Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 934/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.934
Ședința publică din 02.10.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.164/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Silvică Reșița, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate depune copie a contractului individual de muncă al reclamantului recurent și arată că acesta este întocmit în conformitate cu Statutul personalului silvic, aprobat de nr.OUG59/2000 care se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.164/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S respinge acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița, împotriva Deciziei nr.61/7.03.2006, de desfacere a contractului de muncă, emisă de Direcția Silvică Reșița.
Considerentele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția sunt următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.2764/2006 din data de 29.03.2006, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr.61/7.03.2006 a Direcției Silvice Reșița, de desfacere a contractului de muncă, întrucât este aplicată tardiv o sancțiune disciplinară, dar și pentru că este netemeinică și întrucât nu a săvârșit cu vinovăție vreo abatere disciplinară; reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior deciziei contestate, cu respectarea tuturor condițiilor inițiale, respectiv repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat pe perioada de timp scursă de la data emiterii deciziei contestate (7.03.2006) și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care se va soluționa contestația; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, material probator din analiza căruia instanța reține următoarele:
Reclamantul, pădurar în cadrul Ocolului Silvic, a fost titularul cantonului nr.7 "", situat în districtul II "", având în gestiune fondul forestier național arondat acestui canton, până la data de 7.03.2006.
Cu începere din data de 29.11.2005, s-a efectuat un control parțial în cantonul gestionat de către reclamant, pe o suprafață de 11,7 % din totalul întinderii cantonului 7. Inspecția nu a putut fi executată pe întreaga suprafață, datorită stratului mare de zăpadă căzut după 15 decembrie 2005, urmând ca atunci când condițiile meteo vor permite, să se parcurgă întreaga suprafață a cantonului gestionat de către reclamant.
În urma controlului parțial efectuat, s-au găsit un număr de 268 cioate ilegal tăiate și nejustificate, cu un volum de 190,6. în valoare de 13.052,65 lei, drept pentru care a fost emisă decizia de imputare nr.10/12.01.2006, decizie ce a fost contestată în instanță, făcând obiectul dosarului nr.1427/2006 al Tribunalului C-
Când condițiile din teren au permis, s-a procedat la efectuarea unui control de fond pe întreaga suprafață a cantonului gestionat de către reclamant, fiind identificați arbori tăiați ilegal în volum de 691,19. în valoare de 46.458,52 lei, pentru care s-a emis decizia de imputare nr.45/14.02.2006, de asemenea contestată în instanță.
Pârâta Direcția Silvică Reșița a procedat la efectuarea unei cercetări prealabile, reclamantul fiind convocat în fața Consiliului de disciplină, conform prevederilor contractului colectiv de muncă, anterior luării măsurii de desfacere a contractului de muncă.
La data de 7.03.2006, pârâta Direcția Silvică Reșița a emis Decizia nr.61, conform căreia, începând cu data de 7.03.2006, a fost desfăcut contractul individual de muncă al pădurarului de la Ocolul Silvic, conform art.61 (a) din Codul muncii și s-a dispus predarea cantonului pe bază de proces-verbal.
Reclamantul formulat contestație împotriva acestei decizii de desfacere a contractului de muncă, ce face obiectul prezentei cauze.
Contestația formulată de petentul s-a întemeiat pe următoarele excepții și apărări:
tardivitatea aplicării sancțiunii disciplinare, întemeiată pe dispozițiilor art.65 alin.5 al Legii nr.188/1999 și ale art.268 alin.1 Codul muncii, care prescrie un termen de decădere de 6 luni, curgând de la data săvârșirii abaterii disciplinare, în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară.
