Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 933/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.933
Ședința publică din 02.10.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.337/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, A, G, C -, G, -, G, G, AUGUST, -, și pârâtul intimat Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare la care a anexat copie a nr.OUG146/20.12.2007.
Instanța, văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.337/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulata de către reclamanții, A, G, C -, G, -, G, G, AUGUST, -, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VANATOARE și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și în consecință:
A obligat pârâții să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, reprezentând c/v primelor de concediu aferente perioadei menționate pentru fiecare dintre reclamanți în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată.
A luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului având ca obiect acordarea primelor de concediu.
A obligat pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VANATOARE la acordarea către reclamanți a lemnului de foc pentru anii 2004, 2005 și 2006 în volum de 5 mc pe an.
A obligat pârâții să procedeze la solicitarea sumelor de bani ce le revin funcționarilor reclamanți și să efectueze plata sumelor cuvenite iar pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE să asigure și să repartizeze în bugetul pe anul 2008 pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VANATOARE sumele necesare acordării drepturilor salariale provenite din neacordarea primelor de concedii aferente anilor 2001-2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului Inspectoratul Teritorial Silvic și de Vânătoare
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așadar, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularului prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv a raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Apoi, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Aplicarea prevederilor art.34 al.2 din nr.188/1999, rep, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr. 743/ 2001, art.10,al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 si art.5 al.5 din Legea nr.379/2005.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001-2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării a acestui, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că disp. constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din CM, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului si libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea în cinci rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2006, motiv pentru care in temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea, urmând ca sumele să fie actualizate cu rata de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plații efective, în raport de dispozițiile art.1094 si art.1088 civil, impunându-se repararea integrala a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Tribunalul a luat act că reclamanta a renunțat la petitul 1 din cererea de chemare in judecată, care are ca obiect plata primelor de concediu.
Tribunalul a admis și capătul din cererea de chemare în judecată cu privire la obligarea la acordarea lemnului de foc pentru anii 2004, 2005 și 2006 în volum de 5 mc pe an, conform prevederile. art. 33 din OUG nr. 59/2000.
Conform art. 33 din OUG nr. 59/2000 personalul silvic de toate gradele profesionale are dreptul să primească anual, gratuit, lemn pentru încălzirea locuinței, într-o cantitate care va fi stabilită cu angajatorul. De acest drept beneficiază și personalul silvic care și-a încetat activitatea prin pensionare, cu condiția să își fi desfășurat activitatea profesională într-o unitate silvică cel puțin 15 ani.
Totodată în acord cu dispozițiile art.1 din OM nr.156/2002 conform prevederilor art. 33 și 34 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată și modificată prin Legea nr. 427/2001, se stabilește pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al unităților din subordinea acesteia dreptul de a primi gratuit lemn pentru încălzirea locuinței, în cantitate de 5 mc/an, și lemn de lucru pentru construcții, în cantitate de 10 mc, o singură dată în timpul activității, dacă îndeplinește condiția de vechime.
Astfel fiind, solicitarea reclamanților în sensul de a li se acorda lemnul de foc pentru anii 2004-2006, în volum de 5 mc pe an, conform art.33 din OUG nr.59/2000 a fost admisă și a fost obligat pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VANATOARE la acordarea lemnului de foc pentru anii 2004, 2005 si 2006 în volum de 5 mc pe an.
Tribunalul a obligat pârâții să procedeze la solicitarea sumelor de bani ce le revin funcționarilor reclamanți și să efectueze plata sumelor cuvenite iar pârâtul și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE să asigure și să repartizeze în bugetul pe anul 2008 pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VANATOARE sumele necesare acordării drepturilor salariale provenite din neacordarea primelor de concedii aferente anilor 2001-2006.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a solicitat modificarea sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece, dreptul la acțiune al reclamanților pentru acordarea primei de concediu pentru anii 2001-2003 s-a prescris. Recurentul mai arată că prima instanță nu a avut în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006, dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, au fost suspendate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 30 septembrie 2008, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare Tas olicitat respingerea recursului ca netemeinic, având în vedere că prin nr.OUG146/2007, s-a reglementat modalitatea de plată a primelor de concediu pentru perioada 2001-2006 (fila 124 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata primelor de concediu cuvenite reclamanților.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, potrivit cărora funcționarul public, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Împrejurarea că prin legile de adoptare a bugetului de stat, s-au suspendat în mod succesiv, aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale, și implicit cu pierderea dreptului, deoarece, intenția legiuitorului a fost de a amâna acordarea dreptului reclamanților la încasarea primelor de concediu pentru anii 2001-2006.
Pentru aceste considerente, motivele de recurs invocate de recurent sunt neîntemeiate, dreptul la acțiune al reclamanților nefiind prescris, iar prima instanță în mod legal a admis acțiunea reclamanților.
Având în vedere starea de fapt expusă mai sus, instanța urmează ca în conformitate cu prevederile art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul pârâtului ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.337 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./12.11.2008
Tehnored./17.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu, Cătălin
