Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 942/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 942/R/CA/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de către reclamanta - împotriva deciziei nr.275/10.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 10.09.2008, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.09.2008, încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare
Prin contestația în anulare formulată la această instanță în dosar nr- contestatoarea - a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei 275/10 03 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- și în urma rejudecării recursului să se pronunțe o soluție de admitere a recursului formulat împotriva sentinței nr. 1790/CA din 31 10 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și pe cale de consecință să fie admisă acțiunea în contencios administrativ.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare arată prin decizia nr. 275/CA/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea în contencios administrativ.
Instanța de recurs a admis excepția prescripției dreptului la acțiune raportându-se la termenul de 1 an prevăzut de art.5 alin.ultim din legea contenciosului administrativ, termen calculat de la data emiterii adresei nr. 1299/15 07 2003 prin care s-a adus la cunoștință contestatoarei conținutul deciziei colective nr. 250/15 07 2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Hotărârea dată în recurs poate fi retractată și dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale. În speță, greșeala materială constă în neobservarea, de către instanța de recurs, a adresei nr. 1299/15 07 2003 în sensul că aceasta nu poartă o dată certă de la care se putea calcula termenul de 1 an.
Mai arată contestatoarea că, în speță eroarea este substanțială și constă în ignorarea unor împrejurări esențiale, determinate pentru soluția dată prin decizie, în sensul că dacă nu săvârșea această eroare, instanța nu ar fi pronunțat hotărârea dată, respectiv nu ar fi refuzat să supună controlului judiciar legalitatea unei decizii colective emisă de o autoritate administrativă.
Instanța de recurs în mod greșit a reținut că dovadă a comunicării conținutului deciziei colective nr. 250/15 07 2003-adresa nr.1299/15 07 2003 Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului
Se mai arată că adresa nr. 1299/15 07 2003 intitulată de către instituția publică comunicare nu are dată certă pentru ca instanța de recurs să fi putu avea posibilitatea să calculeze vreun termen.
Numărul 1299 reprezintă numărul de marcă al funcționarului public și data de 15 07 2003 este o simplă coincidență cu data emiterii deciziei colective nr. 250/15 07 2003.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H nu poate dovedi că acest număr este un număr de înregistrare în registratura insitutției (cum ar fi fost normal). Numărul 1299 este numărul contestatoarei de marcă, așa cum și celelalte comunicări către funcționarii publici poartă doar numărul de marcă al acestora, fapt dovedit și prin anexele depuse, respectiv comunicări și alte acte întocmite de Biroul de Resurse Umane.
Instanța de recurs a reținut corect că adresa poartă semnătura contestatoarei, însă nu a fost datată luarea la cunoștință, ceea ce dovedește că nu este la o dată certă a luării la cunoștință pentru a putea curge vreun termen și ca prin această adresă nu i-a fost comunicată decizia colectivă în materialitatea ei,
Mai mult decât atât, se mai arată de contestatoare că, instanța consideră în mod greșit că decizia colectivă este un act administrativ individual pentru simplul fapt că are o anexă privind reîncadrarea fiecărui funcționar.
S-a mai reținut de către instanța de recurs că prin adresa nr.1299/15 07 2003 contestatoarea a luat la cunoștință despre conținutul deciziei colective prin care i s-a vătămat un drept și avea la dispoziție termenul de 1 an prevăzut de art.5 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990, reținând greșit această excepție, deoarece legea nr.29/1990 nu era aplicabilă litigiilor privind drepturile funcționarilor publici, fiind litigii de muncă, soluționare de instanțele de litigii de muncă prin aplicarea Legii nr.188/1999 completată cu dispozițiile Codului muncii și nu a legii contenciosului administrativ.
Contestatoarea susține prin motivele contestației că, prin plângerea prealabilă a solicitat comunicarea actului administrativ individual privind reîncadrarea sa, însă instituția nu a comunicat acest act.
În cursul soluționării litigiului, contestatoarea a solicitat încă o dată instituției pârâte actul administrativ individual prin care a fost reîncadrată conform legii nr.188/1999 și a Ordinului nr. 218/2003 și din răspunsul acesteia, reiese că acest act administrativ individual nu există. Prin urmare, pârâta nu i-a comunicat decizia individuală din care să rezulte reîncadrarea sa, iar decizia 250/2003 este decizie colectivă (a tuturor funcționarilor publici din cadrul H) care nu echivalează cu o decizie individuală și mai mult anexă la decizia colectivă privind reîncadrarea sa este ulterioară adresei nr. 1299/15 07 2003 la care s-a raportat instanța de recurs.
În speță, fiind vorba de reîncadrare a unor funcționari publici, numiți în funcție, pârâta trebuia să procedeze la emiterea de decizii individuale, cu atât mai mult cu cât această decizie urma să facă parte, în mod obligatoriu, din dosarul profesional individual care reflectă întreaga carieră a funcționarului public, dar și modul de aplicare a legislației în domeniu, fiecărui funcționar public.
