Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 954/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 954/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții și (născută ), domiciliați în M C,-/11, jud.H, împotriva sentinței nr.1104 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu câte 2 lei(6-7 dosar) și 0,15 lei timbre judiciare anulate la dosar, iar intimatul Consiliul Județean Had epus întâmpinare(17-20 dosar).
Recurentul reclamant depune concluzii scrise și înscrisuri(24-36 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recrusului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate cu obligarea pârâtului la plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, susținând că majoritatea salariaților intimatului beneficiază de indemnizația de dispozitiv acordată prin hotărâri judecătorești.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1104 din 20 mai 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului Consiliul Județean H, având ca obiect obligarea la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, reglementat de Ordinul MAI nr. 496/2003 începând cu data încadrării în cadrul Consiliului Județean
Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și că pretenția lor se bazează în principal pe prevederea pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, însă dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică, conform art. 1 personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională precum și personalului civil din aceste instituții. Astfel, instanța de fond a apreciat că prevederile invocate de reclamanți trebuie interpretate în sensul că se aplică numai noilor funcționari proveniți din vechea structură a Ministerului d e Interne nu și funcționarilor publici din Consiliul Județean, aceasta în condițiile în care după anul 2000 Ministerul d e Interne a devenit Ministerul Administrației și Internelor, serviciile publice comunitare locale de evidența a persoanelor s-au înființat în subordinea consiliilor locale, respectiv județene, după ce anterior s-au aflat în cadrul Ministerului d e Interne. S-a urmărit ca noilor funcționari să nu li se diminueze veniturile odată cu trecerea de la structură militarizată la cea civilă. În plus, așa cum a precizat instanța de fond, nici un text de lege nu permite unui ministru să legifereze în domeniul salarizării funcționarilor publici, în sensul majorării ori diminuării veniturilor lor. S-a conchis că Ordinul nr. 496/2003 a fost emis în aplicarea Legii nr. 138/1999, lege care nu are nicio legătură cu funcționarii publici.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către cei doi reclamanți, care au solicitat admiterea acțiunii lor în consens cu cele dispuse prin sentința nr. 806/2008 și nr. 203/2009 ale Tribunalului Harghita prin care au fost admise cererile colegilor lor din aparatul de specialitate al Consiliului Județean H și față de care sunt discriminați.
S-a motivat că prin respingerea acțiunii se creează o discriminare indirectă, sentința atacată nefiind o măsură justificată obiectiv printr-un scop legitim, că s-a făcut și o greșită aplicare a legii, deoarece Ordinul MAI nr. 496/2003 lărgește sfera de aplicare a dispozițiilor referitoare la indemnizația de dispozitiv și asupra personalului civil aflat în raporturi de serviciu sau de muncă. Recurenții au invocat și prevederile OUG nr. 137/2000, subliniind principiile egalității între cetățeni, printre care, pentru muncă egală salariu egal, făcând și precizarea că Ordinul MAI nr.96/2003 a completat Ordinul MI nr. 275/2002 cu conținutul pct.9.2 și că, acesta li se aplică și lor, reclamanților, câtă vreme de sporul de dispozitiv beneficiază și angajații de la cadastru și publicitate imobiliară. S-a mai învederat că activitatea ANFP și a instituției Prefectului nu are caracterul unei activități care să impună restrictiv, o activitate militară însă și acestea ca și activitatea Consiliilor județene, asigură ordinea publică prin aplicarea directă a actelor normative în sistemul de drept.
Intimatul Consiliul Județean Haf ormulat întâmpinare, prin conținutul căreia practic nu a negat dreptul reclamanților la acordarea sporului de dispozitiv, precizând că, numai instanțele judecătorești sunt competente să dea o soluție urmare a interpretării actului normativ în cauză și că, dacă instanța consideră că cererea reclamanților este întemeiată, nu se opune admiterii ei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă instanța constată că recursul reclamanților este nefondat.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a Ordinului MAI nr. 496/2003 de completare a Ordinului nr. 275/2002 a MI, deoarece, un ordin este un act normativ cu forță juridică inferioară legii și se emite numai în baza și executarea unei legi, domeniul lui de aplicabilitate neputând fi extins la alte categorii de personal, la alte persoane decât cele prevăzute în lege, în cazul dedus judecății fiind vorba de Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici. Reclamanții au calitatea de funcționari publici și salarizarea acestora este reglementată prin acte normative care îi privesc pe aceștia și nu prin ordine date în aplicarea unei legi ale căror dispoziții nu li se aplică. În contextul celor arătate, dat fiind statutul lor special și cadrul legal determinat în raport cu alte categorii de personal cu statut special, nu se poate invoca cu succes starea de discriminare. În ceea ce privește practica judiciară invocată de recurenți, este de precizat că în sistemul de drept românesc, aceasta nu este izvor de drept și nu poate constitui motiv de pronunțare a unor soluții cu aplicarea greșită a legii.
În contextul celor arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și (născută ), domiciliați în M C,-/11, județul H, împotriva sentinței nr.1104 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5 ex
jud.fond:
-24.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