Tribunalul respinge excepția, având în vedere faptul că abaterea a constat în neglijarea repetată a îndatoririi de serviciu ce revenea petentului pădurar, de a patrula în condiții de ritmicitate și eficiență, astfel încât să nu se producă pagube, pierderi de material lemnos. Fiind o inacțiune cu caracter repetitiv și prelungită în timp, urmează ca acest termen să curgă de la data consumării ultimului act de indisciplină, care este socotit de Tribunal a fi, în fapt, acela al constatării abaterii în sine, deci anul 2005, luna decembrie. Decizia contestată fiind emisă la 7 martie 2006, rezultă că termenul a fost respectat și emiterea deciziei nu s-a făcut tardiv. Prin urmare, excepția este respinsă ca neîntemeiată.
lipsa de temeinicie a constatărilor deciziei, raportate la faptul că se pretinde că pagubele sunt anterioare preluării gestiunii de către petent, precum și că nu există vinovăție în săvârșirea abaterii disciplinare, aceasta fiind înlăturată de dificultățile asigurării unei paze eficiente de către petent, din diferite motive (întinderea mare a cantonului, accesul fizic neîngrădit al persoanelor fizice în perimetrul cantonului, acțiunea persoanelor de a sustrage material lemnos ca urmare a constrângerilor determinate de lipsa posibilităților procurării în alt fel de material lemnos strict necesar existenței oamenilor, primirea de către petent a unei gestiuni suplimentare în cursul anului 2005).
Tribunalul constată, cu privire la aceste motive de contestare, că a survenit condamnarea penală irevocabilă a petentului pentru aceleași fapte, a căror săvârșire cu vinovăție o contestă, și întrucât hotărârile penale irevocabile au autoritate de lucru judecat privind autorii, faptele comise și forma de vinovăție, Tribunalul constată înlăturate aceste apărări prin efectul Sentinței penale nr.1025/2006 a Judecătoriei Caransebeș, irevocabilă prin Decizia penală nr.40/2007 a Tribunalului C-S și Decizia penală nr.1044/R/2007 a Curții de Apel Timișoara.
nulitatea formală a deciziei contestate, întemeiată pe neconsemnarea în textul deciziei a faptelor constatate, ca și a apărărilor celui învinuit, și a motivelor pentru care ele au fost înlăturate.
Tribunalul constată, în baza procesului verbal de la filele 22-30 dosar nr.2746/C/2006, cuprinzând înscrisurile constatatoare ale desfășurării ședințelor Consiliului de Disciplină al Direcției Silvice Reșița din 23.01.2006 și 20.02.2006, că petentul prezent a declarat că va produce probele sale în instanță, neînțelegând să se apere înaintea forului disciplinar. În aceste condiții, Consiliul de disciplină nu avea ce apărări să analizeze și să înlăture motivat. În consecință, această nulitate nu operează în speță.
Cât privește descrierea faptei, este evident din cuprinsul deciziei contestate, că petentului i se impută pagubele constatate, conform dispozițiilor art.59 lit.e din Contractul colectiv de muncă (fila 40 dosar fond) și este certă cunoașterea faptei imputate de către contestatorul, dată fiind trimiterea din decizia contestată la "Adresa T nr.2525/29.12.2005." din care rezultă pagube nejustificate de titularul cantonului, mai mari de 15. material lemnos (fila 5 dosar). Deci, nu va opera nici nulitatea absolută dedusă din nedescrierea în cuprinsul deciziei, a faptei imputate.
De altfel, de la data pronunțării sentinței penale irevocabile de condamnare a petentului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, operează dispozițiile art.841lit.f ale Legii nr.188/1999, și tot de la acea dată raporturile de serviciu ale petentului contestator cu intimata încetează de drept.
De la acea dată, decizia contestată nu mai produce nici un efect, iar instanțele sunt obligate să constate că reluarea raporturilor de serviciu ale petentului cu intimata sunt excluse, fiind contrare dispozițiilor imperative ale Legii nr.188/1999, articolul citat.
În orice caz, Tribunalul constată că decizia contestată a fost temeinică și legală, pentru motivele expuse, și urmează a fi considerată producătoare de efecte juridice până la acest moment.
