Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 94/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 94
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Autoritatea De Sănătate Publică M, împotriva sentinței nr. 4720 din data de 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Ministerul Sănătății și Autoritatea De Sănătate Publică M, intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal, că au fost depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a referit că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea formulată de reclamanta și înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr- a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Autoritatea De Sănătate Publică M, să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând prime de concediu pe anii 2001-2005, în sumă actualizată cu indicele ratei de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii a arătat că, deși legal avea dreptul la plecarea în concediu să beneficieze de prima de concediu, pârâții au refuzat acordarea acestui drept salarial, motivând că prin legile bugetare anuale a fost suspendată acordarea primei de concediu, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, din cei 5 ani pentru care a solicitat acordarea acestor drepturi salariale.
A susținut reclamanta că potrivit art. 64 alin. 2 din Legea 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
În apărare, pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat în baza dispozițiilor art. 115-119, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 4720 din 24 octombrie 2007, a respins excepțiile de inadmisibilitate a cererii și de lipsă a calității procesuale pasive, invocate de pârâta Ministerul Sănătății Publice, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să plătească acesteia prima de concediu de odihnă pentru perioada 17.07.2004-31.12.2004, iar pentru anul 2005 proporțional cu timpul efectiv lucrat, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a respins cererea de acordare a acelorași drepturi pentru anul 2001- 2004, ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Ministerul Sănătății Publice, s-a reținut că este ordonator principal de credite și în această calitate, potrivit disp. OG 22/2002 are obligația să ia toate măsurile legale pentru a asigura plata drepturilor salariale restante la care au fost obligați către personalul ministerului sau din structurile subordonate acestuia.
Referitor la excepția lipsei de obiect a acțiunii, s-a reținut ca fiind neîntemeiată, deoarece numai plata primei CO a fost suspendată prin legea bugetară anuală a fiecărui an, însă dreptul la această primă nu a fost anulat și nici obligația nu a fost stinsă prin acordarea de angajator a acestei prime.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv, și ca urmare dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Autoritatea de Sănătate Publică M și Ministerul Sănătății Publice, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs, recurenta Autoritatea de Sănătate Publică M, arătând că prima instanță a pronunțat soluție fără a lua în considerare prevederile art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 7 din Legea nr.511/2004 conform cărora aplicarea dispozițiilor referitoare la primele de concediu a fost suspendată și fără a avea în vedere imposibilitatea acordării unor drepturi pentru care nu s-au prevăzut fondurile necesare în Legea nr. 379/2005 privind bugetul pe anul 2006
Recurenta Ministerul Sănătății Publice a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond arătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.9 alin. 7 din Legea 507/2003 și dispozițiile art.8 alin.7 din Legea 511/2004, în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004 și respectiv 31 decembrie 2005, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, suspendarea drepturilor pretinse fiind menținută de Legea bugetului pe anul 2006, nr.379/2005.
A mai susținut, că prevederilor art.41 din Constituție care consacră dreptul la concediul de odihnă nu sunt încălcate, întrucât neacordarea primei de concediu nu aduce atingere acestui drept, prima constituind un beneficiu în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin.1 din OG 38/2003.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Sănătății Publice, Curtea reține că în mod corect instanța de fond respins această excepție, în considerarea calității Ministerului Sănătății Publice, de ordonator principal de credite, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtei și persoana ce urmează a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și neîncălcarea art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar.
Legea bugetară a suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu a abrogat aceste drepturi, nu le-a desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Autoritatea De Sănătate Publică M, împotriva sentinței nr. 4720 din data de 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
13.01.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
