50%, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebit de periculoase, la valoare reactualizată în funcție de rata inflației, pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006.
Respinge acțiunea față de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Pitești,-, -.B,.7, jud.A, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2.
Obligă pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor să plătească reclamantei sporul de 50%, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebit de periculoase, la valoare reactualizată în funcție de rata inflației, pentru perioada 01.09.2004 - 31.12.2006.
Respinge acțiunea față de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
Red.
/6 ex/25.06.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
