Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 948/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 948
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, A, și în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin Direcția Generală Juridică B, Direcția Politiei de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 174/CA/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, pentru pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată Direcția Politiei de Frontieră
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamanților recurenți.
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamanților recurenți.
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamanților recurenți.
Avocatul reclamanților recurenți și reprezentantul pârâților intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T arară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursurilor reclamanților recurenți, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar practică judiciară constând în decizia civilă nr. 1399/11.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Reprezentantul pârâților intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea recursului reclamanților recurenți și menținerea c temeinică și legală a sentinței atacate. Mai solicită scoaterea din cauză a pârâtei intimate Direcția Politiei de Frontieră T, întrucât această instituție a fost desființată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea inregistrata la Tribunalul Timiș sub nr 8397/30/10.10.2008 reclamanții, A, au solicitat,in contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE REPREZENTAT PRIN DIRECTIA GENERALA JURIDICA B, DIRECTIA POLITIEI DE FRONTIERĂ T, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T,obligarea acestora la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de baza lunar cuvenit lucrătorilor Politiei Judiciare, pe perioada 01.09.2002 pana la data introducerii acțiunii,perioada ce va fi actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei si pana la data efectuării plații; anularea situației create prin discriminare si obligarea paratelor sa efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare in evidentele privind salarizarea reclamanților, in sensul acordării sporului de 30 % din salariul lunar de baza pentru aceeași perioada aferenta.
Prin sentința civila nr. 174/1.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamanților.
In motivarea acțiunii se arata ca analizând cu precădere excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parați prin raportare la perioada 1.09.2002-10.10.2005 conform disp.art.137 al.1 proc.civ. care obliga instanța a se pronunța mai intui asupra excepțiilor de procedura ce fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, instanța a constatat ca in conformitate cu art 1 al.1 din Decret 167/58 privind prescripția extinctiva, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Se arata ca termenul general de prescripție este de 3 ani iar disp.art. 3 din Decretul nr 167/58 se coroboreaza cu prev art 47 din OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor care arata ca drepturile neachitate polițiștilor si nereclamate in termen de 3 ani de la data cand trebuiau platite se prescriu.
Pentru aceste considerente de drept instanța a apreciat ca fiind prescrisa cererea reclamanților privind acordarea drepturilor banesti pe perioada 1.09.2002-10.10.2005.
Se menționează ca referitor la perioada 10.10.2005 pana in prezent pretenția reclamanților privind acordarea sporului de 30 % din salariul de baza lunar cuvenit lucrătorilor Politiei Judiciare a respins-o ca neîntemeiata intrucat cererea de chemare in judecata este motivata in principal pe disp.art.27 din OUG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, care permit oricărei persoane ce se considera discriminata sa se adreseze instanței de judecata pentru acordarea de despăgubiri si anularea situației create prin discriminare.
Se învederează ca situația de fata presupune existenta a doua categorii de polițiști dintre care doar una beneficiază de sporul de 30 % din salariul de baza dar aceasta pentru ca îndeplinesc o condiție esențiala ( care nu se regăsește in persoana reclamanților ) si anume aceea de a fi detașați in cadrul departamentului Național Anticorupție. Se arata ca diferențierea de tratament aplicata polițiștilor detașați la DNA a avut la baza mai multe criterii obiective si anume: acela al detașării acestora la o instituție ce nu face parte din structura MIRA, complexitatea activității desfășurate in instituția respectiva, responsabilitate diferita si pregătirea profesionala specializata.
Se menționează ca in condițiile in care reclamanții nu au fost detașați in cadrul DNA pentru a beneficia de prev OUG 43/2002, salarizarea acestora nu se poate realiza decât potrivit legii salarizării polițiștilor respectiv OG 38/2003,act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către reclamanți care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii.
In motivarea recursului se arata ca hotărârea pronunțată este lipsită de temeiul legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței de fond obligarea pârâtelor la acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar cuvenit lucrătorilor Poliției Judiciare, cerere care din motive netemeinice și nelegale a fost respinsă de instanța de fond.
In fapt se arată că reclamanții, sunt polițiști judiciariști desfășurând activități pentru combaterea criminalității transfrontaliere, activități echivalente cu cele desfășurate de polițiștii judiciariști detașați în cadrul DNA, riscurile profesionale la care sunt expuși fiind aceleași.
