Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 955/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 955/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr. 94/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, privind și pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurenților, consilier juridic, cu delegații la dosar și reprezentantul intimatului, numitul, în calitate de președinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MIRA - Biroul Teritorial din
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că reprezentantul recurenților depune la dosar, la prezentul termen, dovada de achitare a taxelor de timbru aferente recursurilor, în sumă de câte 20 lei taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
Reprezentantul intimatului depune la dosar copia sentinței nr. 4 din data de 03.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul cu nr-, arătând că nu mai are alte cereri în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de solicitat declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursurilor, invederând părților să se pronunțe și asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere categoria de personal la care se încadrează reclamanții, această chestiune fiind invocată din oficiu ca motiv de ordine publică conform art. 306 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 1 și 3.pr.civ.
Reprezentantul recurenților arată că membrii Sindicatului Național al Polițiștilor aparțin categoriei personalului contractual, iar în fond, Tribunalul Maramureșa soluționat cauza în sensul includerii reclamanților în categoria funcționarilor publici, precizând însă că persoanele din tabel fac parte din categoria personalului contractual, sens în care arată că sub acest aspect se impune admiterea excepției necompetenței materiale a Secției Comerciale și de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Maramureș, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș - Secția Litigii de Muncă, apreciind că în prezenta cauză, competența de soluționare în fond aparține acestei secții a Tribunalului Maramureș, iar pe fondul recursurilor solicită admiterea acestora, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Reprezentantul intimatului Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MIRA - Biroul Teritorial din M solicită respingerea ambelor recursuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 94 din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din M în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, M, aceștia fiind obligați să achite fiecărui membru de sindicat, salariat civil, drepturile bănești reprezentând primă de concediu și spor de fidelitate începând cu 01.01.2004 și până la pronunțare, sume ce vor fi actualizate în continuare cu rata indicelui de inflație calculate de la data nașteri dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că cei 57 membrii de sindicat cuprinși în tabelul depus la filele 7 - 8 dosar fond, sunt angajați ca personal civil în cadrul M iar potrivit dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1899 personalul civil din ministerele și instituțiile prev. la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate acestora, conform prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Polițiștilor care la data promulgări legii menționate erau cadre militare, iar urmare intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 au devenit funcționari publici civili cu statut special li s-ar fi păstrat toate drepturile prevăzute de legea anterioară pentru cadrele militare.
Instanța de fond a mai reținut că în temeiul art. 37 alin. 2 teza 1 din nr.OG 38/2003, intrată în vigoare la data de 1.01.2004, s-a stabilit în favoarea funcționarilor publici dreptul de a beneficia la plecarea în concediu de o primă de vacanță egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, aspect confirmat prin Decizia nr. XII/05.02.2007 pronunțată urmare soluționări recursului în interesul legii de către Inalta C de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea prestată în sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar polițist, funcționar public și personal contractual beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Prin recursul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative se solicită admiterea recursului formulat și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din sunt prev. de dispozițiile nr.OUG 24/2000 și nu de cele prev. de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii nr. 138/1999.
A mai menționat pârâtul că deși art. 49 din Legea nr. 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din cadrul, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, dar în aceste reglementări nu sunt prevăzute plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel încât personalul civil nu poate beneficia de plata acestor drepturi, având în vedere și dispozițiile nr.OUG 24/2000 cu modificările și completările ulterioare, care nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv primă de concediu pentru salariații civili, aceștia nedesfășurând activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special.
În recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În fapt, pârâtul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale invocate, nereținând că acțiunea a fost formulată de personalul civil contractual din cadrul A, iar în toate prevederile legale invocate în susținerea acțiunii este vorba despre polițiști, personalului civil contractual nefiindu-i aplicabile prevederile legale invocate, salarizarea acestora făcându-se în temeiul disp nr.OUG 24/2000.
