Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 937/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 937/
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B, cu sediul în B, nr.1, jud. B, împotriva sentinței nr.25 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2009, fiind consemnate de către grefierul de ședință în încheierea din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15octombrie 2009, 22 octombrie 2009 și respectiv 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 25 /2009 a Tribunalului Brăilas - respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria B în contradictoriu cu pârâta Poliția Comunitară B având ca obiect indemnizația de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că nu există temei legal pentru acordarea sporului solicitat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 pr. civ. Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr.63/2003 fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
În drept, potrivit art.157 al.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
Pct.31.1. din ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,
Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.
Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.
Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.
În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.
Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată.
În temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
CURTEA
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B, cu sediul în B, nr.1, jud. B, împotriva sentinței nr.25 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr. 25/2009 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta la plata către fiecare reclamant a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna noiembrie 2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație din ziua plății. Dispune înscrierea acestui drept în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Obligă pârâta la 4650 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./11.12.2009
Tehnored./2ex./16.12.2009
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de respingere a recursului, și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică
Actele normative la care se referă reclamantul nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