In conformitate cu prevederile art. 28 din OUG 43/2002, cu modificările ulterioare, ofițerii de poliție detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, drept acordat și pentru procurorii DNA și judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, drept salarial care reclamanților nu le-a fost acordat, fapt pe care îl consideră discriminatoriu.
Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % doar anumitor ofițeri de poliție judiciară, conțin prevederi discriminatorii, ceea ce contravine prevederilor nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Referirile din acest text legal la "prevederile" care dezavantajează anumite persoane impune concluzia că această reglementare vizează inclusiv prevederile legale.
În acest sens art. 3 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, stabilește că: - "dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private", apreciind, având în vedere aceste dispoziții legale este supusă acelorași condiții ca și discriminările produse prin alte acte sau fapte.
Reclamanții apreciază că orice diferență de salarizare supusă prin lege unor categorii de funcționari publici trebuie să fie justificată obiectiv de un scop legitim și să fie adecvată și necesară atingerii scopului legitim.
Sarcina dovedirii scopului obiectiv și caracterului adecvat și necesar al diferenței de tratament revine instituției emitente a actului respectiv sau instituțiilor care aplică efectiv tratamentul diferențiat în condițiile în care acest tratament se aplică față de reclamanți
Constatând că pârâtele nu au dovedit existența scopului obiectiv și caracterul adecvat și necesar al diferențierii de salarizare, reclamanții apreciază caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale care consacră această diferențiere.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte, reclamanți consideră că actele și faptele discriminatorii nu se încadrează într-un anumit termen de prescripție, repararea lor fiind obligatorie pentru perioada în care acestea au subzistat.
Legal citat, intimatul MIRA formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
In considerentele întâmpinării se arata, în privința admisibilității acțiunii, raportat Ia obiectul acesteia, faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de recurenți (respectiv art. 28 alin. 5 din nr.OUG 43/2002, în vigoare până la data de 29.03.2006), ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Pârâtul arată că în mod corect instanța de judecată a respins acțiunea promovata de actualii recurenți motivat de faptul că aceștia nu au îndeplinit condiția esențială prevăzută de legiuitor și anume, să fi fost detașați în cadrul
Chiar și în situația în care, prin absurd, s-ar considera că sporul respectiv ar trebui acordat și altor categorii de personal, în plus față de polițiștii judiciariști detașați la, se pune problema dacă recurenții - reclamanți au competența de a cerceta fapte de corupție, competență care potrivit dispozițiilor legale menționate aparține doar polițiștilor detașați la și nicidecum tuturor polițiștilor judiciariști, așa cum în mod greșit apreciază recurenții.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul T și T fără ca în perioada pentru care au solicitat acordarea sporului de 30% din salariu să fi fost detașați în cadrul (), salarizarea recurenților - reclamanți nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Recurenții și-au întemeiat cererea privind anularea așa-zisei situații discriminatorii pe dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, critici sau practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori nu există niciun scop legitim care să justifice dezavantajarea recurenților - reclamanți.
Potrivit alin. 4 al art. 2 din OG nr. 137/2000:"Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte", însă situația recurenților - reclamanți nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci "discriminarea" creată de o anumită prevedere legală (art. 28 alin. 5 din nr.OUG 43/2002).
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ei de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată.
Nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege, astfel diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Pârâtul arată că art. 47 alin. 2 din Codul muncii stabilește că, în cazul detașării, angajatul are un drept de opțiune pentru drepturile salariale care îi sunt mai favorabile, fie drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie drepturile de la angajatorul la care este detașat, astfel că se recunoaște implicit posibilitatea ca, în cazul detașării, (care reprezintă, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul muncii, un caz de modificare a raporturilor de serviciu) un salariat să beneficieze de alte drepturi salariale decât cele avute anterior detașării.
Legal citat, Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
In considerentele întâmpinării se arata ca la data de 15 mai 2009 fost publicată în Monitorul Oficial nr.324 Nr.l25/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.130/2008 ( pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.l04/2001 ( privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontiera Române, precum și pentru abrogarea cap.IV din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României.