Totodată pârâtul a invocat și dispozițiile art. 49 din Legea nr. 138/1999 care prevăd că personalul civil din cadrul, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, dar în aceste reglementări nu sunt prevăzute plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel încât personalul civil nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
De asemenea, pârâtul a arătat că nici în dispozițiile nr.OUG 24/2000 cu modificările și completările ulterioare, nu se instituie dreptul la spor de fidelitate și primă de concediu pentru salariații civili, aceștia nedesfășurând activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special, polițiștii îndeplinind atribuții conform Legii nr. 218/2004, iar personalul civil contractual din cadrul îndeplinesc condițiile stabilite prin contract de muncă.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea va analiza în principal motivul de ordine publică invocat din oficiu și pus în discuția părților conform art. 306 alin. 2 corelat cu art. 304 pct. 1 și 3 din pr.civ.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului reclamanții fac parte din categoria de personal contractual din sectorul bugetar, mai precis personalul civil încadrat în structurile unor ministere cu atribuții privind apărarea, ordinea publica și siguranță națională cărora conform art. 14 din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar li se aplică dispozițiile acestei ordonanțe de urgență.
Și este așa, deoarece conform art. 1 din OG nr. 38/2003 cu modificările și completările ulterioare dispozițiile acestei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți in continuare polițiști, din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidenta <LLNK 12002 360 10 201 0 18> Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Totodată, conform art. 29 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române personalul Poliției Romane se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual. Drepturile și îndatoririle specifice ale polițistului se stabilesc prin statutul aprobat prin Legea nr. 360/2002 iar conform art. 30 din Legea nr. 218/2002 personalul contractual este supus reglementărilor din legislația muncii, în măsura în care prin această lege nu se dispune altfel.
Din economia acțiunii introductive de instanță se reține că reclamanții, în calitate de personal civil încadrat în structura Inspectoratului de Poliție al Județului M categoria care este asimilată personalului contractual din sectorul bugetar au solicitat să li se recunoască dreptul la plata primei de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2007, la plata sporului de fidelitate până la 20% din salariul de bază de la data de 01.01.2004 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă.
Din analiza textelor legale mai sus evocate se desprinde concluzia că raporturile juridice ale reclamanților în legătură cu drepturile solicitate sunt guvernate de dispozițiile speciale, respectiv OUG nr. 24/2000 (art. 14) și pentru anul 2007 de către OUG nr. 10/2007 completate cu legislația muncii așa cum rezultă din prevederile art. 30 din Legea nr. 218/2002.
Așa fiind, ținând seama că actele normative mai sus evocate nu conțin norme de procedură speciale de competență a instanțelor de contencios administrativ, ținând seama că raportul juridic dintre reclamanți și pârâtul IPJ M nu este guvernat de prevederile Legii nr. 188/1999 sau de prevederile Legii nr. 360/2002 Curtea constată că litigiul de față este un conflict de drepturi în înțelesul atribuit de dispozițiile art. 5 corelat cu art. 67 alin. 1 lit. a) și art. 69 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Așa fiind, conform art. 70-72 din Legea nr. 168/1999 corelat cu art. 284 și urm. din Legea nr. 53/2003 rap. la art. 2 pct. 1 lit. c) pr.civ. jurisdicția în primă instanță aparține tribunalului în compunerea prevăzută la art. 55 din Legea nr. 304/2004 republicată.
Instanței de contencios administrativ aparține competența de a soluționa în primă instanță după distincțiile prevăzute la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelate cu art. 29 din aceeași lege și cu art. 106 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 litigiile în legătură cu raportul de serviciu al funcționarilor publici.
Așa fiind, Curtea constată că Tribunalul Maramureș ca instanță de contencios administrativ, conform art. 10 alin. 1 și art. 30 din Legea nr. 554/2004 în compunerea prevăzută de art. 17 alin. 1 și art. 10 alin. 1 parte finală din aceeași lege, a încălcat atât dispozițiile legale cu privire la alcătuirea instanței cât și cele referitoare la competența altei instanțe, fiind date în cauză motivele de recurs prev. la art. 304 pct. 1 și 3.pr.civ.
Și este așa, deoarece competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține conform normelor legale analizate de C în precedentul acestei decizii secției civile a tribunalului în compunerea prevăzută la art. 55 din Legea nr. 304/2004.
Pentru a înlătura nelegalitatea hotărârii recurate se impune admiterea recursului conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 conform art. 312 alin. 1 și 2.pr.civ iar conform art. 312 alin. 3 corelat cu alin. 6 din același cod se va casa în întregime sentința și se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș secția civilă în compunerea prevăzută pentru soluționarea conflictelor de muncă (drepturi).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ȘI INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 94 din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Maramureș, în compunerea prevăzută pentru soluționarea cauzelor de conflicte de drepturi.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./3.ex/06.05.2008.
Jud.de fond.,
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
