Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 943/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.943
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 417/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se contată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în 2 exemplare.
Se constată că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinarea formulată de pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. civilă.
Nemaifiind formulate cereri, se constată cauza în stare de judecată și Curtea o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 11 decembrie 2008 reclamantul chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
La data de 23 dec.2008 reclamantul a precizat că solicită acordarea drepturilor invocate începând cu 01.04.2004 la zi.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această dată nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamantul consideră că este îndreptățit la plata lor, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin înscrisul depus la data de 17 februarie 2009 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii, arătând că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul, de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Legea nr. 188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. c) și d) face referire la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar nu prevede nici un procent pentru aceste două suplimente, fiind evident, prin comparație cu celelalte sporuri prevăzute care au fost cuantificate, că neexistând nici o prevedere legală care să prevadă cuantumul acestora și modul de calcul, că nu pot fi acordate de nici o instituție publică și nici de instanță, nefiind prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr. 417/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% lunar, din salariul de bază precum și pentru obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publice se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege sau printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, în cazul promovării unei hotărâri date în promovarea executării legilor și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui ea pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamantul solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamant, instanța de fond a respins acțiunea, ca fiind lipsita de temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul recurent arată că succesiunea in timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci sa se retina ca dreptul la plata celor doua suplimente a fost introdus prin art.29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 si a produs efecte de la data de 01.01.2004, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturată existenta pentru anii 2004-2007. Este neîndoielnic ca prin art.29 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 4 elemente enumerate limitativ iar reclamantul are un drept subiectiv recunoscut si ocrotit de aceasta lege.
Astfel, pentru ca un drept sa nu devină doar o obligație lipsita de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitima a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat in perioada 2004-31.12.2006, pentru ca exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscuta sa devină lipsit de orice valoare.
Reclamantul arată că este evident si de necontestat faptul ca legiuitorul prin norma legala pe care ne-am întemeiat cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil ca ceea ce legea a reglementat este corect si obligatoriu a fi respectat si de către angajator, acesta având obligația legala de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamantul arată că potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si al Libertăților Fundamentale, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului". iar dreptul său la suplimentele salariale reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanța si prin urmare, un bun in sens art.l din Protocolul adițional la convenția menționata,
Dreptul subiectiv al reclamantului este recunoscut de legiuitor printr-o norma legala dincolo de competenta constatatoare a instanței de judecata, si ca atare reclamantul are dreptul la aceste stimulente salariale reglementate in art.29 din Legea nr. 188/1999 alături de celelalte sporuri si drepturi salariale.
Se mai arată că având in vedere prevederile art.93 din Legea nr. 188/1999 republicata potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz in măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice si prevederile art.161 alin.4, art.292 alin.l si art.295 alin.2 din Legea nr.53/2002 Codul Muncii si art.1082 Cod Civil, reclamantul arată că este îndreptățit la daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale in perioada scursa de la nașterea dreptului pana la data plații efective.
În drept, recurentul a invocat disp. Art. 304 pct. 7, art. 299-303. pr. Civilă.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și în reprezentarea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea Sentinței civile nr. 417/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În motivarea întâmpinări pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T arată că la art.31 alin.1 litera c) si d) se face referire la suplimentul postului si respectiv la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar nu se prevede nici un procent pentru aceste doua suplimente, astfel este evident faptul ca prevederile art.31 alin. 1 litera c) si d) sunt inaplicabile atât timp cat nu se prevede ce valoare au suplimentul postului respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Celelalte elemente ale salariului prevăzute de art.31 alin.1 litera a) si b) sunt aplicabile deoarece salariile de baza ale funcționarilor publici sunt reglementate prin lege speciala, fiind prevăzute expres pentru fiecare funcție publica in parte, iar sporul de vechime este de asemenea expres prevăzut de lege pentru funcționarii publici, in art. 11 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, pentru toate acestea existând un procent sau un cuantum în care se acordă prevăzute de lege.
In ceea ce privește insa suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu exista nici o prevedere legala care sa prevadă cuantumul acestora si nici modul de calcul, fiind evident astfel ca aceste doua suplimente nu pot fi acordate de nici o instituție publica si nici de instanța, cuantumul lor nefiind stabilit de lege.
Pârâta intimată arată că deși reclamantul solicita acordarea acestor suplimente in cuantum de 25% (precizând pentru suplimentul postului ca este vorba de 25% din salariul de baza), este clar ca aceste procente sunt pur si simplu stabilite de reclamant arbitrar, deoarece nici o prevedere legala nu le stabilește, astfel că solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea dispozițiilor sentinței recurate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele să achite acestuia suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu luna aprilie 2004 și până la 18.06.2009, în formă actualizată la data plății efective.
Totodată Curtea a obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, respingând în rest acțiunea reclamantului, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că recurentul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a formulat acțiunea întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurentul cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurenții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurentului de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art. 41 din OG nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art. 29 lit. c și d, în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr. 188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din OG nr. 6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Însă nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe recurenții la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurent se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurent, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamantul nu a precizat temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 417/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T și
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâtele să achite acestuia suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu luna aprilie 2004 și până azi 18.06.2009, în formă actualizată la data plății efective.
Obligă pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător: G
Red.B/06.07.2009
Tehnored. / 10.07.2009/2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