Pârâtul solicită scoaterea din cauză a Direcției Poliție de Frontieră T având în vedere prevederile acestui act normativ precum și Dispoziția Inspectorului General al Poliției de Frontieră Române Nr.- din 28.04.2009 prin care se dispune că Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se în drepturile și obligațiile Direcției Poliție de Frontieră T, ca urmare a reorganizării structurilor Poliției de Frontieră.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituții în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare față de ceilalți polițiști din cadrul
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții-recurenți au pretins prin cererea de chemare in judecata formulata acordarea sporului de 30 % prev de art 28 din OUG 43/2002 arătând ca acest spor a fost prevăzut pentru ofițerii de Politie Judiciara detașați la Departamentul General de Anticorupție fiind in cuantum de 30% din salariul de baza lunar.
Aceștia apreciază ca de vreme ce îndeplinesc aceleași atribuții cu ofițerii de politie detașați in cadrul DNA respectiv efectuând acte de urmărire penala sub directa supraveghere a procurorului, sunt in fapt dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea deși nu exista diferențe de fond in privința atribuțiilor polițiștilor membrii ai Politiei Judiciare prin raportare la polițiștii detașați la DNA.
Instanța retine ca dispozițiile legale incidente vizează prev art 28 al.4 din OUG 43/2002 potrivit cărora personalul prevăzut la al.1-3 procurorii, specialiștii cu înalta calificare, ofițerii de Politie Judiciara precum si judecătorii care compun completele specializate in infracțiunile de corupție potrivit art 29 al.2 din 78/2000, primesc pentru activitatea specializata de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunara respectiv solda lunara in cazul ofițerilor de politie judiciara. Aceste dispoziții au fost insa abrogate expres prin art.41 lit e din OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.Ca atare, pentru perioada de la apariția OUG 27/29.03.2006 si pana in prezent instanța constata ca textele legale invocate de reclamanți nu mai sunt in vigoare fiind abrogate expres, astfel încât nu mai exista nici motivul de discriminare invocat de aceștia.
Se arata ca diferențierea de tratament aplicata polițiștilor detașați la DNA a avut la baza mai multe criterii obiective si anume: acela al detașării acestora la o instituție ce nu face parte din structura MIRA, complexitatea activității desfășurate in instituția respectiva, responsabilitate diferita si pregătirea profesionala specializata.
Curtea constata ca susținerile reclamanților privind discriminarea nu pot fi reținute in condițiile in care prin decizia Curții Constituționale 1325/4.12.2008 s-a reținut ca prevederile OG 137/2000 pentru prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale in măsura in care din acestea se desprinde interesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In motivarea deciziei Curții Constituționale se arata ca prev OG 137/2000 contravin disp.art.1 al.4 Constituția Romanii privind principiul separației puterilor si art. 61 al.1 potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii deoarece numai Parlamentul si prin delegare legislativa si Guvernul au competenta de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generala iar instanțele judecătorești au misiunea constituționala de a realiza justiția adică de a soluționa aplicând legea,litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea constata ca in mod corect prima instanța nu a luat in considerare hotărârile judecătorești depuse la dosar, reținând ca in aprecierea admisibilității acțiunii reclamanților instanța nu va lua in considerare hotărârile judecătorești depuse la dosar in acest sens întrucât practica Înaltei Curți de Casație si Justitei - Secția de Contencios administrativ si fiscal este in sensul ca beneficiază de sporul de 30 % prev de art 28 al.4 OUG 43/2002 numai ofițerii de politie judiciara detașați la DNA si nu toți polițiștii de politie judiciara.
Astfel, Curtea constata ca prin Decizia 22287/4.06.2008 înalta Curte de Casație si Justiție a reținut ca acordarea sporului de 30% prev de OUG 43/2002 a avut la baza natura activității prestate de polițiștii detașați la DNA, respectiv instrumentarea si judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectata fiind aceea ca de aceste sporuri sa beneficieze toți salariații care se afla in situații identice. Criteriul de discriminare invocat de reclamanți nu este relevant deoarece activitățile desfășurate de cele doua categorii de polițiști, desi in aparenta sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii in care isi desfășoară activitatea.
înalta Curte de Casație si Justiție a reținut ca însăși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat in spete similare stabilind ca nu exista tratament diferențiat, discriminatoriu intre polițiștii din cadrul DNA si cei din cadrul Politiei Judiciare, sens in care sunt si hotărârile Consiliului pentru Combaterea Discriminării nr. 419/27.11.2007, 418/28.11.2007, 271/5.09.2007 si 164/11.03.2008.
Reținând situația de fapt prezentata, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanții, A, și în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin Direcția Generală Juridică B, Direcția Politiei de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 174/CA/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./6.07.2009
Tehnored. - /16.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