Prin instituirea de către instanța de recurs a termenului de 1 an prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990, de altfel neaplicabil în anul 2003 litigiilor privind drepturile funcționarilor publici, instanța nu a făcut altceva decât să aducă atingere dreptului la un proces echitabil în sensul că i-a fost îngrădit accesul la acțiunea în constatarea nulității actului administrativ-decizia colectivă, datorită împlinirii termenului de prescripție.
Se mai susține de contestatoare că a respectat termenul de prescripție a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ care este de 6 luni, aplicabil cererii principale a acțiunii în contencios administrativ și prin care a solicitat în termen rectificarea deciziei colective nr.250/15 07 2003 sau emiterea unei decizii de încadrare începând cu data de 15 07 2003.
În situația în care dreptul principal la acțiunea în anularea actului administrativ nu este prescris, acțiunea fiind formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atunci nici dreptul la acțiune privind repararea prejudiciului material sau moral nu este stins prin prescripție, acest drept la despăgubiri fiind condiționat de ilegalitatea actului administrativ.
În speță, dacă pârâta autoritatea sesizată nu a invocat tardivitatea reclamației soluționând-o în fond, înseamnă că nu se mai putea prevala de o sancțiune, deoarece a renunțat implicit la beneficiul ei, astfel încât nici instanța de fond și nici cea de recurs nu putea să respingă acțiunea în contencios administrativ pe acest motiv, chiar dacă pârâta s-a prevalat în apărarea sa de acest lucru.
Atât anterior cât și ulterior pronunțării soluției de respingere ca prescrisă a acțiunii în contencios administrativ, Curtea de APEL ALBA IULIAa pronunțat o soluție de admitere în spețe similare ale consilierilor juridici și auditorilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A unde nu s-a reținut că operează termenul de prescripție de 1 an conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 cu toate că și aceste acțiuni au fost formulate după expirarea acestui termen, ceea ce conduce la faptul că nu este o practică unitară, fiind discriminată față de ceilalți consilieri juridic care au obținut repararea prejudiciului.
Analizând contestația în anulare sub aspectul motivelor arătate se consideră că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică de consilier juridic superior A/I/I cu toate consecințele care decurg dintr-o asemenea reîncadrare respectiv rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă precum și plata drepturilor salariale corespunzătoare noii reîncadrări, începând cu data la care ar fi trebuit realizată această reîncadrare și până la momentul plății efective, actualizată cu indicele de inflație.
Instanța de fond a pronunțat o soluție de admitere în parte acțiunii, acordând drepturile solicitate de la data la care a fost introdusă acțiunea iar nu de la data la care a fost emisă decizia contestată de către reclamantă, respectiv 15 07 2003.
Împotriva sentinței nr.1790/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în calitatea sa de instanță de fond învestită cu soluționarea cauzei, a fost declarat recurs atât de către reclamantă cât și de către instituția pârâtă.
În motivarea recursului său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Haî nvederat faptul că în fața instanței de fond a fost invocată prescrpția dreptului la acțiune, excepție peremptorie și absolută asupra căreia Tribunalul Hunedoara nu s-a pronunțat.
Având în vedere acest aspect care a și fost argumentat în mod temeinic de către instituția publică, Curtea de APEL ALBA IULIA a constatat că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune și, pe cale de consecință a pronunțat Decizia nr. 275/2007 prin care a dispus modificarea sentinței Tribunalului Hunedoara în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca prescrisă.
Astfel, în doctrina și jurisprudență s-a apreciat constant faptul că eroarea materială despre care se face vorbire la art. 318 Cod procedură civilă trebuie să privească o problemă de procedură, trebuie să fie evidentă și trebuie să aibă legătură cu aspectele formale ale judecății. Și aceasta deoarece atunci când pe calea contestației în anulare se invocă greșeli de judecată sub pretextul săvârșirii unor greșeli materiale, calea de atac a contestației în anulare se transformă în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare dispozițiilor legale.
Dispozițiile art.318 Cod procedură civilă se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, ori alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Așa zisa greșeală materială pe care o invocă contestatoarea nu face parte din categoria celor circumscrise textului de lege și ca atare, contestația în anulare apare ca neîntemeiată.
Contestatoarea consideră drept greșeală materială săvârșită de către instanța de recurs, faptul că acesta nu a examinat adresa de comunicare nr. 1299/15 07 2003 despre care se susține de către contestatoare că nu ar avea valoarea unei comunicări întrucât nu poartă o dată certă.
Aceste susțineri ale contestatoarei sunt de natură a determina instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare la o reexaminare a probei cu înscrisuri, aspect care, așa cum s-a arătat mai sus, nu se circumscrie înțelesului pe care legiuitorul l-a acordat "greșeli materiale" despre care se face vorbire la art. 318 Cod procedură civilă.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța va respinge contestația în anulare formulată de reclamanta -.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către reclamanta -, împotriva deciziei nr.275/10.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12. 09. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IC
Dact./ex.2/30 10 2008
Jud.fond.
Jud.recurs, -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