În consecință, în baza considerentelor expuse, a Legii nr.188/1999 și a art.263 Codul muncii, Tribunalul respinge contestația împotriva Deciziei nr.61/2006 a Direcției Silvice Reșița, ca nefondată.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către reclamant, cerând, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7, 8, 9 și 3041Cod procedură civilă modificarea acesteia și în fond admiterea acțiunii, aducându-i sentinței criticile ce urmează:
- instanța nu a lămurit dacă este sau nu funcționar public, fapt ce atrage competența instanței de contencios sau a completelor specializate în conflicte de muncă, în această ultimă ipoteză fiind greșită motivarea în drept pe dispozițiile Legii 188/1999;
- sancțiunea disciplinară este aplicată în depășirea termenului de 6 luni, în raport de împrejurarea că urmele de tăieri provin din tăieri mult anterioare datei la care a preluat cantonul, constatare consemnată și de către inspectorii Astfel, sancțiunea aplicată în data de 07.03.2006 încalcă prevederile art.65 alin.5 din Legea 188/1999 dacă funcția sa este asimilată unei funcții publice sau art.268 alin.1 din Codul muncii, dacă se apreciază contrariul.
În fapt, susține că nu a neglijat îndatoririle de serviciu, așa cum a motivat și în fața primei instanțe, iar controalele anterioare, în număr de cinci, nu i-au reținut existența cioatelor vechi, fiind găsiți arbori tăiați ilegal în valoare de cel mult un milion lei (ROL). Totodată, în raportul de expertiză întocmit de ing. se consemnează că " identificate și inventariate în noiembrie 2005 - ianuarie 2006, în număr de 1625, au existat în teren și la datele la care s-au făcut cele 6 inspecții de fond în perioada 2003- 2005"
- în decizia contestată nu sunt expuse faptele ce constituie abatere disciplinară și nu sunt combătute apărările sale; contrar reținerilor instanței, cu ocazia ședinței Consiliului de disciplină din 23.01.2006, s-a apărat printr-un memoriu depus în care a redat toate motivele ce au condus la existența cioatelor găsite de inspecție și de care instanța nu a făcut vorbire în hotărâre;
- dacă în actul contestat nu a fost descrisă fapta, sunt încălcate prevederile art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii iar sancțiunea este nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă;
- sub un ultim aspect, arată recurentul că instanța nu era competentă material să soluționeze cauza, prin urmare, nici să motiveze soluția pe reglementările din Statutul funcționarilor publici și apoi, contestația argumentată trebuia admisă ca fiind temeinică și dacă, ulterior intimata ar fi dorit să dea eficiență dispozițiilor art.98 lit.f (nu 841lit.f, cum motivează instanța redând numerotarea textului legal dinaintea republicării), ar fi avut posibilitatea emiterii unei noi decizii, cu acest temei juridic, față de care și drepturile bănești cuvenite ar fi încetat doar de la acea dată.
Mai relevă recurentul că dispozițiile privind încetarea de drept a raporturilor de serviciu fac trimitere la infracțiunile prevăzute de art.54 lit.h din Legea 188/1999, ultima teză exceptând situațiile în care a intervenit reabilitarea, or, el fiind condamnat la 300 lei amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, sunt șanse ca reabilitarea să intervină chiar înainte de soluționarea recursului, așa încât acest argument al instanței de fond să nu mai aibă susținere.
Curtea, analizând recursul susredat, prin prisma motivării aduse de recurent și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă constată că criticile pe care le formulează la adresa sentinței sunt nefondate, drept pentru care recursul este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă probațiunii din speță, căreia i-au fost aplicate reglementările incidente din legislația muncii și privind funcționarii publici.
Raporturile de muncă stabilite între părți se supun în principal reglementărilor speciale din nr.OUG59/2000 privind Statutul personalului silvic, în cuprinsul căreia se fac trimiteri la dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care ordonanța nu dispune altfel și care, la rândul său se completează, tot astfel, cu prevederile Codului muncii.
Astfel, personalul silvic este asimilat funcționarilor publici, ceea ce atrage competența contenciosului administrativ în soluționarea cererilor de natura celei în discuție, așa cum s-a apreciat și s-a redat în speță.
Instanța a respins motivat excepția tardivității emiterii deciziei contestate, fiind evident că de la data săvârșirii faptelor, conform actelor de control (urmate de emiterea deciziilor de imputare nr.10/12.01.2006 și nr.45/14.02.2006), până la aplicarea sancțiunii, la data de 7.03.2006, nu a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art.65 aliniat 5 din Legea 188/1999, în forma legii de la acea dată, fiind fără relevanță aspectul reținut de inspectori că mare parte din acei arbori tăiați nemarcați au o vechime de 1-2 ani, din moment ce inspecția găsește, începând cu 29.11.2005 un număr de 268 cioate ilegal tăiate și nejustificate cu un volum de 190 metri cubi și apoi un volum de 691. iar în conformitate cu art.59 lit.e din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, s-a stabilit că dacă salariatul înregistrează pagube mai mari de 15. material lemnos imputabil, la o inspecție, sau mai mari de 30. imputabili pe an, angajatorul poate proceda la desfacerea contractului de muncă.
Decizia nr.61/7.03.2006 prin care se dispune desfacerea contractului de muncă al recurentului reclamant a respectat prevederile art.66 și următoarele din Legea nr.188/1999, sancțiunea fiind aplicată la propunerea comisiei de disciplină după cercetarea prealabilă în cursul căreia recurentul a fost audiat și a răspuns că paguba constatată ar fi fost cauzată anterior anului 2003 din toamna căruia a preluat cantonul în cauză, că în respectivul canton există multe drumuri de acces fiind mult dispersat și că va solicita efectuarea unei expertize pentru a-și dovedi nevinovăția.
De menționat că, cu ocazia cercetării prealabile au fost audiați responsabilul cu activitatea de pază la ocol, fostul șef district la ocol și fostul șef al ocolului silvic, având funcțiile menționate în perioada anilor 2004-2005, care declară că în această perioadă pădurarul în cauză nu a depus nici un raport referitor la vechi și la actele de control anterioare semnate fără obiecțiuni.
prejudiciului pentru care recurentul a fost sancționat disciplinar a constituit motivul cercetării penale pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzut de art.249 Cod penal, finalizată cu condamnarea sa prin sentința penală nr.1025/18.12.2006, definitivă prin decizia penală nr.1044 din 15.10.2007, dosar nr.2142/2006 al Curții de Apel Timișoara, la o amendă penală a cărei executare a fost suspendată condiționat, iar privind latura civilă a cauzei s-au admis în parte pretențiile Direcției Silvice Reșița - intimata din prezentul dosar, cu obligarea inculpatului la despăgubiri în valoare de 14.840 RON.
Valoarea prejudiciului susmenționat a fost stabilită ca urmare a administrării probei cu expertiza de specialitate, depusă și în prezentul dosar.
Expertiza reține creșterea gradului de risc la tăierile ilegale de arbori și la sustragerile ilegale de arbori și din cantonul gestionat de recurent și concluzionează că s-au identificat și inventariat un număr de arbori mai mic, dar al căror volum depășește totuși maximul admis prin contractul colectiv de muncă, de aceea se apreciază că este întemeiată sancțiunea aplicată în speță.
Fapta reținută în decizia contestată este descrisă și prin trimitere la actele întocmite de persoanele competente, necontravenindu-se astfel prevederilor art.268 din Codul muncii.
În fine, legislația muncii permite cumulul sancțiunilor în măsura în care acestea sunt aplicate corespunzător faptelor săvârșite, ca în speță.
Așa fiind, în baza considerentelor redate și potrivit cu prevederile art.312 aliniat 1 Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.164/15.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./02.12.2008
Tehnored./03.12.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu, Cătălin
